CristianaCristinaCrisCrisu'CriCrisulina

Si totusi...cat de aproape de oras!!!

2012-01-31T07:40:00.000-08:00

Desi ne gandeam sa ne intoarcem in Latorita, unde in prima seara a acestui an, am "prins" un foarte dragalas asfintit, revarsat peste o culme din Muntii Lotrului, din motive de nevoi bazale si anume somn, am iesit sambata trecuta doar pe la margine de oras.

Am inceput cu Dealul Malului, pe care nu-l mai revazusem de ceva ani, si unde nu fusesem iarna niciodata, si chiar eram curioasa sa vad livezile incarcate de zapada si stralucind de atata alb.

Pe Dealul Malului au rasarit deja case noi, care mai de care mai mare si mai fistichie, da' livezile inca stau in picioare..ca sa zic asa:

Ma intreb cata vreme va mai sta locului fantana asta cu cumpana, a carei ciutura e, de fapt, o galeata de tabla galvanizata. Totusi, cana pusa acolo pentru cei care vor doar sa-si potoleasca setea si apoi sa plece mai departe avea asa...un aer optimist, cum era ea rosie cu inimioare:

Apoi am facut o plimbarica pe Capela, ale carei alei purtau deja urmele pasilor celor care fusesera mai harnici decat noi.

A doua zi, adica duminica, ne-am trezit totusi dupa ceas...ca altfel, iar nu ajungeam mai departe de granitele orasului si, luand in considerare locurile aflate la o distanta de mers cat mai putin cu masina, ne-am gandit sa fie Schitu' Bradu' din catunul Gurguiata (Olanesti). O descriere nu doar ca la carte, ci chiar din carte, a traseului parcurs o gasiti aici: http://www.buila.ro/index.pl/t15_ro, cu precizarea ca e vorba de 2 km pana la Schitul Bradu', nu 2 ore...cum apare pe site si, de altfel, e scris si in Ghidul Turistic al PNBV.

A fost o zi incredibil de senina. Cerul era de-un albastru adanc!

In jurul nostru: liniste aproape deplina. O buna bucata de poteca am urcat condusi de urmele unui animalut, care zau ca mersese din marcaj in marcaj. Un foarte cuminte turist!
De la troita, noi ne-am indreptat spre Gurguiata, da' numai dupa ce am facut cativa pasi pe poteca ce tine in continuare marcajul si duce in PNBV, pentru a arunca macar o privire Coziei. Deja cineva facuse urme pe poteca marcata, da' nu stiu daca plimbatori ca noi sau oameni de-ai locului, care sa fi avut vreo treaba prin imprejurimi.

De cum ajungi in drumul ce trece pe langa troita si se indreapta spre Gurguiata, de mai mergi cateva minute, iata ce priveliste se deschide:

Si in Gurguiata au inceput sa apara case noi, da' cel putin aceasta din poza parca incearca sa semene cat poate cu casele locului, care se duc incetul cu incetul, pe rand, pe masura ce se sting sufletele din ele. Nu-i facuta din paianta, da' chiar si asa, se integreaza cat de cat binisor in peisajul satucului:

In schimb, capitele par vesnice. Ele vor rasari si la anu' si la anul celalalt si tot asa si vor veghea drumul iarna de iarna.

La schit, dupa cum ma asteptam, in bisericuta era cald si bine. Imi place foarte mult bisericuta asta! Odata intrat in ea, e ca si cum ai fi imbratisat de cineva. Primavara, pe-un petit de pamant aflat la intrarea in biserica e pliiiin de ghiocei.

Dupa ce am revenit la troita, ne-am indreptat spre catunul Tisa, de unde am coborat pe drumul ce leaga Tisa de Comanca (restaurantul si campingul Comanca) inapoi la masina.
Asa se vede Tisa din culmea pe unde trece traseul marcat (CR):

Cu totul, miscarica noastra a tinut vreo 6 ore....

Poate ca voi reveni si cu pozele lui Nicu....

La vremea copacilor goi, prin Basarab si Betel

2011-12-19T01:13:00.000-08:00

Postez aici ce-a muncit Nicu zilele astea (cred ca ieri), adica un filmulet cu ceva poze mai de prin primavara cu umblarici...umblarele...dincoace de Olt, da' totusi in Parcul National Cozia, desi nu Masivul Cozia, ci Masivul Basarab (Fuseram noi prin februarie-martie...nu mai stiu precis si incercaram o intoarcere alta decat de obicei, adica am lungit coborarea si am urmarit marcajul de limita de parc, pana la un moment ca apoi... De iesit, am iesit in forestierul care intalneste soseaua ce strabate Calimanestiul la restaurantul Perla, adica acela de duce la strandul din padure) si zona Betel-Brezoi.

Luati de vedeti, in caz de poftiti: http://www.youtube.com/watch?v=eydbYH49cOU&feature=email

Sper sa va placa!

Nou, dar totusi foarte familiar

2011-12-05T03:38:00.000-08:00

Daca tot am avut la indemana cateva zile libere, cu ocazia inceputului de decembrie, ne-am gandit sa mergem intr-un loc de strabatut pe indelete. Si-a fost sa fie prin Crai, la Cabana 7 Crai, in compania lui Arpi si a celorlalte gazde, unde-am ajuns joi seara, pe 1 si de unde am plecat duminica.

Nu stiu ce vrea sa insemne asta, da' a fost ceva ce mi-a rasarit in minte si m-a urmarit tot timpul, in cele doua zile (vineri si sambata) cat am iesit prin vecinatatea cabanei: sentimentul de familiar, desi ma aflam pentru prima data pe potecile cu pricina (pana la Castelul Craitei si mai apoi catre Refugiul Sperantelor, da' doar pana la Malul Galben). Poate pentru ca poteca pe care puneam piciorul mi-era clara si ma gandeam ca duce ea undeva si de unde n-o mai fi clara ne intoarcem si aia e! E-adevarat ca ne-am oprit si ne-am intors fara sa intram printre si pe deasupra peretilor de piatra, dar acela ne-a fost timpul: a trebuit sa coboram pentru a ajunge jos pe lumina. Si-apoi, acolo unde merg pentru prima data prefer sa urc si sa cobor pe acelasi traseu. Asta pentru ca, in felul asta, am toate sansele sa vad ceva ce-am ratat la dus si, cu siguranta, ca voi tine bine minte pe unde si cum.

Marele premiu al celor doua zile a fost linistea cea mai patrunzatoare pe care mi-o amintesc sa fi "auzit-o" vreodata, de care-am avut parte in timp ce ne-am asezat si-am mancat la Malul Galben. Am stat si-am ascultat atenti cat de liniste era acolo.

Data viitoare cand va fi sa... probabil ca vom ajunge si mai sus. Acum stim precis pe unde se intra catre...si vom intra fara sa mai cautam, fara sa mai luam la rand drumurile ce urca pe cate-un parau...Oricum eu am, de felul meu, aceasta curiozitate: sa stiu unde duce fiecare drum forestier pe care-l vad si poate ca, la un moment dat, vom reveni si pe Valea Podurilor desi acolo nu mai e nicio urma de poteca si niciun semn, dincolo de capatul drumului forestier.

O privire inapoi, chiar din poiana de inceput (si de sfarsit), m-a facut sa scot din nou aparatul:

Am avut noroc si de-un minunat asfintit oglindit pe-o fata de stanca, cand am ajuns la drum:

Va fi si-a treia oara: Negoiu

2011-11-14T13:00:00.000-08:00

Pentru noi si, cu siguranta, ca nu doar pentru noi, ci si pentru altii, este de ajuns ca sa ne fie bine sa avem cald si curat. Si de la un timp incoace imi doream, din ce in ce mai mult, sa-mi petrec macar sambata seara undeva unde sa fie cald, liniste si bine. Vreau sa zic LINISTE, adica fara zgomot de masini, fara traficul orasului sau mai bine zis, undeva unde sa fie atata liniste cat sa auzi fosnetul frunzelor si trosnetul crengilor. Si...cum iarna isi intra deja in drepturi sa fie, deci, timpul cabanelor! Mi-era dor de-un taifas privind dinauntru afara la ceva frumos si alb....Mi-era dor e un fel de-a spune pen'ca voiam, de fapt, si altceva decat obisnuitele mele Cheia si Cozia. Mi se cuibarise o chemare spre marele Fagaras. Si-am plecat. Destinatia de sambata seara: cabana Negoiu.

Din fericire, am putut ajunge cu masina chiar pana-n capatul drumului forestier, iar de-acolo pana la cabana ne-am incadrat in cele doua ore - cat scrie pe site si pe harti - ba chiar am si coborat si urcat inapoi de la cascada Serbota. Din pacate, nu prea mi-au reusit pozele facute in padure, pana la cabana, unde totul era invaluit in alb, chiciura pusese stapanire pe absolut toate firele de iarba si toate ramurile copacilor. Era feeric, intr-adevar! Cand am ajuns la cabana nu mai stiu cat era ceasul. Acolo, in afara de gazdele noastre (care mi-au placut foarte mult: si doamna si domnul), mai erau doar inca un domn, deja de-al casei, care-si face drum de cateva ori pe an tocmai de la Baia Mare, si un grup vesel, da' ok, de tineri de vreo 20 de ani cam toti, dornici sa invete sa cante la chitara, plecati de-acasa, evident, cu caietul cu versuri dupa ei. Si mai evident e ca am avut parte de "clasicele" Rapa si Copilita fara minte. Au mai incercat ei sa cante si Padure nebuna (care mie-mi place foarte mult si ale carei versuri le consider geniale), da' s-au lasat pagubasi. Nu stiu cat au mai cantat ei si ce ca noi ne-am retras la somn, cu gandul sa ne trezim inainte de a rasari soarele.

Duminica, dupa ce-am vazut ursul de la fereastra, din cabana, coborand in viteza, asa cum numai el poate sa faca, pe versantul de dincolo de valea Paraului Saratii, am pornit in sus, urmand marcajul TA, cu gandul sa urcam cat mai aproape de Saua Cleopatrei sau, in varianta ideala si minunata, sa ajungem chiar pe Negoiu. De ajuns am ajuns sub Saua Cleopatra pana intr-un locsor unde sa ne putem pune coltarii si sa o luam inapoi pentru ca, pe langa zapada, care era instabila si alunecoasa, ne miscam efectiv in nor si nu vedeam mare lucru - de fapt, doar vagi contururi. Nici aparatul nu am mai avut pentru ce sa-l scot. Ultimele poze le-am facut din partea de sus a Caldarii Saratii. Da' cam atat cu vorba. Sa lasam imaginile sa spuna povestea locurilor umblate de noi intr-o zi de mijloc de noiembrie, si unde am avut marele noroc sa ne aflam tocmai in momente cand soarele si norii au dus lupte grele, crancene, dupa cum veti vedea:

Aceasta e facuta sambata, in padurea strabatuta pana la cabana. Toti copacii erau chiciurosi de frumosi!

Era doar inceputul....Unul insidios...

Cabana Negoiu, asezata pe Piciorul Serbotei

Aceasta e preferata mea. Imi place mult cum ies din nor perfect paralele cele doua culmi.

Vedere spre Caldarea Saratii si Custura Saratii, deasupra

Privind inapoi, spre vale: urmarirea continua...

Parea ca se opreste in vale. Mai degraba, voiam eu sa cred asta.

Pe moment, am crezut ca soarele va invinge.

Ce bucurie sa vedem albastru!

Cristi, integrat perfect in peisaj

Inca nutream speranta ca seninul va aparea si ca va fi albastru peste tot.

Nu stiu cat de rar e momentul, da' eu m-am bucurat enorm sa ma aflu acolo, in ACEL moment si sa mai si fiu pe faza!

Nu e de la aparat.E pe bune! "Waw!" cred ca ca o fost tot ce-am putut spune.

Asa cum e alba (da' de la zapada), caldarea aceasta mi-a amintit de Triglav.

Ultima poza pana ca tot ce vedeam sa fie un singur nor mare si gri, presarat cu ceva contururi.

Oare pe cand data viitoare?

Sa fii deasupra norilor e...cum se vede.

2011-11-07T23:46:00.000-08:00

Cea mai "glorioasa" dintre fotografiile facute de Florin F. duminica, in tura noastra circuit Pahomie-Curmatura Oale-Saua Stevioara-Pahomie. La inceput, era cam gri cerul, pe urma s-a spalat, incetul cu incetul, si a ajuns senin-senin, iar in a doua jumatate a zilei am avut parte de aceasta glorioasa priveliste cu o mare de nori superba, din care rasareau Fagarasii, Capatanii si Parangul, in toata spendoarea lor, iar Naratu' si Cozia isi aratau doar muchiile cele mai inalte.

Roadele acestui an, in forma de ilustratii muzicale

2011-11-03T12:58:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=IxTdP3vTmtA
Chiar daca eu doar eram pe undeva, pe-acolo cu ocazia unora dintre iesirile in care au fost facute pozele incluse in prezentarea la care va duce acest link, fara sa am vreo contributie la pozele ca atare, mi-e foarte drag de ele, mai precis de locurile pe care le arata, asa ca nu ma pot abtine sa le arat lumii.
Sper sa va placa impletirea aceasta dintre imagini si muzica!

Basarab, intr-o amiaza tarzie de octombrie

2011-11-02T01:35:00.000-07:00

Nu stiu cat de reusite va par voua aceste poze, da' eu le-am considerat suficient de....cat sa permita macar asaaa..o mica idee de cate-un tablou "basarabesc" intr-un octombrie inca inflacarat (sambata de la mijlocul lunii), desi cam intunecat, nu doar din motiv de ora (Dupa orele 16 ne-am bagat), ci si de vreme.

Spre sud, din capatul dinspre Olt

Intr-acolo ne indreptam.

Spre nord, doar Foarfecile Naratului si serpuirile Oltului, ca restul masivului era deja ascuns in nori.

Cozia-n octombrie

2011-10-21T11:25:00.000-07:00

Manata de amintirea lui octombrie cu lumina stralucitor de clara, in urma cu vreo doua saptamani tanjeam dupa o noapte senina sub cerul Coziei, pe care sa ne-o petrecem undeva sub varf, intr-un locsor unde sa ne intindem cortul si sa ne lasam patrunsi de linistea infinita a cerului plin de stele si a sarpelui de lumina din vale, da' n-a fost sa fie pentru ca doua weekend-uri la rand, in Cozia a nins. A nins frumos, frumos de tot sau poate ca asa-mi parea mie dupa chinuitoare zile de ratacire urbana. Ce-i drept, sa vad brazi mari si ninsi e una dintre imaginile cele mai "pozitivante" pentru mine:

Cum de a fost sa fie Cozia primul loc pe care sa-l vad dupa...? Nu stiu precis. Ceea ce stiu e ca a fost ca si cum, intr-un fel pe care nu pot sa-l descriu, mi-as fi regasit locul, reintalnind figuri familiare si simpatice si, mai ales, pe dragul de Haplea, care nu doar o data ne-a insotit pana jos, la Turnu. Imi amintesc de o coborare tarzie de ianuarie la lumina lunii, care era atat de limpede incat nu ne-a venit sa deschidem frontalele, cand Haplea a mers la piciorul meu aproape tot drumul.

El e Haplea:

Chiar si imaginea scaunelor de metal de pe terasa cabanei a insemnat pentru mine un asa familiar incat m-am gandit ca merge de-o poza:

Voi reveni totusi si cu ceva culori de toamna, prilejuite de alt loc lipit de sufletul nostru, Basarabul, oferit sambata trecuta lui Gabi, sa zicem ca un cadou pentru ziua lui. Ne-ar placea sa-i oferim un cadou si pentru onomastica...in completarea acestuia.

Triglav si Marmolada

2011-09-17T09:52:00.000-07:00

S-a dus chiar mai mult de-o luna de cand m-am intors din concediu. Am vazut locuri pe care nu mi le propusesem....de care, de altfel, nici nu auzisesem de prea mult timp (in afara de Marmolada, da' pe acolo, pe la poale, adica pe sosea, trecusem cu cativa ani in urma, imi placusera muuuult culorile dolomitice, care mi-au si ramas chiar foarte vivide..asa...in memorie si deci nu se pune). De altfel, Marmolada si zona Cortina d'Ampezzo nici nu erau in planul initial de concediu. Am ajuns acolo pentru ca era relativ aproape de Tirolul Lienz-ului, unde ne aflam la un moment dat, da' unde urmau cel putin cateva zile cu ploaie si eram in cautarea unui loc cu vreme buna si relativ apropiat.

Eu, obisnuita cu linistea muntilor nostri - mai ales ca de foarte multe ori nici nu mai intalneam alti oameni prin locurile pe unde "ne bagam" - mi-as fi dorit mai multa liniste. In schimb, cam prin toate locurile pe unde am fost, am intalnit un adevarat furnicar. E-adevarat ca sunt si foarte "amenajati" muntii "lor". Ca pe Triglav (Slovenia, altitudine cam spre 3000m...28xxm) nu stiu sa mai existe prea multe locuri...poate nici cateva...sau poate ca nu stiu eu...

Am prins totusi, o minunata lumina si un pic de liniste, la cateva minute de urcare de la cabana Triglav, in sens invers urcarii pe varf, in seara dinainte de urcarea pe varf si chiar o piramida de lumina...al carei nume il uit mereu. Serenitatea acelui ceas (sau poate nici macar) petrecut acolo a fost pentru mine marele premiu oferit de Triglav.

Un munte foarte frumos, de altfel, Triglavul! Multa stanca, mai jos de cabana de sub varf chiar selenar, in zona unor caldari glaciare, da' pana acolo cu o flora foarte interesanta (am gasit chiar o orhidee ruda cu poroinicul, da' mai roz, si cu un minunat miros ce semana cu al iederei albe si al tulichinei....Poate ca nici nu era orhidee - desi avea frunza de orhidee, ci era tot o Daphne...cumva) si muulti din arborii mei preferati (unul din "feluri"): laricele sau zada. Foarte mult modelat de gheata care s-a retras: pereti verticali in toate partile, mai ales in zona pe unde am coborat, ceea ce dadea o impresie de foarte "salbatic", chiar si in ciuda cablurilor, scoabelor, treptelor..... Culmea e ca nu e apa deloc pe sus. Nu a mai ramas nici strop din gheata care-a fost candva pe-acolo.

Nu sunt ele reusite pozele astea, mai ales ca a trebuit sa ma rezum la cele facute in optiunea landscape, da' macar pentru o impresie cat de cat asupra locului postez cateva.

Nota! Prima poza e una citadina, da' mi-a placut intr-un fel, pe care nu stiu sa-l explic, acest buchet de flori de panza, asezat la intrarea unei catedrale, probabil in amintirea cuiva care s-a stins...

Din Austria (Grosseglockner...pentru mine doar pana la cabana de sub varf...Johann Hertzog...Hute) n-am poze...Plouase seara dinaintea urcarii - chiar am strans cortul asa ud cum era si l-am bagat in masina si mi-am si uitat aparatul. Oricum a fost ceata cam tot timpul - de fapt, nor. Am mers cam tot timpul prin nor.

Din timpul turei pe Marmolada, am cateva poze si amintirea unei dupa-amieze linistite pentru ca mai eram putini sus - de fapt, doar cativa, iar linistea ghetarului, la ceasul cand se-ntinde umbra, s-a infipt bine intr-un colt al memoriei mele.

Am ales anume aceasta poza ca final de serie, in amintirea linistii ghetarului, la ceas de dupa-amiaza tarzie. Imi amintesc perfect momentul cand am facut aceasta poza, da' asta nu ma ajuta sa intorc timpul....

Inca un "cel mai frumos refugiu din lume"!!!

2011-07-28T12:34:00.000-07:00

Pentru noi, evident ca este cel mai frumos refugiu din lume!!!

De vreti sa vedeti poze ale celui mai frumos refugiu din lume si cu unii dintre cei mai frumosi oameni pe care-i cunosc o puteti face astfel: https://picasaweb.google.com/Sunt.ioan/RefugiuNouInBuila

Pe pagina de picasa a lui Ioan veti vedea fotografii din cea de-a doua tabara.

La Adi, in schimb, puteti vedea si din prima tabara: https://picasaweb.google.com/adi.glavan/BuilaRefugiu2#

Ce-a iesit la final vedeti aici: http://outdoors.webshots.com/album/580606409PZiOmz

Deci? E cel mai frumos refugiu din lume, nuuuu? Bineinteles ca DA!

Ca de obicei, vara la Cheia

2011-06-21T15:13:00.000-07:00

Cum nu puteam nici in ruptul capului sa sar peste tura de la Cheia (unde in weekend-ul trecut, singurul grup in care nu cunosteam chiar pe nimeni sau mai bine zis nu aveam macar un amic sau o amica era grupul celor care venisera pentru aniversarea nuntii de argint a unor prieteni), postez cateva poze din weekend-ul ce tocmai s-a incheiat....si aceasta mai mult ca un reminder pentru prietenii mei care-or vedea aceste poze si carora le este dor de Cheia si de meleagurile "aferente". Da' ca sa nu vi se faca asa un dor mare, va spun, prieteni, ca va astept cand ne vom aduna cu copiii in cele doua tabere Ranger Junior (a se vedea: http://prasleasipadureafermecata.blogspot.com/).

Mai intai cateva poze ce prezinta motivul pentru care ne-am dus la Cheia, desi eu imi facusem, cu ceva vreme in urma, socoteli de-un weekend la cules de cimbrisor...
Sa curga poze cu cataratorii:

Tr. Incepatorului - adica era incepator in ale pitonatului cel care a facut aceasta operatiune, nu ca ar fi un traseu pentru cei incepatori in ale cataratului

Gabi pregatindu-se de coborare, dupa ce a echipat Bachus-ul

De la stanga la dreapta - Trocadero, Hornul Dezghetat si Bachus

Cei de jos care vor fi sus.

Nu-i asa ca va e dor si de Cheia si de privelistile ce vi se deschid privirii cand sunteti pe-acolo?

Stiti ce frumoasa e padurea asta toamna? E padurea ce acopera capatul de jos al Stogsoarelor.

Cine trece primu'?

Stogu' vazut din mica sa, aflata la baza Santinelei

Iata si in ce ne-am oprit foarte de-aproape privirea si pe alocuri am mai si inspirat adanc:

Duminica am zarit din masina un grup de cateva persoane - localnici dupa aparente - care veneau disnpre Saua Hadarau. Unul din cei cativa barbati avea in mana un crin de padure (Lilium Martagon) inflorit. Sau cel putin mie asa mi s-a parut, tinand cont de culoare. Mi-a venit sa cobor din masina si sa-i pleznesc vreo doua. Oare cat creier sa aiba cineva care face un asemenea gest? Ca s-ar putea sa fi ajuns la destinatie cu floarea deja ofilita. Sau poate ca nici nu voia sa o dea cuiva...ci o rupsese ca sa se afle-n treaba...

Nu puteam sa nu va arat si ceea ce mi-a adus momente de bucurie si incantare, chiar daca stiu ca sunt si opinii cum ca prea postez multe flori. Da' doar e flora spontana a noastra si ar trebui sa o cunoastem cam toti...

Valea lui Stan...Vorba lui Vio: "Cine-o fi Stan asta?"

2011-06-20T12:33:00.000-07:00

La intoarcere, desi era destul de probabil sa ajung din nou cu emotii abia la ultimul autobuz inapoi, spre casa, ne-am bagat, totusi, si pe Valea lui Stan. De vazut poze pe net, mai vazusem, mai ales de la trofeul celor de la Monom, de-acu' vreo doi ani si stiam ca trebuie sa ma astept la multe scari, da' senzatia pe care o ai cand descoperi ceva nu ma asteptam sa o traiesc asa din plin. Frumos si minunat loc! Multumim, Alexule, pentru idee!

Poze..doar cateva. Acestea:

Si, la final, un crampei dintr-un curcubeu, care se intindea dintr-un capat al cerului in celalalt. A aparut dupa ploaia adusa de-un nor amenintator rau, da' care s-a revarsat mai sus, nu si asupra noastra.

Gingasii de Fagaras

2011-06-20T12:15:00.000-07:00

Ca tot aveam o zi libera in plus, de Rusalii, ne-am gandit sa mergem pe la vecinii si prietenii nostri, care acum sunt chiar si mai multi. Am ajuns deci in Fagaras, gazduiti de baietii de la Salvamont Arges, in refugiul lor.

Ca vremea a fost cum a fost asta e deja stiut. Si o stiam chiar dinainte de a pleca, da' ne-am zis ca mai bine sa fim acolo si, in caz de da macar de-o fereastra cu senin, o si luam in sus. De luat am luat-o si in sus, da' in varianta scurta, adica pe marcajul CA pana deasupra lacului Capra si inapoi pe BA.

Mai stiam ca in Fagaras, de Rusalii, ar fi toate sansele sa fie inflorit rozaliul rododendron, adica bujorul de munte. Si iata ca a fost. Si nu doar el. Am mai intalnit cateva gingase flori, ceva...Ranunculus...cred. Daca ne-am fi dus dupa cateva zile cu soare, probabil ca am fi gasit adevarate explozii de roz pe coastele ce se lasa spre Transfagaras, da' noi ne-am bucurat si la cele intalnite, atatea cate au fost ele.

Pentru ca aceste poze sunt intrate deja in sesiunea de restante, postez doar cateva, adica acelea care mi-au placut cel mai si cel mai mult.

De data asta, dincolo de Cheile Folea si de capatul drumului: pana la varful Folea sau pe-acolo...

2011-06-07T13:11:00.000-07:00

Intoarcerea in Folea s-a petrecut chiar mai repede decat ma asteptam asa ca, dupa ce am facut poze oamenilor la primul traseu - care de data asta a fost urmat de inca doua, adica de cele vecine, mai precis traseele din zona Nasul, mi-a luat picioarele la spinare si pe-aici ti-e calea. De fapt, la spinare aveam bocancii - ca pe forestier, si la dus si la intoarcere am mers in sandale.
Din chei pana-n capatul drumului, la temeliile de beton, sunt cativa kilometri, adica vreo ora. Merita facut la picior pentru ca ofera ceva de vazut: chiar si doua mici cascade, pe malul celalalt, flori, din loc in loc, vai inguste, ce se strecoara printre culmi.

Acuma...ca tot veni vorba, eu accept sa o iau cu masina pe-un forestier, cand asta inseamna sa-mi ia din picioare muuulti kilometri si deci sa castig timp, da' cand vine vorba de cativa kilometri de drum forestier, ii iau ca pe o incalzire pentru ceea ce va urma.

Drept in capatul drumului, pe o bucata de perete de stanca, sare-n ochi marcajul TG, iar imediat la dreapta, pe un trunchi de fag (daca-mi aduc bine aminte) urmatorul. Poteca e foarte clara. Urca in zig-zag culmea despadurita, apoi face o traversare spre stanga si intra-ntr-o padure de brad, foarteee umbroasa, iese intr-o poienita unde a fost candva vreun canton sau ceva, mai urca pret de cateva minute prin padurea de brad si gata! Iese-n culme, chiar in vecinatatea unui rest de adapost si a unei stane, inca folosita, ba chiar cam noua...
Iata ceea ce se vede de-acolo.

spre Capatanii...da' nu stiu ce..tre' sa ma uit pe harta...

Nu la acelasi lucru pot spune despre ce se vede aici. Cum sa nu stiu ce e? Love of my life, in materie de locuri, si nu numai. Mi-a si adus atatia oameni frumosi si buni!

Drumurile astea duc spre culmea principala a Capatanosilor. Folea se afla mai la sud de aceasta. Stana despre care scriam e chiar in dreapta, sub drum. Bine de stiut ca trebuie sa fie si vreun izvor pe-acolo.

Cum incepuse sa se auda tunand, am luat-o repejor in jos, inapoi.

Cam cu vreo cateva minute pana sa ajungem la ai nostri, a inceput sa ploua, iar mai apoi sa toarne.

Si sa toooot toarne.

Ne-am adapostit intr-una din grotele din vecinatatea traseelor pe care se catarasera si ne-am pus sa mancam.
Am avut noroc se de data asta. Pesemne ca suntem fete bune si baieti buni si Doamne-Doamne are grija sa ne miscam in asa fel incat sa ajungem la timp.

Jidoaia si imprejurimile

2011-06-06T14:01:00.000-07:00

Jidoaia este un lac de acumulare, aflat sub culmea Muntilor Lotrului, in partea sudica a acestora. Poarta numele paraului pe albia caruia a fost ridicat, afluent de-al Voinesitei, care, la randul ei, e afluent al Lotrului.

Ma tot batea un gand sa cotrobaim si prin locurile acelea si desi nu eram sigura ca am fi gasit bujorul inflorit sus, in culmea principala, am plecat totusi macar asa, intr-o recunoastere.

Dac-am fi avut timp (da' deh! a fost vorba de ziua de sambata, cand trezirea e foarte grea) am fi ajuns pana-n culmea principala (marcata pe vremuri in stil "magistrala", adica cu BR), pe Voinegel in sus. Pe harta domnului Ploaie aparea chiar si un marcaj pe poteca ce pornea de deasupra lacului si urmarea, de sus, firul paraului Voinegel, trecand prin apropierea unei stane. Care nu mai e, din cate ne-a spus domnul C., adica domnul care era de serviciu la hidrocentrala. Date fiind ceasurile, am urcat cam pret de-o ora, ne-am dumirit cum e cu reteaua de drumuri de exploatare, mai vechi sau mai noi, care se fugaresc unul pe altul prin padurea de fag si apoi de brad si se indreapta spre gol alpin.
Cam asa arata padurea prin locurile acelea. Are un aer cam...devastat, ca efect al lastarisului de fag crescut dupa ce s-a rarit masiv padurea. Noi am ajuns pana pe la limita dintre fag si brad.

Iata si o imagine de dincolo de lac si de afluentul sau ce vine de la nord si se varsa in lac, paraul Tigana sau cam asa parca am vazut eu c-ar scrie pe harta.

Pe partea noastra de mal, s-a mai taiat un drum, care nu apare pe harta domnului Ploaie si care urca pe deasupra paraului pomenit mai sus. S-a taiat, de fapt, din pieptul stancos al muntelui, peste care stratul de sol ia uitati-va cat e! Si asta dupa cate milioane de ani sau ce numar sa fie?!

Am intalnit si multe fragute, da' doar inflorite, ceea ce inseamna ca mai spre finalul lunii, merita chiar si o iesire scurta prin padurea din imediata apropiere a lacului.

Pana la baza lacului drumul a fost asfaltat candva, da' acum mai are doar ramasite de asfalt, care il fac sa fie mai dificil decat ar fi fara. In continuare, drumul da ocol barajului, trece pe langa o vila a celor de la Hidroconstructia (din cate stiu eu) si continua cu asta mai nou (despre care am scris mai sus).
Iata si o imagine a barajului, dar la intoarcere, adica din partea de drum care face ocolul, urcand spre vila cu pricina.

Valea paraului e, in schimb, foarte frumoasa: ingusta (Pe alocuri e clar ca s-a detonat cate-o bucata de stanca pentru a face loc pentru drum. Pesemne ca apa reusise sa treaca pe sub, adica sa-si sape cate-un tunel.) si abrupta (Nu se prea poate sa ajungi la parau, coborand din culmile ce insotesc firul apei ,nici din stanga, nici din dreapta). Poate pe-alocuri, da' in destul de putine locuri, acolo unde se mai largeste valea.

Din pacate, ori nu stiu eu cum sa setez aparatul, ori nu are el aceasta posibilitate - de a fi mai sensibil in zonele cu contrast mare de culoare, cum ar fi diferenta dintre contururile brazilor si cer, da' ceva mai bine de-atat n-am reusit sa obtin.

Acesta e podul de unde incepe drumul ce insoteste valea paraului Ranjeu' si duce spre Curmatura Buceciu - asta daca tineti drept si nu intrati pe vreo ramificatie.

Si mi-a mai placut foarte mult ceva la aceasta vale, de fapt, la valea Voinesitei, caci loculrile la care ma gandesc sunt destul de jos, mai jos de confluenta Voinesitei cu Jidoaia: arinii - liniile de arini insirati de-a lungul apei. Am incercat si ceva poze intr-un loc unde ne-am si oprit anume pentru asta, dar aceeasi problema ma "musca de ochi": neclaritatea la lina de demarcatie dintre varfurile copacilor si cer...
In schimb, daca tot am iesit din masina ne-am asezat la o placinta cu branza sarata (facuta de mine) si o felie de cozonac si zau ca nu-mi venea sa mai plec. Cantau milioane de greieri, iar paraul susura atat de placut! Mai aveam un pic si incepeam sa torc...

O premiera pentru mine: Cheile Folea si doar o plimbare pe forestier, in sus, pana la capat si inapoi

2011-05-24T12:41:00.000-07:00

Ideea cu Cheile Folea nici nu mai stiu cum mi-a venit...A bolduit-o Gabi in weekend trecut, cand ne-am adunat in Cheile Dambovicioarei, intreband despre cum se cheama varful ala "ca un corn" (adica Bacea). Mi-ar fi placut un 2 in 1, adica si Cheile Folea si Rezervatia Radita-Manzu, da' era musai si macar un scurt rasfat in Cozia de mai, mai ales ca asta nu presupunea trezirea la o ora mai devreme asaaa, ci mergea si olecuta mai spre pranz...

Dupa somnul mai "imbelsugat" de vineri-sambata, duminica dimineata am reusit sa ne trezim un picut mai devreme ca sa avem suficient timp pentru un drum mai lung.

Baietii erau pusi pe catarat, iar noi, fetele, am luat-o pe drum in sus, iar dupa ce-am ajuns la capat ne-am intors tocmai la timp pana sa inceapa o ploaie zdravana.

In imagini, ziua de duminica arata cam asa:

Am intalnit si flori foarte dragi mie: lopatea (daca-mi amintesc bine...), adica o urzicuta foarte parfumata - cam in aceeasi nota cu garoafa, margarete galbene - ce-mi plac foarte mult si simpaticele Forget me not (Asa-mi place cum suna-n engleza!!!), adica albastrele flori de Nu-ma-uita:

Baietii au apucat sa urce doar pe traseul de incalzire, da' ploaia n-a tinut cont de intentiile lor...

Pana sa inceapa ploaia am avut timp sa-mi arunc ochii si pe malul celalalt si am incercat si o poza a unui traseu, in speranta ca se pot zari asigurarile. Top-ul e chiar sub braul acela inierbat:

Apoi cerul s-a revarsat peste noi.

Cat va tine vara, ne-am propus sa mai ajungem macar de vreo doua ori in Folea. Si chiar de sambata pana duminica.

La scaldat, in verdele luminat al Coziei de mai

2011-05-24T11:16:00.000-07:00

Dintotdeauna....adica de cand am inceput sa urc, am fost de parere ca in Cozia e cel mai bine sa te duci primavara si apoi toamna si iarna, in egala masura. De verdele primaverii ei mi-era asa de dor incat a fost musai macar un drum pana-n Poiana Zanelor si inapoi.

In pozele ce vor urma (neprelucrate nicicum - nici macar deschise un stropsor) am reusit sa redau un picut ziua de sambata. Nu am reusit nici macar o poza clara cu singura gentiana intalnita in locul unde ma asteptam sa gasesc cel putin cateva...Sau poate ca erau stranse din cauza ploii ce turnase si nu le-am zarit eu, desi m-am tot uitat. Si nu doar eu. Nici Lotzi nu a zarit alta in afara de cea gasita de mine...

Sa o luam cu inceputul: plecam din oras la o ora...ca de sambata, dupa o saptamana de lucru si dupa un drum de la Bucuresti la ceasuri tarzii, adica pe la vreo 11 sau chiar dupa. In tot cazul, am plecat de la Turnu pe la vreo 1...sau cam asa.

Dupa ce ne-am scufundat bine de tot in verdele de primavara al Coziei si-n lumina ei - cea mai calda dintre lumini, am ajuns la Stanisoara in acelasi timp cu ploaia. Acolo - o surpriza oarecum placuta: un concurs de trekking...ca sa zic asa... intre cateva echipe de elevi din Ilfov. Copiii au avut de urcat pe valea Pausii si au coborat spre Turnu, iar finish-ul a fost la Arutela. Organizatorii au fost DJTS Ilfov si Valcea si PN Cozia.

Da' sa revenim la noi...mai precis la...pozele noastre, ce "puncteaza" drumul de la Turnu la Stanisoara sau daca ar fi sa redau impresia mea, ce se repeta cu fiecare ocazie cand ma aflu in acele locuri - la scaldat in verdele luminat al Coziei:

Am intalnit si flori si gaze (Cred ca o poza foarte asemenatoare..daca nu chiar cu aceasta tulpina, da' rasarita anul trecut, am si din tura de acu' un an):

Dupa cum scriam si mai sus, am ajuns la Stanisoara aproape in acelasi timp cu ploaia ...de fapt, la cateva minute dupa ce a inceput sa toarne pe acoperisul de tabla incins de soarele de mai devreme:

Dupa ce s-a domolit ploaia, am luat-o in sus spre cascada si apoi spre Poiana Zanelor, prin locuri care pentru mine e ca si cum fac parte din mine, da' pentru baieti au fost o premiera, care ofera privirii privelisti de-un mare fel....pe bune:

Fruntea Oii, unde imi propusesem sa ajung din nou, anul acesta, dar n-am ajuns...

Eeeeee..si ajunseram si-n poiana de care mi se face dor mereu si mereu, poiana (era sa scriu ca a mea....) cu bunatati:

Nu stiu cum se cheama...Parca ma uitasem de ea in Atlas, da' nu mai stiu...

si care te face sa nu-ti mai vina sa pleci, ci sa ramai, si doar sa te uiti la ce e-n jurul tau, fie privind la o aruncatura de bat....sau la vecini..ca sa fim olteni de la cap la coada...

deasupra cascadei

In coborarea de la Stanisoara la Turnu, ne-am oprit cateva minute si la punctul de belvedere, adica la stanca de belvedere si m-am uitat asaaa, indelung la Coltii Foarfecii, pe unde am cotrobait asta-toamna cu Ionica. Ne mai duci, Ionica, si la toamna?

Stanca, ea insasi, e foarte frumoasa, nu doar ceea ce se vede in jur, urcand acolo. E plina de pini si de arbusti de mojdrean frumos mirositori (O fi corect pluralul "mojdreni"?)

La buna revedere, draga mea Cozie! Sa ne ramai asa cum esti, fara telecabine, partii, drumuri asfaltate....Cine vrea sa te cunoasca sa-si miste picioarele, sa-si umfle plamanii....si sa invete ce inseamna respectul si pentru trecut si pentru un viitor, cu adevarat durabil si bun pentru toti sau macar pentru cat mai multi...

De Pasti la tara, ca de obicei

2011-04-28T01:04:00.000-07:00

Pentru bunicii mei ar fi de-a dreptul tragic, nu doar trist, sa fie singuri (fara noi) de Pasti. Asa ca... facem drumul pana la tara, in primul rand, pentru ei. Da' si pentru noi... Ca parca-ti vine uneori sa revezi, chiar si doar o data pe an, locurile copilariei. Ne-am petrecut acolo cea mai mare parte din timpul vacantelor de vara. Acolo am crescut pana sa plecam la scoala. Cred ca am fost niste copii fericiti acolo, in grija bunicilor.

Am facut si ceva poze, pe care le voi posta direct, fara sa mai lucrez la lumina sau la alte alea.

Visinii si merii erau foarte frumosi, asa plini de flori.

Si liliacul de langa poarta (Era acolo si cand eram noi mici) a inflorit.

Lalelele, ceva mai lenese, erau doar imbobocite. Una singura inflorise.

Am revazut si "marea fascinatie" a noastra, cand eram mici: balta..de fapt un parau larg, da' unde bunica nu ne lasa, de teama sa nu patim ceva...ca mai murea cate-unul inecat.

Iar in livada, papadiile sunt deja bulgari pufosi.

Si creme de la creme, randunica noastra cea cantatoare, ce-si are cuibul la o grinda intr-un grajd.

Voua cum v-a fost de Pasti? Ati trait din plin semnificatia acestei Sarbatori?

Uneori nici nu conteaza unde esti, ci cu cine esti

2011-04-17T13:38:00.000-07:00

Initial (si asta chiar de joi) mi se propusese altceva pentru ziua de azi, adica altceva decat am facut. Si nu numai ca a fost singura propunere, da' am facut-o sa fie foarte atractiva - pentru mine, cel putin. Da' n-a fost sa fie: data fiind ziua de sambata, iesirea planificata pentru duminica ar fi insemnat crunt de putine ore de somn pentru tovarasul de tura, adica pentru Nicu, iar eu, ca o prietena cu adevarat - cum imi place sa cred ca sunt - am venit cu o alta idee, in eventualitatea ca am fi gata de plecare pe la o ora cat de cat. Da' deja era tarziu cand toata lumea a facut ochi si era in picioare. Si-atunci i-am invitat pe baieti sa ne bem cafeaua si sa rontaim ceva pe deal, la loc cu vedere, in mijlocul padurii, la marginea orasului.

Zis si facut! Ba chiar, cand eram pe punctul de a iesi din casa, m-am gandit ca poate ne va placea o topaiala cu pretext de badminton si am actionat in consecinta.

Despre ce deal si ce padure este vorba? Aaaa..pai avem si noi un fel de Tampa (da' cred ca nu la fel de celebra..si cu siguranta ca nu igienizata, asa cum a fost Tampa azi de catre FDC Brasov...FELICITARI, FDC!!!).

Tampa noastra se cheama Capela si in perioada asta e foarte frumos colorata intr-un verde crud si proaspat si viu si luminos! Despre coloritul de la sol..ce sa zic?! Daa, sunt si ceva floricele (multe tamaioare acum..cele mai multe, de altfel), dar mai ales spre poale (da' si in rapa de sub poiana Boul de Piatra) pot fi vazute muulte pet-uri, in special, da' si alte gunoaie. Si ma gandeam eu azi asa, de fapt, ma intrebam daca in "strategia" de informare turistica referitoare la oras, s-a gandit careva sa includa si Capela, ca obiectiv turistic natural. Desi nu cred, da' totusi, in caz de-ar fi asa, sunt curioasa daca s-a gandit si a pus careva dintre oficialitati la cale o igenizare, la care sa si participe, eventual. Chiar si de ochii presei..macar asa ca exemplu personal. In fine...

Pe noi ne-a facut sa ne simtim bine miscarea si faptul ca eram impreuna (ba chiar "meciurile" de badminton au fost prilej de maaare distractie si veselie) si cunoscand de atatia ani padurea si locurile nu mai era nevoie sa privim prea mult in jur, da' cine vine din alta parte si o ia in sus pe poteci (care toate duc la Boul de Piatra - alt. 295m - pentru cine vrea sa stie) si mai departe pana in catunul Priba (scuze! strada Priba..ca e in oras) - de unde se deschide o maaare priveliste spre Fagaras, mai precis sectorul Negoiu' - Scara - cu siguranta ca ar ramane cel putin mirat si indoit de importanta acestui obiectiv turistic natural al orasului. Da' poate ca nici nu a fost luat in seama ca obiectiv turistic...

O zi in Basarab, in amintirea celui ce s-a dus

2011-04-05T15:20:00.000-07:00

Saptamana trecuta s-a dus unul dintre noi. Basarabul i-l datoram cumva. Ca eu am invatat Basarabul de la doi oameni foarte inimosi si de nadejde. Dar unul din ei s-a dus. Sambata, o lumanare a ars pentru el , pe micile platouri ale Basarabului, in momentele noastre de pauza.

La inceputul saptamanii trecute, aveam alte planuri pentru weekend, dar de obicei , pentru prieteni, daca e nevoie, imi schimb planurile. Si cum dintre prietenii mei inca mai sunt care nu cunosc Basarabul, sugestia de a ne petrece sambata acolo a devenit promisiune.

Cele cateva poze facute cu alt aparat decat al meu (ce are doua functii in plus si mi-a luat timp pana sa ma dumiresc) le postez aici, direct, fara sa mai decupez, sa scot crengi, sa mai modific culorile, lumina, sa caut efecte potrivite...

Se anunta o zi peste care atarna un nor greu si misterios, da' la un moment dat, privind in urma traseul nostru serpuit, am vazut ca desi inca era pacla, se mai luminase.

Desi nici nu mai stiu a cata oara in Basarab (numar de-o singura cifra, da' totusi...) tot am descoperit ceva ce nu-mi amintesc sa fi observat pana acum: un cuplu - un pin si-un mesteacan (printre preferatii mei....luand in calcul criterii estetice) - ce aproape se cuprind unul pe altul, pe margine de prapastie.

Am gasit si multe, multe floricele (ciubotica cucului, alior sau laptele cucului, toporasi, trei frati patati, plus niste floricele galbene al caror nume nu-l cunosc, plus pastite si albe si galbene) , da' neavand aparatul meu, care desi poate cu limite, da'l cunosc, am renuntat sa le fac poze. Cele mai reusite dintre toate (in fapt, cam..nereusite) au ca protagoniste trei viorele surori, crescute din aceeasi radacina. Iata-le:

Luand ca model refrenul cu "Macarale rad in soare....", parafrazez si rezulta "Viorele! Viorele! Rad la soare!"

Dar, daca e sa le privesc de sus, imi inspira altceva. Parca-ar zice: "Ia-ma-n brate...ca sunt si io mica si -am obosit". Nu-i asa ca asta inspira? Ia uite:

Inainte de a incepe sa coboram, ne-am facut si-un plan de Naratu' (cand o fi sa fie timpul lui) , privindu-l de acolo, de sus, si parandu-ni-se a se afla peste noua mari si noua tari. In fapt, doar peste vreo trei vai:

Am coborat altfel decat de obicei, prelungind si facand un arc de cerc, in sens invers acelor de ceas, ajungand pana in culmea ce delimiteaza PN Cozia, marcata pe vremuri cu BG (care inca se mai vede). Am intrat pe culmea aceea, venind perpendicular pe ea. Cu putin inainte de urcusul ce ne-a dus pe limita de PN si la marcajul amintit, am descoperit printre ramurile fagilor o fereastra prin care am vazut Basarabul dintr-un unghi cum nu l-am mai vazut pana acum (ca nu mai fusesem nicicand pe-acolo):

Culmea asta ar fi trebuit sa ne duca in sosea, cam in zona taberei Cozia, da' in coborare n-am mai gasit marcajul (nici cel turistic, nici limita de PN), destul de des si vizibil mai sus:

Asa ca am coborat..in mod logic, gandindu-ne pe unde e cel mai bine si am ajuns in drumul forestier de pe valea paraului Caciulata, mai sus de strandul din padure.

Pe final, ne-am mai rasfatat cu cate-o oprire la forme si culori:

....ceea ce mi-a starnit o intrebare: Se poarta cloche-ul sau zalele? Ce e la moda?

Dosul Pamantului, vazut dinspre doua vai, a Lotrisorului si a Cheii, in doua anotimpuri

2011-03-17T06:39:00.000-07:00

....dinspre valea Lotrisorului, la un pas de Saua Jilistii

....din drumul ce coboara de la tunel, deasupra de valea Cheii sau din Culmea Piatra Taiata, de la indicator spre Olanesti, pe marcaj CR (autorul acestei fotografii, Ion Lera)

Cunoasterea patriei - episodul Saua Jilistii

2011-03-15T03:30:00.000-07:00

...sau din gama "Insista, insista ca sus vad si eu lumina"...

De ceva vreme ma tot batea gandul sa o luam in sus pe Lotrisor si pe afluentii sai, adica mai sus de cantonul Lotrisor, cel aflat la poale de Narat si mi-am pastrat dorinta, chiar daca generatia 50plus dintre oamenii impreuna cu care eu ies pe coclaurii de la noi mi-a spus ca, in zona respectiva (mai ales in apropierea Seii Jilistii), s-a taiat urat de tot si ca e cam haotica privelistea pe-acolo. Si asa si e! O retea de drumuri de TAF, o adevarata intrataiere: coastele toate taiate, in toate directiile, de drumuri care-au muscat din versanti. Si multa apa pe ele. Si bineinteles namol. Deocamdata inca e zapada, da' in curand se va duce si sa te tii!! Iar vara, padurea, ce e acum un intins lastaris (acolo unde e ... ca altfel nici macar), nu tine umbra deloc.... Ca nu are cum sa ofere umbra si racoare! Unde nu e lastaris e rariste...

Asa ca..de vreti sa ajungeti pe-acolo, in imediata vecinatate a Dosului Pamantului (ce ofera o vedere frumoasa dinspre partile acelea, adica din Saua Jilistii) sa o faceti cand e asternut un strat de zapada. E adevarat ca trebuie sa va faceti urme prin zapada, da' e sanatos sa o faceti! Ganditi-va macar la un singur efect: va imbunatati circulatia...Sau sa o faceti toamna tarziu, da' numai dupa ceva vreme fara ploaie.

Pana sa ajungeti acolo, aveti de mers pe vale, pe drumul ce urmeaza firul Paraului Rau si apoi sa urcati pe o poteca larga, de dincolo de parau. Ca reper, aceasta poteca e a doua ramificatie pe stanga dupa ce ati trecut de canton. Prima desprindere spre stanga e drumul de urca pe valea Paraului Galben, pe care noi ne-am intors. Drumul acesta trece peste-un pod si un pic mai incolo intalneste si firul paraului.

Oricum, avand si harta lui Nae Popescu (ca altele...cum ar fi cele ale unor autori valceni s-ar putea sa nu le aveti si chiar asa tot cea a lui Nae Popescu e de baza) va veti descurca.

Intr-o prima faza poteca asta larga (ce purta pe vremuuuuri marcajul de CG, da' acu' marcaj ioc!!) va duce intr-o intersectie, de unde vedeti drept inainte Dosul Pamantului si de unde veti intra pe "minunatele" drumuri povestite la inceputul acestui post.

Ca dovada ca ati ajuns, intr-adevar, in Saua Jilistii, stau cele doua semne de limita de parc (national.....ca ne aflam in Parcul National Cozia) - de-o parte si de alta a seii. Acuma...ca s-a taiat inainte de a fi declarat Parcul National Cozia pe acolo sau ca taierile s-au facut in virtutea aprobarilor ce se fac pe un interval de timp de ...nu mai stiu cati ani...si ca aprobarile s-or fi petrecut inainte de infiintarea PN Cozia si ca s-au intamplat in primii ani de la infiintare, eu nu stiu...ca nu ma pricep sa evaluez de cat timp s-a taiat pe acolo sau de cat timp s-au taiat drumurile respective, da' tot ce pot eu sa zic e ca mie locurile imi inspira jale si un aer devastat...ravasit...ca dupa orice taiere, unde nu s-au mai petrecut plantari sau ce alte lucrari sunt scrise prin cartile de silvicultura...

Pentru noi, timpul de urcare si coborare a insemnat un total de vreo 10 ore (cu tot cu pauzele de masa si de-ndulcit), avand ca punct de plecare si sosire Hanul Lotrisor, unde-am lasat masina.

Ilustrarea in imagini, cu incercari de explicatii pe ici-pe colo: in pozele ce vor putea fi vazute cand vor fi descarcate.
......Ce e mai sus scriam ieri. Azi postez si link-ul cu pozele, acelea care-au ramas dupa selectie: https://picasaweb.google.com/dumitrustefcris/SauaJilistii#

Doar sa sed si sa privesc (iarna la Cheia)

2011-02-21T00:26:00.000-08:00

Am ajuns asa de obosita la finalul saptamanii trecute incat joi - cand a inceput sa ninga pe-aici - am inceput sa-mi doresc un singur lucru pentru weekend - terasa de la Cheia: sa stau sprijinita de balustrada si sa ma uit la Stogsoarele cele albe-fumurii, sa-mi intind picioarele, asezata fiind pe bancuta cea desptept mestesugita de nea Fane, si sa ma uit la ce se s-ar vedea in fata, sorbind incet din cana cu ceai sau cafea.

Mi-era dor de terasa cabanei si de linistea ei la ceas de iarna.

Zis si facut. Sambata m-am trezit la cat a fost - fara sa mai sune niciun ceas, niciun telefon, ne-am imbarcat si am plecat. Din fericire, am avut si cu ce. Da' recunosc ca mie mi-e dor si de vremurile acelea cand ajungeam pe jos la Cheia, luand la picior Culmea Olanestilor (sau Piatra Taiata...cum stie domnul Boghez ca s-ar chema..) si apoi cele .... serpentine care mai sunt pana la tunel, dupa care, in jos pe poteca. Ce vremuri!! Ce timpuri!! S-au cam dus....ireversibil..

La cabana, doar nea Fane (da' asta stiam deja). Am povestit pana pe la miezul noptii, apoi ne-am bagat la somn si dupa vreo zece ore ne-am adunat iar in jurul mesei si-apoi am purces la drum. In capatul satului, in virtutea traditiei ne-am oprit la o cafea, la bar la nea Cristel...chiar daca eram doar doi, nu gasca cea mare care eram pe timpuri. Da' cafeaua e buna acolo, indiferent cati o bem...

Impresiile vizuale din aceste doua zile de maxima incarcare de baterii: https://picasaweb.google.com/dumitrustefcris/AlbSiFrumosLaCheia#

Matura si ghioceii

2011-02-15T05:28:00.000-08:00

Pentru cei care nu au fost in weekend-ul trecut in Curmatura Builei (cei 18...., fara sa-l socotim pe Florin, care doar a trecut, fara sa ramana si cu care noi nici nu ne-am intalnit....), e o asociere ciudata titlul asta...

Ce e cu matura din titlu?? Pai, dragilor, cum am ajuns la refugiu, m-am dus glont la coltul cu pricina sa verific daca nu cumva a disparut si cea de-a doua matura. Si ce sa (nu) vezi?! Matura ioc!!! In cele din urma am gasit o matura (da' nu stiu daca e aceeasi cu cea de-a doua matura adusa de Florin) prin stana si am avut ce ce sa adun ce se stransese pe podeaua din camera in care-am dormit.

Acuma...sa nu credeti ca m-am dus pana acolo doar sa dau cu matura in refugiu...ci m-am dus ca mi-era dooor de locurile cele mai dragi mie, incarcate cu atata semnificatie pentru mine. E-adevarat ca mi-e era dor si de refugiu si sa vad cu ochii mei, inca o data, rezultatul muncii noastre.

Si uite ca daca nu-i venea lui Florin ideea acestui refugiu nu as fi avut ocazia sa cunosc atatia oameni care chiar mi-au placut foarte mult....si cu care mi-a fost drag sa stau la taifas. Nu am stat toti 18 in refugiu, ci doar vreo 13-14. Ceilalti au stat la stana, dar ne-am adunat in jurul focului din vatra si am povestit.

In rest, ce-ar mai fi de spus (scris): vremea, cu totul altfel decat cea prognozata: in loc de ceata, cer seniiin, in loc de ploaie inghetata, aer cristal, in loc de vant, cate-o boare racoroasa numa' buna pentru "coolin'".

Traseul ales si urmat de noi: Barbatesti, valea Otasaului, Cracul Patrunsei, Patrunsa, Albu' (peste varf), Curmatura Builei - apoi, a doua zi, din nou spre Patrunsa pe varianta CA si PG, mai apoi din nou Cracul Patrunsei, masina, direct spre Pietreni (la bunicul lui Nicu) si inapoi in oras.

M-am jucat cum m-am priceput cu cele 10-20 de poze pe care le voi posta pe picasa si care vor oglindi ce-au vazut mai frumos ochii mei, iar ca preambul la folderul respectiv, aceste doua poze - dedicatii pentru Eli si Mihaela (cu care ne-am intalnit la coborare) - cativa din ghioceii de la Casa de Piatra. Sper ca Eli sa le gaseasca tocmai bune pentru background-ul pe desktop!

Din pacate, dupa noaptea de sambata spre duminica si dupa ninsoarea de azi-noapte, dragii nostri ghiocei au degerat si-au inghetat, dar sambata erau frumosi si delicati si gingasi. Si mie-mi pareau veseli si bucurosi de soare si de aerul de primavara.

Pentru celelalte poze: https://picasaweb.google.com/dumitrustefcris/BuilaIntreIarnaSiPrimavara#

Pai..daca mai e zapada, sa mergem in Cozia

2011-02-08T00:00:00.000-08:00

Daca la Cozilion nu m-am dus (si am aflat ca macar Danuta si tot s-a gandit cineva cum de io nu eram acolo cu ei) a fost pentru ca eu oricum tre' sa-mi fac numarul si sa tai ceva zapada-n Cozia si daca tot aveam posibilitatea sa vad si alte locuri mai putin la indemana, m-am gandit sa profit de ocazie si sa privesc Fagarasii de Revelion. Si iata ca a venit timpul si pentru numarul de Cozia.

Treburile au mers conform planului - traiectoristic vorbind (scriind) - si s-au intamplat altfel la capitolul timp. Da' datorita acestui fapt Cristina noastra a constatat ca ajunge unde trebuie si pe intuneric si ca, desi nu merge ea cu toata increderea inainte, se orienteaza si pe intuneric chiar si fara urme. Oricum bucuria revederii palcului de mesteceni aflat aproape de capatul Scortarului a fost maaareee. Stiam eu de ce-i iubesc pe acesti mesteceni si cum de-mi sunt asa dragi de fiecare data cand ii revad.

Si-apoi e, de asemenea, un MARE prilej sa vezi apusul la el acasa, nu dincolo de fereastra, da' n-am io aparat de fotografiat apusuri...

Cateva poze din Cozia lui februarie 2011 aici: https://picasaweb.google.com/dumitrustefcris/DacaMaiEZapadaAtunciSaMergemInCozia#

Cam asta..

Ultimul asfintit din 2010

2011-01-20T00:20:00.000-08:00

... si s-ar parea ca si asfintitul unei..."ere":

Cum imi place culmea Muntilor Latoritei

2011-01-20T00:15:00.000-08:00

.....adica iarna.
Si ca oglindire a ceea ce se vede iarna in Latoritei (Unii pot spune ca nu se vede nimic....din cauza vremii, da' mie tocmai asta-mi place, desi si cand e senin intr-o zi de iarna, d-apoi chiar e SENIN!) in pozele de aici: http://picasaweb.google.com/dumitrustefcris/FratosteanuCelMic#

Sunt doar cateva.

Deja traditie, un inceput basarabean

2011-01-19T05:52:00.000-08:00

E deja al treilea an cand incep anul (de rit montan...ca sa zic asa...ca anul calendaristic a inceput demult) cu mult indragitul Basarab (pe masuratelea, aprox. 630m). Era cat pe-aci sa nu...., da' daca chiar si in momentul cand ne pregateam sa iesim din masina si sa urcam in autobuzul ce ne-ar fi coborat in salina de la Ocnele Mari (si deci pe care tot n-am vazut-o) "vocea"mi-a spus cam asa: "Macar sa ma uit asa la el decat sa intru in groapa asta" am decis sa ne intoarcem, ne-am echipat in doi timpi si trei miscari si Basarab sa fie.

E-adevarat ca nu e chiar prima-prima reconectare cu mama-natura (sambata am fraternizat un picut cu Fratosteanu' Mic), da' macar s-a intamplat in primul weekend dedicat acestei porniri "pornita" din nevoia mea cea mai "evident ciclica"....ca sa zic asa. Ca sa citez un "camarad" kogayon..."Nu stiu altii cum sunt, da' io cand...." si care, la randul lui l-a citat pe Creanga (stiu, da?).

Doar doua-trei poze din Basarabul asfintitului de duminica.

Les voila:

Si daaa, e adevarat ca pozele astea pot insemna si ca mi-e dor si de Cozia, da' astept sa ninga din nou pen'ca mie Cozia imi place cel mai si cel mai muuuuult iarna, ninsa si albaaaaaa.

Din Suta spre Dosul Pamantului si apoi prin Comanca spre valea Olanestiului

2010-12-27T04:37:00.000-08:00

http://picasaweb.google.com/dumitrustefcris/SpreDosulPamantuluiVenindDinspreSuta#

In ilustratii, ultima iesire (pe la noi) inainte de trecerea in anul viitor. Au trecut doua saptamani de-atunci.

Ceva nou, la final de an

2010-12-12T13:44:00.000-08:00

Azi e ziua 12 din luna 12. Ultima tura pe anul acesta. Pentru mine. Poate ceilalti vor mai avea cand, dar eu nu. Am fost cam pe unde mi s-a pus piticul de ceva vreme, da' nu chiar pe-acolo, ci doar pe-aproape. Desi ma gandesc deja la ziua aceea (sper sa fie in curand) cand vom face "marea bucla". The big question nu e musai pe unde (acum deja cunoastem partial), ci cat timp ne va lua.

Ma gandeam ca marcajul de CA, mai degraba doar invocat de harti (..E clar pentru toata lumea ca, de fapt, lipseste din teren.), nu prea va aparea, dar uitandu-ma, totusi, pe harti, m-am gandit ca avem sanse sa mergem, cat de cat precis, spre Dosul Pamantului, pornind din catunul Suta, chiar si fara marcaj.

Suta se afla intre valea Muereasca si Olanesti. Noi am plecat cu primul autobuz de Muereasca (la 7.15), am coborat la capat, am mai mers ceva pana am iesit din sat si apoi am dat de podul spre Suta (In dreptul podului e infipt, in marginea drumului, un indicator.). Carevasazica am facut stanga si am intrat pe drumul care ne-a dus la Suta. Am traversat satul (Din fericire, drumul e inghetat, dar foarte gloduros...eheee, tot mai bine decat namoalele alea pe care le-am luat prima data cand am trecut pe-acolo, cu Ramo si Giani.) si in loc sa ne lasam spre Olanesti, de la troita din culme am facut dreapta. Aici mare intalnire cu o tanti din sat, curioasa si dormica sa stie unde mergem. Dialog: Eu - "Spre Dosul Pamantului. Pana unde-om putea, pana pe la ora 2 si apoi inapoi. E bine pe-aici, nu? Ne duce culmea acolo?" Tanti: "Dosu' Pamantului? N-am auzit niciodata." Dupa un moment de confuzie, care i se citea pe fata, a urmat momentul 2, iluminarea. "Aaaaa! Poate Curu' Pamantului. Aaaa..Daaaa, mergeti bine pe-aici, da' e departeee."

Nu stiu cat de departe e..ca pe la 1 si ceva am decis sa ne intoarcem. Da' stim ca eram pe drumul cel bun. Chiar pe finalul zilei am gasit vreo 3 marcaje, aproape sterse, evident. Si nu stiam nici pe unde si cat timp ne va lua coborarea. Aveam noi un plan pentru coborare, da' nu mai fusesem nicicand pe-acolo si nu aveam de unde sti daca e bine.

E-adevarat ca de doua ori ne-am abatut din poteca (presupun ca vara e poteca..acum era acoperita de zapada): prima data, dincolo de primele lespezi intalnite, ne-am gandit sa tinem linia culmii si ne-am dus spre dreapta pana ne-am dat seama ca ne indreptam oarecum perpendicular chiar spre paraul Muereasca si ne-am intors, iar a doua oara, am prins o foarte frumoasa poteca ce mergea pe curba de nivel si era marginita de brazi, pe-alocuri, si desi era clar ca ne vom intoarce, eram curiosi amandoi unde ar duce. Am ajuns intr-o poiana mare si frumoasa, ce poate ca ar avea si izvor pe undeva, ceea ce ar face-o un loc bun de campat la vara. De acolo ne-am intors, din nou.

In fine..de ajuns, am ajuns acolo unde a ajuns si Laurentiu, in anul 2005. Asa scria pe un copac. Macar sa-l luam ca reper data viitoare, ca sa stim cat am mai fi avut de mers azi. Daca am fi avut altimetru, ne-am fi dat seama cam pe unde eram...ca pe harta domnului Ploaie sunt trecute inaltimile varfuletelor pe langa care am trecut, da' asa...Oricum cele doua harti, avandu-i ca autori pe Nae Popescu si pe domnul Ploaie, se completeaza una pe alta. E bine sa le aveti pe amandoua.

Coborarea am facut-o spre catunul Comanca. Am coborat, cat de cat in acelasi timp, cu un nene, care avea un cal si o caruta si cara ceva la vale. Ne-am intalnit si chiar am si vorbit cu batranica pe care a fotografiat-o Adina mai demult. Foarte simpatica. Si blanda. Cred ca a fost o femeie frumoasa, in tinerete. Cand am vazut-o si am recunoscut-o (pe loc) parca-mi venea sa-i zic: "Va cunosc! Va cunosc! Va stiu din fotografiile Adinei."

In Olanesti am ajuns suficient de devreme cat sa urcam in Antares-ul de 4.

Si cam asta despre ziua de azi si ultima iesire pe coclaurii nostri, pe anul acesta.

P.S. Pozele, desi zoom-ate unele si deci cam scamosate, va vor arata ce-ati vedea, daca ati iesi si ati urca din Suta spre Dosu' Pamantului. Da' asta cand le voi posta pe pagina de picasa. Sa va spun, totusi, ca, in urcare, vedeti din cand in cand Buila-Vanturarita in stanga, Cozia, in dreapta si Naratu, oarecum in dreapta-fata. Si sunt asa de frumoase, imbracate in straie albe, aceste masive fata de care eu aproape ca am dezvoltat cate-o dependenta. Am ajuns sa vad anul ca irosit daca nu ajung macar o data prin locurile cele tainice ale Builei, sa vad multele flori ale Coziei (Da' oare Bulzul cand va fi? Oare cu cine?) si florile de colt din Naratu..

In Suta puteti ajunge si din Olanesti, urcand pe-o straduta ce da in strada Forestierilor.

Valea Lotrisorului

2010-12-04T02:31:00.000-08:00

In urma cu...cate zile sunt de cand am scris despre ziua petrecuta in inaltimile Naratului (Da' chiar! Care sa fie semnificatia numelui? Ce-o insemna Narat?), am uitat sa scriu despre cat de uimitoare si, fara exagerare, ca-n vremurile de demult este valea Lotrisorului, pe timp de ploaie (abundenta). Pe langa faptul ca nu exista o alta ocazie in care sa puteti vedea apele cascadei aruncandu-se cu atata debit, veti intalni zeci de cascade subtirele ce sar de pe versanti. Sinucigase de-a dreptul! Toate vaile inguste ce-au reusit sa sparga pieptul de piatra si sa-si sape un fagas aduc spre drum navalnice suvoaie.

Din pacate, nu am poze cu care sa si ilustrez ce scriu eu aici, da' recomand mai ales celor pasionati de fotografii (si care sa aiba si cu ce) sa ia la pas drumul ce insoteste valea Lotrisorulu (Apropos amatorilor de masini: drumul e inchis. Dincolo de cantonul aflat in dreapta drumului, acela aproape de capatul dinspre sosea, e coborata bariera. Si asa e si normal. Ca doar nu e drum de utilitate publica. Daca va ramane asa si la vara, poate ca poienita de la baza cascadei va fi, in sfarsit, curata si libera de gunoaie).

Si doar daca va e dor de zapada - chiar de nu faceti fotografii, da' cele cinci zile de serviciu v-au obosit intr-atat incat bateriile nu va mai permit inca o zi de efort fizic sustinut, plecati totusi la drum, chiar si pe ploaie (mai ales!), intrati pe valea Lotrisorului, mergeti agale pana la cantonul aflat in marginea poienii de unde incepe traseul de Naratu si lasati-va patrunsi de scartaitul zapezii, de atingerea fulgilor (pe acolo, cu siguranta ca ninge, nu ploua), priviti cat de frumosi sunt brazii si toti copacii, asa imbracati in zapada, mancati-va merindele pe veranda cantonului (inauntru nu cred ca va veti dori sa stati..ca deh! arata cum numai in urma unor muncitori forestieri poate sa arate) si luati-o inapoi sau chiar si mai sus, daca miscarea pana acolo v-a incalzit si v-a dezmortit si vreti sa vedeti mai mult. Sa zicem ca veti avea de mers catinel ceva peste o ora, dupa care veti da de canton dincolo de bifurcatia unde se desprinde si se duce spre stanga drumul forestier Scortaru. La cateva minute, urmand drumul din dreapta, veti zari si cantonul.
Datorita lui Ionica, iata ca se poate si vedea cum era locul miercuri, 1 Decembrie 2010, Ziua Nationala.

Multumesc, Ionica! Iau fotografiile (primite azi, de Mos Nicolae), ca alternativa la nuielusa din ghete...

Dincolo de el, in sus, pe drum, n-am ajuns nici eu pana acum. Dar mi-a venit deja o idee, pe care trebuie sa le-o zic si baietilor.

Fenimore Cooper si Ciresarii

2010-12-02T12:42:00.000-08:00

In urma cu cateva zile, nu mai stiu in ce context, fara sa stiu ca va fi (re)difuzat la tv, mi-am amintit de ultimele scene din Ultimul Mohican (filmul cu Daniel Day-Lewis si Eric Schweig in distributie), mai precis de cea in care trupul lui Uncas aluneca de-a lungul peretelui de stanca si chiar ultima scena, aceea panoramica, care-mi place foaaarte mult. Si mi-am dat seama ca nu e intamplare sau o simpla coincidenta ca romanele copilariei mele au fost tocmai cele ale lui Fenimore Cooper si Ciresarii.

Apropos de cartile copilariei: v-a placut Aventurile lui Habar n-am si ale prietenilor sai? Am gasit-o recent intr-o librarie, prin Bucuresti. Chiar si ilustratiile sunt aceleasi. Pe vremea cand am citit-o, o imprumutasem din vecini. Poate-ntr-o seara, cand voi avea timp, o voi reciti...

Despre Naratu', cu mult drag (desi interzis iarna)

2010-12-02T04:13:00.000-08:00

In formula aproape de completa (cel putin in tren, la intoarcere) am raspuns chemarii zapezii, ieri, zi de Cod Galben. Am plecat de la speranta ca daca jos ploua, sus ninge. Ca la asa temperaturi, era de asteptat sa ninga pe sus. Si chiar asa a fost: cu cat urcam pe Lotrisor, cu atat ploaia lasa loc ninsorii si scartaitul zapezii sub bocanc se auzea din ce in ce mai clar si mai tare. Mi-era dor de sunetul asta!

Si acu' sa o iau si eu intr-o ordine: planul facut mai demult (cred ca inca de la tura din Colti sau la un pic de timp dupa...): le-am scris eu baietilor intr-un mail "marea idee". Ieri la ora 5, trezirea, apoi la 6 adunarea in autogara, iar plecarea la 6.15. Socoteala de intoarcere era speranta de a ajunge suficient de devreme la autobuzul de 17.00 (Fiind 1 Decembrie - sarbatoare - cursele au avut program de weekend..Aflasem deja de la unul din "copiii mei" din Brezoi, adica de la Bogdan). N-a fost chiar conform sperantei, da' pe-aproape: am gasit repede un taxi care ne-a dus in gara Lotru si am urcat in trenul de 18.05.

Pe sus, nor si ceata si detalii. Neavand aparatul la mine, am ratat multe fotografii de detaliu pe care mi-ar fi placut sa le am. I-am mai zis lui Nicu de una-alta, atunci cand intre noi nu era asa o distanta ce-ar fi insemnat o asteptare care sa ma faca sa ma racesc. Asa ca...poze vor fi putine si astea de la baieti. In rest, Naratul - acelasi tainic (ba chiar si mai si pe ceata de ieri), cu brazi cocotati si imbracati in dantela. Ba chiar, dezgolirea de frunze a lasat sa se vada cat de adanci si abrupte sunt vaile deasupra carora ne-am aflat. Si foarte probabil (daca nu chiar sigur) foarte dificil de strabatut.

Ninsoarea cea mai aspra am intalnit-o in Saua Tarsa, unde batea un vant lateral de la dreapta la stanga (in sensul traversarii) si ne baga numai ace-n obraz.

Zapada de ieri, proaspat ninsa, era destul de moale si cam alunecoasa. Dar ne-am descurcat. Chiar de-am depasit timpul estimat. La un moment dat, in deja devenita "clasica mea clipa de indoiala", am apucat sa zic un "Eu nu pot" si am primit, pe loc, o replica ce sper sa-mi ramana bine infipta in creier: "Cristina, pe naiba! Cum sa nu poti?! Sigur ca poti!" Si am putut. In doi timp si trei miscari. Da' avand "prezenta asiguratoare" alaturi.

Si cam asta, pe scurt, despre ziua de ieri si despre Naratu'.

Apoi, in tren, veselie mare cand ne-am intregit trupa (N-am urcat toti in Naratu', ci ne-am impartit: unii din Lotrisor pana la Brezoi, prin Naratu', unii din Robesti spre Izvoru' Frumos si inapoi), iar ora cat ii ia trenului sa parcurga distanta Lotru-Ramnicu Valcea parc-a fost un sfert de ceas...

Ca ilustrare despre Naratul zilei de miercuri, 1 Decembrie 2010, doar atat, pana una-alta:

Amintiri in versuri si note

2010-11-22T12:09:00.000-08:00

Cu ceva vreme in urma, pe vremea cand incercam sa contribui, in felul meu, la punerea in fapt a ceea ce consideram ca ar fi fost un club de turism..montan..alpin...whatever (Acum doar imi ajut prietenii intr-ale cluburilor lor, atunci cand imi cer ceva anume, in mod explicit.), am aflat un cantec. Mi-a placut mult atunci si-mi place si-acum.
O fi vremea asta superba de toamna din ultimele saptamani, o fi starea de free-floating din Buila, o fi expirul prelungit ce-a insotit gandul "Uite c-am facut-o si pe-asta!", dupa ce-am ajuns pe platoul cel mai inalt din Coltii Foarfecii, o fi stanca inmiresmata a Basarabului..nu stiu...da' imi tot vine in minte, de ceva vreme incoace, cantecul asta.
Oare cat anume din el mai tin minte? Ia sa incerc:

Cheama-ma, floare de martie,
Spre cerul inalt din inima mea,
Zapezile se duc inspre moarte,
Cheama-ma, din nou, floare de stea!
Cheama-ma, padure adanca,
Cu muguri plesnind a crud si a verde,
Cheama-ma, floare de stanca,
Viata-i un drum, pe care nu-l putem pierde.

Doruri si sete de inaltimi
E viata noastra aici si acum.
Din absoluturi vom face lumini,
Din certitudini pasi de drum.

Cheama-ma, zambet de soare,
S-aprind in suflet iar lumini de gand,
Cheama-ma, munte si mare,
Viata-i un zbor, vom invata zburand.
Cheama, drum de lumina,
Spre cerul inalt din inima mea,
Cheama, zare senina,
Cheama-ma, din nou, floare de stea!

Doruri si sete de inaltimi
E viata noastra aici si acum.
Din absoluturi vom face lumini,
Din certitudini pasi de drum.

Nu stiu ale cui sunt versurile si nu stiu cine le-a pus pe note, da' le (sau ii) multumesc! Cele mai frumoase amintiri ale mele din turele pe sus au ajuns sa fie insotite automat de cantecul asta...

P.S. Apropos de toamna asta si de minunatele ei ture, ati vazut filmuletul lui Nicu? Acuma...sa stiti ca singurele mele poze sunt cele cu flori, da' asa-i place lui Nicu.. sa ma faca vedeta...Cele mai multe poze sunt, de fapt, ale lui si ale lui Marius. Deci: http://www.youtube.com/watch?v=SfEszxL2Cl0&feature=player_embedded

Enjoy! Sper sa va placa!

Cozia chiar e munte de toamna, iarna, primavara. E adevarat ca si vara e plin de flori, da' trebuie sa va placa si zaduful si capusele...In tot cazul, vara e nevoie de un control atent, de cum ati ajuns acasa si-ati intrat in baie.

Cu titlu de exemplu

2010-11-22T01:53:00.000-08:00

http://dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5539156641280672705/1

Cu titlu de exemplu.
Cred ca ar fi de bun augur ca, la intrarea in fiecare arie protejata, sa existe cateva randuri explicite, referitoare la ce e voie si mai ales, nu e voie. Si cand ma gandesc ca unele au chiar si custozi...cica.

In alta ordine de idei, chiar imi place site-ul celor de la Dianthus Medias: http://www.dianthus-medias.ro/

N-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit

2010-11-08T02:33:00.000-08:00

Da. Ziua de ieri mi-a confirmat ca n-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit. E de-ajuns o mana de prieten(i) de la rasarit pan-la asfintit.

Recunosc ca pentru mine a fost o provocare ziua de ieri si ma refer, in special , la cele cateva traversari, unde m-am prins singura de prize, m-am dus singura, dar aveam nevoie sa stiu ca e cineva acolo si ca imi intinde mana daca eu as ajunge la concluzia ca nu pot. Cineva-ul de ieri a fost Nicu(M), de cele mai multe ori, dar am primit cate-o mana intinsa de la toti. Iar Marius, ca un om de baza ce e, a stiut ca mi-e mai bine sa stiu ca e cineva in spatele meu. Dar ma innebunea cu pozele. Probabil ca in pozele lui voi parea foarte temerara.

Ce si cum cu ziua de ieri, in scurta selectie din pagina mea de picasa: http://picasaweb.google.com/dumitrustefcris/ChiarPrinColtiiFoarfecii#

Iar cum a fost ziua de sambata, aici: http://picasaweb.google.com/dumitrustefcris/DinStevioaraPanaNOaleSiInapoiLaPahomie#

E tot ce-am considerat cat de cat reusit, ca poze. De prelucrat, am prelucrat foarte putin: un pic la contrast intr-o poza (cea cu Coltii Foarfecii) si un pic la Luminozitate (Crucea Soldatului). In rest, direct de la fata locului.

P.S. Daca vreti sa asculati piesa lui Dinu Olarasu, e de-ajuns un click pe titlul post-ului.

Basarabul colorat, cald si parfumat

2010-10-25T06:00:00.000-07:00

http://picasaweb.google.com/dumitrustefcris/BasarabulColoratCaldSiParfumat#

Ieri am fost in Basarab. Pentru prima data toamna...Cu siguranta, ca ne vom face un obicei sa urcam toamna...

Multumesc lui Nicu pentru idee si pentru consecventa..ca data fiind ora, eu as cam fi schimbat planul...Deh! Femeile astea, nu-i asa??

P.S. Ieri, din Basarab, o buna bucata de timp ne-am tot uitat spre Turnul lui Teofil, unde cineva imbracat cu o jacheta (sau bluza) rosie pornise intr-o catarare la liber. Oare cine era??? Ca tare curioasa sunt! Ma gandesc ca stia deja Turnul lui Teofil. In tot cazul a ajuns pe platoul de sus. Cin'sa fie? Cin' sa fie?

N-ai dreptul sa minti, sa te-amagesti....

2010-10-23T09:43:00.000-07:00

Imi place foarte mult textul de la piesa asta si nu doar textul. Imi place si ritmul ei. O iau ca pe un motto. Sau ca pe-o oglinda: http://www.youtube.com/watch?v=h4BvuIqvoU0

Buila noastra cea de toate visele..visurile...paradisurile

2010-10-20T14:58:00.000-07:00

Cand ma gandesc ca au trecut 3 zile de cand am coborat din Buila si eu n-am scris un rand...Da' cum sa mai scriu la orele la care mi-am terminat de scris corespondenta electronica..ca sa zic asa, doua seri la rand? (Macar de ne-am aduna vineri seara la proiectie si de-ar iesi bine!) Nu-mi place sa scriu sub presiunea timpului, a treburilor neterminate si a oboselii. Dar simt nevoia sa scriu. Si cand nu scriu, ma intreaba ceilalti cum de n-am scris..."Ceilalti"..adica cei carora le pot povesti si la telefon sau prin viu grai, da' ce-i drept scriu mai putin decat vorbesc asa ca ...ii inteleg. Adevarul adevarat este ca, de fapt, dupa ce am inceput sa ma obisnuiesc cu blogul (La origini, ma gandeam ca va fi ceva mai documentar, mai sec) am inceput sa scriu pentru mine. Scriind, retraiesc cum mi-a fost sus. Recitind ce-am scris, retraiesc din nou cum mi-a fost sus.

Cum mi-a fost sus...

Ca efort, uneori am nevoie de pauze mai dese, uneori picioarele imi merg singure.

Cat priveste echipamentul, mi-am dovedit grija fata de mine. Si altii si-au dovedit grija fata de mine. Da, a plouat sambata toata ziua. Stiam ca va ploua. Intr-un fel, ne asumaseram ploaia. Si pe deasupra, mie chiar imi place sa aud cum ploua pe gluga jachetei (jacheta mea Marmot de culoarea cerului senin, care si-a castigat pe deplin increderea mea).
De gradele Celsius ce sa zic? Temperatura ideala pentru mine! Am urcat doar cu bluza de corp pe sub jacheta si daca n-ar fi plouat as fi urcat chiar fara jacheta. Duminica asa am si facut. Dar duminica e alta poveste. O spunem mai incolo.

Ba chiar m-am bucurat ca ploua si ca va ploua toata ziua pentru ca asta era garantia ca nu ne vom trezi la refugiu cu careva din sat. Si nu de alta (desi scopul pentru care ei urca in acest sezon e altul decat sa culeaga bureti de fag...), da' ma cam indoiam sa avem un somn linistit, avand in incaperea alaturata, un radio pornit, vorbitori la telefon toata noaptea si tot asa. Aproape ca stiam ca vom avea parte de liniste.

Cat priveste caldura (si ma refer la foc in vatra de la stana) speram doar. Speram sa avem cu ce aprinde focul ca apoi, ceva uscaturi (da' au fost uscaturi ude) am fi avut unde gasi. Si am avut cu ce aprinde. Inca o lectie invatata de la Gabi.

Ce mult imi plac noptile petrecute in stana, in jurul vetrei! Toamna..iarna..primavara...

Si am ajuns si la duminica! Da' cum a fost duminica trebuie vazut. Cuvintele nu-si au locul. Da' fotografiile Adinei (pe care le voi posta candva pe pagina mea de picasa) va vor crea, cu siguranta, senzatia de plutire. Nu am ajuns noi pana-n Oale (da' poate intr-o saptamana..doua..noua..) pen' ca am plecat din Curmatura abia pe la 12 jumate' (dupa ce ne-am plimbat la pas lejer vreo ora si pe Piatra si ne-am minunat, cu ochii la norii agatati de dealurile insiruite la poale si prinse intre cele doua culmi capatanoase).

Am coborat prin Stevioara. Mai jos de stana am intrat in the misty woods si la vreo cinci ore dupa ce ne-am pornit de la refugiu am ajuns la Pahomie.

Aaa, am uitat sa scriu: de urcat, am urcat pe Albu'. Stiam chiar de la Florin ca a (re)marcat pe Albu' cu studenta belgianca, da' nu ma asteptam chiar la puzderia aia de marcaje! Ai marcat cu studenta, nu gluma, Florine! Chiar si pe ploaia aia mocaneasca Albu' ne-a primit cu parfumul lui cimbrisor. Albu'...de care mi se face invariabil dor....muntele meu de seara de vara, dimineti de iarna, amieze de toamna.

Duminica dupa-amiaza, ne-am intalnit prin Cozia

2010-10-13T14:56:00.000-07:00

Foarte rar intalnim pe cineva in ture. Cel mai des in Cozia si Buila (fiind p.n. si lumea mai auzind de ele). Altminteri aproape niciodata niciunde. Pe aici.

Coincidenta sau nu, duminica dimineata, in timpul micului dejun (cumva pe la ora 10...) am deschis televizorul si la VTV, ghici cine si unde? Vali Cone, pe la Valea Marului. Ca sa vezi! Uite ca azi chiar pe-acolo trec! Mi-am zis...

Am iesit in "formula restransa" duminica. Treburi peste treburi. Si chiar si asa, cel mai devreme ne-am putut porni abia dupa ora 12. Pana atunci tot treburi...Dar vorbiseram sa ne intalnim in Calimanesti imediat ce treaba-i gata tocmai pentru a evita pierderea de timp pretios.

Cum era mult prea senin si frumos afara, chiar as fi simtit ca irosesc ziua altfel. Asa ca mi-a venit ideea unei miscarici pana la Calimanu' si inapoi. Mai scurt de-atat, cu plecare din Calimanesti, nici ca se putea! Evident cu exceptia clasicei ture Turnu-Stanisoara-valea Pausii. Voiam altceva. Daca nu ceva nou, macar sa fie ceva ce nu mai facusem demult. Iar la Calimanu' fusesem o singura data (cred ca tot intr-o duminica) cam in urma cu vreo 3 ani si mai bine. Ca era prin februarie..parca.

Pornim la drum. Povestim si tot povestim. Trecem de Valea Marului, facem dreapta pe pod, mergem noi ce mergem pe drumeagul ce urca lin prin padure. La un moment dat, bifurcatie. Ce sa fie? Stanga sau dreapta? Ca zau ca nu-mi mai aminteam. Facem stanga. Si a fost bine. Stiam ca trebuie sa intalnim pe stanga drumului un foisor, iar pe dreapta o pepiniera. Am trecut pe langa foisor, dar pepiniera, pe care mi-o aminteam chiar in marginea drumului, n-am zarit-o. Evident ca nu, pentru ca e in lateral - la cativa zeci de metri, dar am mers fara sa-mi arunc prea mult privirea. Ajungem in locul unde erau in urma cu trei ani si o bancuta si-o masuta. Acum doar cateva scanduri inca prinse unele de altele. Locul ravasit rau! Imi amintesc si coltul de stanca verde - de-atata muschi. Poteca este clara, face o mica bucla in sensul invers acelor de ceas si urca, intrand in padurea de brad.

Dupa vreo cateva minute, intalnim cativa tovarasi manati de-acasa de aceeasi dorinta: sa ajunga la Calimanu'. Ei chiar au aflat de micul canton in emisiunea lui Vali. Asta chiar coincidenta: ei au aflat de Calimanu' in emisiune, iar eu, cu cateva ceasuri in urma, am deschis televizorul si am mai apucat sa vad din aceeasi emisiune (bineinteles, redifuzata) minutele de final - fix in ziua in care stabiliseram sa mergem.

Gasca noua (2+4=6) se incheaga foarte repede. Descoperim ca avem chiar si cunostinte comune. Se putea altcumva???

Ajungem si la bancuta de sub icoana. De acolo, tot un fel de bucla, dar de data asta, in sensul acelor de ceas.

Si iata-ne in poiana inca insorita. Si ce mesteceni frumosi!!! Eee...prietenii mei, mestecenii! Ce mult imi plac! Ce dragi imi sunt!

Ne asezam cu totii la masa si dupa ce mancam, o luam inapoi.

La intoarcere, am zarit si eu pepiniera. Ce-i drept era cam greu sa o ratez...ca pe o portiune de cateva minute am coborat cu fata la ea. Ce sa mai zic de brandusele de toamna?! Cat pe-aci sa le ratez si pe ele!!!. Am incercat si cateva poze, da' n-am reusit un clar pe floare asa ca....FARA poze cu flori. Cineva va fi multumit sa vada si altceva decat flori. Da' sunt doar cateva poze. Si astea "jucate" un pic in programelul de la picasa. Mai putin una: lumina dintre brazi asa era ea: limpede, clara, dulce. Asta mi-a inspirat mie..Voi "ilustra" cand am simtit eu sa scot aparatul, da' pesemne ca mai incolo. Ca zilele astea se tot lucreaza "la retele".
Oricum cele cateva ore pana la Calimanu' si inapoi ar fi o varianta ideala si pentru copii. Drumeagul e larg, calea e clara, padurea-i primitoare, brandusele-nflorite....

Am ajuns in sosea, la podul din fata Hotelului Traian pe la 5 jumate'. Macar am estimat corect timpul: dus-intors, in varianta "ritmul nostru de duminica dupa-amiaza" - cam 5 ore.

Oare cum va fi vremea in weekend-ul ce vine???

P.S. (dupa cate zile de la postare) Iata si cele cateva poze rezultate dup-un pic de joaca prin programelul de la picasa:
http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/ODupaAmiazaDeDuminicaPanaLaCalimanuSiNapoi#

Prea devreme batran, prea tarziu intelept

2010-10-09T07:05:00.000-07:00

Deja al treilea gand saptamana asta!! Ce-o fi, oare? Da' parca simt nevoia sa spun lumii (insemnand cativa oameni cu care eu, oricum, rezonez, intr-un fel) despre cartulia asta. Am cumparat-o tocmai pentru ca mi-a placut titlul...."Wow! Ce tare! Mai sa fie! Chiar asa? Prea devreme batran, prea tarziu intelept???" Si costa mai putin de doua pachete de tigari (ca unitate de masura pentru fumatori). Pentru noi, ceilalti, nu stiu ce unitate de masura sa dau. In fine...19 lei e pretul ei. Pe mine m-a costat chiar mai putin ...ca era reducere la Humanitas.

Nu e o carte "tehnica". Deci poate fi citita de oricine. Pentru bransa noastra, mai ales pentru cei deja fomati sau in formare in pcc (...cognitiv-comportamentala) aduce o multime de (re)confirmari. Celorlalti poate ca le va deschide drumuri. Wow! Iar drum!Si cu asta inchei. Ca am ajuns unde am plecat. Ma refer la cuvant: drum... Spor la lectura celor care vor pune mana pe carte!

Refren: Nu-mi pasa de nimic, de nimic! Sunt fericit! Nu-mi pasa...

2010-10-06T11:38:00.000-07:00

Se pare ca in ultimele zile am multe ganduri razlete. Ma rog....multe...mai multe decat in alte timpuri. Nu stiu daca am depasit pana acum "densitatea" de doua "ganduri razlete" pe saptamana.

Am asa un chef sa impartasesc cu cine-o citi (despre cativa prieteni stiu sigur ca si-au facut un obicei..ca doar mi-au spus-o) despre piesa zilei. Adica despre ce mi-a sunat in cap mie azi, de fapt, mai acu' spre seara..ca pan' la urma am cautat-o pe youtube. Era musai s-o ascult pe bune! Et voila! Am gasit-o: http://www.youtube.com/watch?v=Pke8JB90E28&NR=1

Sa-mi placa asa mult piesa asta e, de fapt, meritul lui Imi. El ne-o canta. Si asa-mi place atmosfera aia cand ia Imi chitara si-ncepe...Si daca mai suntem si-n jurul unei vetre de foc...free-floating, nu alta! Pe cand oare next time? Ca incepe sa mi se faca dor. De fapt, mi-e dor demult. De cum au plecat.

Si mai canta Imi o piesa ce-mi place mult de tot...da' nu stiu cum ii zice. Stiu doar franturi de versuri...Intre noi sunt si varste si legi...Oare asa sa fie? Sau e doar o compilatie e memoriei mele?

Mi-e dor de cantarile lui Imi!............

....Scriam asta in urma cu cat a durat sa-mi calc doua bluze si o pereche de pantaloni pentru ziua de maine. Si dupa, iata-ma din nou cautand. Si cum zicerile intotdeauna au dreptate, cine cauta gaseste! Deci:
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:ZBFD1XlWqVgJ:puiucretu.ro/muzica/cantecele-mele/texte-cantece/puterea-s-alegi/+intre+noi+sunt+si+varste+si+legi+versuri&cd=2&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&lr=lang_ro
Puterea sa alegi. Asa-i zice. Mmm... Puterea s-alegi..... Mda..Acum imi amintesc ca mi-a spus Gabi cum ii zice: Puterea s-alegi. Sunt versurile lui Adrian Paunescu. Am gasit si muzica, da' are alta linie, e diferita de ceea ce canta Imi... E departe, departe..Ce strain suna cuvintele cantate in aceasta varianta! Acum parca mi-e si mai dor de varianta lui Imi!!

Mai aproape sau mai departe de Narat (si chiar si in inima lui)

2010-10-04T14:17:00.000-07:00

Link-ul pe titlul postului va duce la ultimul numar al revistei Romania-natura, in care pot fi citite cateva articole de-ale domnului Boghez. Noi ne bucuram pentru ca exista domnul Boghez si pentru ca scrie despre locurile peste care trece. Pentru mine au devenit repere locurile respective.

Dar privind cam toate schitele (cu exceptia marcajului PR din Naratu, care e destul de vizibil - mai putin intrarea in traseu, dinspre valea Lotrisorului - noroc ca noi cam stim care e zona, da' uneori tot mai ia ceva minute gasirea ei), imi dau seama ca daca nu as fi batut la pas aproape toate locurile descrise in aceste articole, si as pleca la drum increzatoare ca voi gasi din plin marcajele notate, as fi cel putin descumpanita. Nu pledez musai pentru marcare (pentru ca mie a inceput sa-mi placa sa balauresc - de cand am invatat sa ma si intorc din drum), dar stiu ca iti ia timp sa cauti marcajul si ca resursa timp, cand te afli dincolo de orase si sate, poate deveni o mare problema cand nu ies socotelile. Adica atunci cand necesarul de timp dovedit in teren, la fata locului, este mai mare decat cel estimat tocmai din cauza ca marcajul e sters, il mai zaresti abia din loc in loc, la cine stie ce distanta.

De exemplu, marcajul TR din Doabre. Numai eu si Vio stim de cate ori ne-am intors din drum sa cautam marcajul - asta-vara, la inceput de iunie. Si era atat de sters incat uneori il vedeam doar cand eram foarte aproape de copacul care-l purta. E adevarat ca, in cele din urma, ne-am cam dat seama de traiectoria pe care trebuia sa o urmam si nu am mai cautat marcajul, dar asta dupa ceva ore. E si mai adevarat ca noi stiam ca marcajul e sters si nu tocmai la indemana, ca e nevoie de cautare, ca-i putin probabil sa fie vizibil de la distanta. Stiam asta cand am plecat la drum si mai stiam ca avem toata ziua la dispozitie. Au si asemenea experiente rolul lor - atunci cand inveti din ele. Ceea ce vreau sa spun e doar atat: ar fi trist ca frumoasele schite ale domnului Boghez si si mai frumoasele povestiri ale dumnealui sa creeze false sperante si impresia ca e mult mai usor de parcurs acele locuri. Noroc ca, pe alocuri, s-au mai pastrat urme de poteci.

Asa ca, daca locurile descrise in scrierile de mai jos va tenteaza si va veti dori sa le strabateti, asigurati-va resurse de timp si pregatiti-va sa intalniti marcaje putine si sterse. E si asta o provocare si un maaare prilej de dezvoltare personala!

Lectura placuta!

http://www.romania-natura.ro/node/537 (Sturii Puturoasei)

http://www.romania-natura.ro/node/536 (Bazinul Lotrisorului)

http://www.romania-natura.ro/node/535 (Sturii lui Pavel)

http://www.romania-natura.ro/node/534 (Muchia Vulturesei)

De la capat

2010-10-04T07:54:00.000-07:00

Am asa o senzatie de "de la capat"...combinata cu acea stare pe care o ai dupa ce ai tras un plans "sanatos". Ce-i drept, am si facut-o azi-noapte cand, neputand sa adorm repede si nu stiu cum, din aproape in aproape, mi-am dat seama ca azi e o zi de 4...si ca in urma cu ceva ani, intr-o luna dintr-un an, intr-o zi de 4, a murit cineva. Si mi-am dat seama ca, in toti acesti ani, de un anume ceva din acea relatie eu nu am mai avut parte oricata incredere am avut, la un moment dat, in omul care mi-a fost alaturi un timp.

Si ce-i si mai drept, dupa o luna de Bucuresti - Militari, si acum intoarsa aici, nu am cum sa nu ma simt la un capat de drum.

Intr-un fel (de fapt, in mai multe feluri), chiar sunt in capat de drum. Ieri tocmai ce-am primit cheile de la casa meaaaaa (da' e goaaaala si nu mai am niciun ban sa-mi iau de niciunele). Asa ca o voi inchiria. Daca voi gasi chiriasi. Da' eu deja am inceput sa visez la cum va arata gata de locuit. De locuit eu in ea. Si fetele, in vacante. Mai ales ca am trecut si prin Ikea acum vreo 3 saptamani, parca.

Ca sa nu mai spun de alta carte de identitate si alt card...

De la capat si cu iesirile cu gasca. Telefonistic ne-am reconectat. In fapt, probabil ca se va intampla in weekend. Da' nu stiu pe unde. Vreau ceva nou, vreau sa vad locuri pe care nu le-am mai vazut. Vreau sa fiu surprinsa. Daaa, cred ca asta vreau. Ce-mi place starea aia de mirare cand dau nas in nas cu o floricica, un gandacel sau ce altele ne ies in cale. Sau cand ni se deschide cate-o panorama de raman cu gura cascata. Sau poate ca asa sunt eu: "mirabila".

Sau poate ca e toamna, pur si simplu, si nimic mai mult. Toamna, atat de potrivita (imi pare mie) cu piesele Alinei Manole! Am fost la Carturesti si sora mea cea mica mi-a facut cadou Luna Patrata. Fara sa fie ziua mea. Pur si simplu pentru ca e sora mea. Imi plac mult Prietenul invizibil si Luna Patrata, iar versurile de la Colinda copacului le gasesc geniale!

Visul meu colorat

2010-09-21T14:44:00.000-07:00

Parca era o piesa noua (Multumesc, Fram!) de-a Alinei Manole, cu ceva versuri care sunau asa..sau nu? In fine...Asa mi-a venit sa scriu acum cand m-am apucat.

Nu l-am visat in noaptea trecuta. Cred ca a fost cu o noapte sau doua inainte. Nici nu mai stiu.

Mi-am visat muntele meu drag. Desi nu semana cu ce este, dar eu stiam ca este. Ca m-as fi aflat intr-un loc in care mai fusesem de multe ori, dar unde nu am mai fost...pentru ca nu exista acel loc. Si de acolo priveam de jos in sus spre o muchie ascutita (ca atunci cand privesti creasta aflandu-te prin Dos, pe marcajul TR). Se facea ca mi-era atat de familiara acea imagine desi, in realitate, eu nu am vazut-o niciodata pentru ca nu exista. Si se inalta aproape perpendicular de la sol. Era, de fapt, un perete de piatra. Sa-mi fi ramas oare gandul la Craiul pentru care ma sunase Gabi vineri sau joi? Dar cel mai tulburator era spectacolul intretaierii cerului cu linia muchiei. Se intampla acolo un fel de furtuna de zapada, adica linia muchiei se vedea ca intr-o perdea de zapada spulberata numai ca si zapada si cerul erau colorate. Intens! Cerul era foarte negru, dar la intalnirea cu linia crestei devenea o explozie de culori in care predominant era un rosu foarte viu. Foarte viu. Aprins.

Ma simteam cumva incapabila de a ma misca, asa cum priveam de jos in sus, aproape pietrificata. Si plangeam. Doamne! Ce mai plangeam!

Sa-mi fie atat de dor de locurile, ce-mi par atat de tainice, din Stevioara pana-n Oale? Sa fie oare un semn ca, in sfarsit, se va intampla tura mult visata (prin lumina blanda si clara a unei zile senine de toamna)? Sau visul acesta vine din altceva?

Din nou, Parangul

2010-08-30T01:45:00.000-07:00

Click-ul pe titlu duce la pozele de sambata. Gasca noastra nu se vede in poze, da' surprizele de care noi am avut parte da.
Am avut noroc de o zi senina. Am avut noroc sa ne aflam intr-un anume loc, in anume moment.
Ca de obicei cu Vio, daca e sa nu ploua la inceput de tura (si ne intoarcem resemnati si plini de speranta ca poate altadata..), incepe ploaia abia cand suntem deja in masina (la cateva minute dupa).

Trofeul Caraimanilor

2010-08-24T13:01:00.000-07:00

Click-ul pe titlu va va duce, de data asta, la trofeul caraimanilor. Cine sunt ei? Un club de turism, printre ai carui membri eu am gasit oameni care-mi plac foarte mult. Ce ma face sa postez aici despre trofeul organizat de ei? Pai....e cam singura ocazie sa pot urca pe o vale din Bucegi. Eventual sa si ajung pe vreun brau (asa am ajuns pe Braul lui Raducu, asa am ajuns pe B.M.M.) sau pe vreo brana. Altfel...e nevoie de asigurare....si de unde echipament de catarat? Si daca s-ar gasi, cine sa care atat echipament intr-o tura, in care trebuie sa mai ai si ceva haine, mancare, sacul de dormit, poate si primusul s.a.m.d. in rucsac? Ca pentru noi, o tura in Bucegi, data fiind distanta, n-are cum sa fie o tura de-o zi!

Si ca sa termin cum am inceput: http://www.caraimancampina.ro/uploads/InvitatieUrsulCarpatin2010.htm

Spor la treburi, caraimani! Poate ne si revedem! Mai ales ca acolo vor fi pe-aproape si cativa dragi kogayoni...

Gradinareasa de balcon

2010-08-11T02:36:00.000-07:00

Asta-primavara, ca de obicei la cumparaturi cu Cata prin Kaufland, am cumparat ceva seminte de flori. Voiam flori de piatra, da' nu am gasit atunci si acolo. In schimb, am luat seminte de maci de gradina si caldarusa. Cand vor inflori acestea..si daca, ramane de vazut. Da' in virtutea dictonului "Insista! Insista! Ca sunt vad si eu lumina.", cand am cumparat seminte pentru operatiunea "Plantarea de 1-2 Mai", am cautat in Piata Mare si seminte de flori de piatra. Si am gasit. Ce-a iesit se vede in pozele alaturate.

Toate diminetile mele sunt frumoase pentru ca, de ceva vreme, in fiecare dimineata gasesc una-doua-trei floricele abia deschise. Si sunt asa de colorate! De la galben-pal pana la galben-auriu, portocaliu, ciclam, rosu aprins....si albe. Au cate-un rand de petale unele, altele sunt crete-crete.

De-a ganditelea, prin Parangul vecinilor

2010-08-08T12:11:00.000-07:00

Relatii de buna vecinatate si prietenie...parca asa era vorba aia, pe care o tot auzeam la televizor, spusa de Ceausescu, cand eram noi mici...

In tot cazul, vorba asta la mine se aplica. Pitesti, Sibiu sau Targu Jiu. M-am simtit foarte eu cand am iesit in ture cu prietenii mei din Pitesti, Sibiu sau Targu Jiu.

In acest weekend, tovarasii mei de tura au fost gorjenii. La ideea lui Ovidiu. Ne-am adunat in Novaci, apoi am trecut de Ranca, am lasat masinile in dreptul Fantanii lui Papuc si am pornit.

A fost o tura pe ganditelea. Ne-am jucat de-a ganditelea..ca sa zic asa. Criteriile au fost doua, in principal: dincolo de sosea (asfaltata pana in Pasul Urdele, unde se lucreaza) si pe unde sa se poata spre punctele deja stabilite. Evident dupa ce ne-am uitat pe harta: adica vrem sa ajungem aici, aici, aici..., tinand cont de cum arata zona (cat de stranse sau largi erau curbele de nivel).

Soseaua doar am traversat-o. In rest, cand sub, cand deasupra.

In prima parte, am mers pe sub sosea, adica ne-am bagat pe undeva prin dreapta, in sensul Novaci-Sebes. O varianta minunata de a ajunge sub varful Iezer, avand in fata pentru o buna bucata de timp caldarea de sub Mogosu' si fata, brazdata de spectaculoase paraie cu cascade, a unei culmi ce duce pe Mogosu' (se chema ea cumva, da' nu stiu eu cum). O culme cu padure de brad la poale si covoare de jnepeni pe sus. In plus, am intalnit multe paraiase ce izvorau la cativa metri mai sus de varianta de traseu aleasa de noi. Iar pana sa iesim din poteca, traversaseram deja doua paraie. Inainte si dupa stana, prin vecinatatea careia am trecut.

Intoarcerea a fost pe sus, pe Urdele, Dengheru' si Papusa.

Coborarea din Papusa ne-a scos in cale si cele mai multe pet-uri. Da' parca mai putine decat ma asteptam...Oricum cred ca mai multe decat se stransesera la Alex pe tot parcursul zilei. Cativa dintre cei ajunsi, de asemenea cu masina, pana la Fantana lui Papuc se incumetasera sa o ia in sus spre Papusa....mai incaltati, mai descaltati. Ca in povestea aia cu "nici imbracata, nici dezbracata, nici calare, nici pe jos".... In intervalul celor cateva minute, cat ne-am oprit pe Papusa, au ajuns sus o mama, un tata si vreo doi copilasi. La comentariul tatalui legat de papucii pe care el ii purta m-am gandit ca poate nu ar fi in plus sa-i spun ca ii va fi mult mai incomod la coborare decat i-a fost la urcare si i-am spus. Nu stiu cum i-o fi fost la coborare. Zicea ca oricum nu coboara pe unde a urcat.

Ce-am intalnit? Cele mai multe plantute inflorite erau Campanula serrata (cred eu ca sunt acei clopotei). Am intalnit si luceferi si acele plantute roz-lila, pe care aparatul meu nu vrea sa faca deloc clarul (?!), ce aduce a cimbrisor la floare, si inca doua floricele: una care seamana cu floarea pastelui si inca una, care seamana cu calcea calului. Nu stiu cum se vor vedea in poze. Daca am reusit eu macar niste poze "inteligibile"!

Vremea a tinut cu noi. A fost soare cam in tot timpul zilei, desi in jumatatea a doua incepusera sa se adune norii. Pentru mine (care ma incalzesc foarte repede si transpir la fel de repede) a fost o binecuvantare briza care ne-a fluturat hainele cam tot timpul. La intoarcere, ceilalti isi pusesera polarele sau jachetele pe ei, da' io tocmai ce eram in elementul meu. Mi-era asa de bine!

Ajunsi din nou la masini, ne-am indreptat spre Baia de Fier, unde l-am avut gazda pe G.D, iar in dimineata asta m-am pornit din nou spre casa. E bine de retinut ca din autogara 1 Mai (Antares) - Ramnicu Valcea - se poate ajunge direct in Baia de Fier - pentru ture de weekend prin Parang. Se poate pleca inca de vineri cu un microbuz (Expres se numeste firma de transport), care vine de la Bucuresti si ajunge aici cam pe la 19.30 (sau chiar un pic mai devreme sau un pic mai tarziu). Cu acelasi microbuz se poate ajunge si la Polovragi caci traseul sau iese din DN 67, in zona gorjeana.

Spre capatul drumului asfaltat ce vine din Baia de Fier (nu-mi dau seama la ce distanta de centrul satului), in apropiere de intrarea in Pestera Muierilor, sunt multe locuri de pus cortul. Sau, cu un pic de noroc, se poate gasi la G.D un pat unde sa te culcusesti in sacul de dormit.

Pentru intoarcere, eu am retinut ca ar mai fi inca o cursa dupa aceasta de dimineata, pe la 13...sau un pic dupa.

Imi plac mult diminetile rurale asteptand microbuzul sau dupa drumul cu microbuzul, indreptandu-ma spre locul de intalnire: liniste, miros de fan proaspat cosit (asa mirosea de dimineata), meri infloriti (asta e din primavara) si iar liniste. Azi dimineata am vazut o barza, care tot facea ture spre poiana de peste drum de statie.

Pe drum, la un moment dat, intr-un cuib am vazut chiar trei berze.

Cand am iesit din Gorj si am intrat in Valcea (pana sa ajungem la DN 67) s-a schimbat si starea drumului. Cum intri in Valcea, dupa cativa metri, asfaltul neted ramane in urma si drumul e tot numai petice-petice. Oarecum ma asteptam la asta.

Cand voi descarca pozele, click-ul pe titlul post-ului va va duce la pagina de picasa.

Vara, prin Cozia

2010-08-03T06:53:00.000-07:00

Sper sa se inchege lucrurile si sa ramanem o gasca de oameni buni care sa ne simtim bine unii alaturi de altii multi ani de'acu' incolo. Si sa se simta bine cu noi si cei care vin pentru prima data cu noi. Cum a fost in Cozia. Cred ca armonie si veselie descriu cel mai bine cum ne fu (ca sa vorbim olteneste) in weekend.

Ba, mai mult de-atat, am avut parte si de timp frumos...ce-i drept, cald, da' fara ploaie peste noi. Pe alocuri chiar si cu cate-o boare racoroasa.

Am urcat prin Scortaru si ne-am intors pe sub Coltii Foarfecii. Nu-mi amintesc sa mai fi coborat pe acolo. Cred ca doar am urcat....ca de urcat e varianta mea preferata. Am mai facut un dus-intors in mai anul trecut sau chiar de doua ori, da' doar pana in Poiana Zanelor si inapoi. Ba chiar o data, fiind cu noi si Mircea, ne-am intors de-a lungul culmii pana in poiana din spatele manastirii Stanisoara. Si am mai facut o coborare partiala...ca sa-i spun asa... o data, cand coborand de la cabana pana in Sa si Colti, si fiind si Gabi cu noi, ne-am intors la cabana pe Scocul Ursului. Asta a insemnat ca am coborat ceva mai jos de Saua Doctorului, la baza Marelui Amfiteatru.

Au fost multe momente de mare traire, mai ales sambata seara.

Pe Durduc era o asa un calm si-un bine! Se auzeau doar gazele si usoara adiere care unduia clopoteii in nuante albastrii. Atat.

Cerul era un mare spectacol pentru ca plafonul de nori, aproape un plan orizontal, ce ascundea varfurile Builei, era strapuns de ultimele raze de soare, care pareau ca tasnesc prin aer spre pamant.

Mai tarziu, cand s-a intunecat, ne-am luat frontalele si am urcat sa vedem sarpele de lumina. A reusit Nicu o poza frumusea: http://picasaweb.google.com/nicuristea/Cozia01082010#5500668633632092082. Stateam cuibariti, care cum ne gasiseram loc un pic mai jos de bazaitoarele de pe varf (asta ca sa avem liniste), intr-o toropeala ce ne cuprindea incet. Din pacate, la cabana a fost cazat in weekend si un grup de cativa .... (nu stiu daca valceni) pe care eu, una, i-as scutura un pic - dac'as putea - si linistea noastra a fost sparta de cate-un tipat venit de jos. O fi varsta, o fi si altceva, da' mai au mult (sau poate nu vor ajunge niciodata) pana se vor gandi si la cum le e bine celorlalti si ce efecte pot avea asupra celorlalti strigatele lor (poate doar histrionice, demonstrative), da' in tot cazul neplacute pentru cei care vin acolo pentru linistea unei seri mai aproape de nori, de stele, de cer. Nu stiu ce am fi gasit in urma lor (ei au coborat pe Turneanu). Sper ca macar asta sa stie si sa faca: sa-si ia gunoaiele cu ei.

Cine vrea sa vada poze face click pe titlu.

Ca sa stim ce intalnim

2010-07-28T06:28:00.000-07:00

Am obosit sa tot numar omisiuni, erori, corecte s.a.m.d., si-n ultima ora, m-am gandit sa caut care sunt acele specii protejate (macar speciile de plante), pe care le-am putea gasi pe-aici (in cele doua parcuri nationale). Stiu ca sunt cateva in fiecare.
Luati de vedeti...daca vreti:

- ca specie prioritara la nivel european - Campanula serrata (ce-i drept, clopotelul intalnit cel mai rar): http://www.google.ro/#hl=ro&source=hp&q=Campanula+serrata&btnG=C%C4%83utare+Google&aq=f&aqi=&aql=&oq=Campanula+serrata&gs_rfai=&fp=df14b9850dde11d5

- ca specii protejate la nivel comunitar si national (Nu prea pricep daca sunt 9 toate sau 9 se gasesc pe aici, adica in cele doua parcuri nationale...in tot cazul, la rubrica "rezidente" sunt bifate doar cele de mai jos):

1. Eleocharis carniolica: http://www.google.ro/#hl=ro&source=hp&q=Eleocharis+carniolica&btnG=C%C4%83utare+Google&aq=f&aqi=&aql=&oq=Eleocharis+carniolica&gs_rfai=&fp=df14b9850dde11d5

2. Iris aphylla ssp. hungarica (irisii nostri, mult iubiti si fotografiati)
3. Ligularia sibirica (Curechi de munte, Galbenele)
4. Tozzia carpathica (Iarba gatului)

- alte specii importante (asa scrie - probabil ca intra in alte categorii de protectie, fiind periclitate, adica in pericol de stingere/extinctie, sau vulnerabile sau rare) - tot doar cele bifate ca "rezidente" (Nu stiu cum vine asta cu rezidentele...):

1. Larix decidua (laricele, unul din copacii mei preferati - acestia fiind laricele si mesteacanul): http://www.google.ro/#hl=ro&q=Larix+decidua&aq=f&aqi=g7&aql=&oq=Larix+decidua&gs_rfai=&fp=df14b9850dde11d5

2. Pinus mugo (jneapanul): http://www.google.ro/#hl=ro&q=Pinus+mugo&aq=f&aqi=g10&aql=&oq=Pinus+mugo&gs_rfai=&fp=df14b9850dde11d5

Cine vrea sa vada toata lista (poate cand voi mai avea un pic de timp voi cauta imagini cu cat mai multe dintre ele....sper sa si gasesc), ajunge la ea printr-un click pe link-ul recent postat la sectiunea de link-uri sau pe titlul post-ului.

Flori de colt, afine, ceva zmeura...si bureti de fag

2010-07-18T12:54:00.000-07:00

Sa te asiguri ca ai bateriile incarcate. Asa i-am zis lui Nicu (R.) aseara. Si ghici cine-a ramas fara baterii la aparat, azi? Evident ca eu. Pentru ca (asa cum mi-a spus, de vrei doua ori, acelasi om - ce-mi este, de altfel, foarte simpatic...."Bine ca esti tu desteapta!") "desteapta" de mine aseara n-a avut nicio treaba cu bateriile de la aparatul foto, ci doar azi-dimineata fix inainte de a iesi din casa mi-am amintit ca parca bateriile sunt cam descarcate. Si m-au tot tinut ele pret de cateva poze, da' fix cand am vazut primele flori de colt mi-a aparut scris pe ecran sa-mi schimb bateriile si s-a inchis!!!! Si cu ce credeti voi ca am facut poze? Cu telefonul!! Nu-mi place deloc asta, da' decat sa ma intorc botosita rau de tot acasa, macar asa...

Daaaa, azi am fost sa ne zgaim la florile de colt. Adica sa le privim cu drag, sa le facem poze, sa le luam aminte cu nesat. Am facut cam cum fac copiii mici: se asigura ca esti acolo, ca nu i-ai lasat singuri si apoi se intorc la joaca. Cam asa facem noi: ne ducem, vedem ca florile inca sunt si ne intoarcem. Azi am gasit flori inainte de a ajunge sub varf (varful Naratu, 1509m), tot asa, pe un perete, la baza unei stanci, dincolo de o sa. Eu as fi avut chef sa continui spre saua de la intrarea pe varf, (si cred ca Nicu - amandoi... ca Nicu "a jucat la dublu" - si mai si, mai ales ca Nicu M. si urcase nitel pe stanca pe peretele careia vazusem primele flori si de acolo zarise varful cu platoul sau cu tot) da' Georgica, ca un om mare ce e, ne-a zis ca gata cu joaca, ne intoarcem ca altfel ne prinde ploaia. Si ce-i drept, ne-a prins. La ceva vreme dupa ce am ajuns inapoi pe drumul forestier din valea Lotrisorului, cam cu o ora inainte de a ajunge la masina. Sa mai scriu ca evident ca prin jacheta mea Marmot (cu membrana Gore-Tex ProShell) nu a trecut strop de ploaie?! Iar pantaloni de schimb oricum aveam. Si sandalele! Poate ca pentru drumul forestier mi-ar fi prins bine pelerina de ploaie, da' m-am cam dezobisnuit sa o iau din cauza ca e cam incomoda la urcare si coborare. Mai ales cand e ceva panta. Si in Naratu chiar e! Urcusul pana in Poiana lui Pavel e pieptis aproape cap-coada. Si tot asa de inclinat e si versantul aflat deasupra Brezoiului. Noroc cu afinele, care chiar au fost un prilej de revigorare. A fost buna si zmeura de pe marginea drumului forestier numai ca pe alocuri e stropita cu noroi. Trec muuuuulte masini pe acolo. Si nu doar trec. Se si opresc. Azi ne-a ajuns "muzica" la urechi cu vreo 20 de minute - jumatate de ora inainte de a ajunge inapoi in drum. De gunoaiele din marginea drumului, mai ales in apropierea cascadei ce sa mai zic?! Romanii (care sunt oricum numai o populatie omogena nu) pot fi ei oare educati sa-si care gunoaiele si sa le lase doar in cosurile de gunoi sau in pubele? Care sa fie calea??? Sau, mai bine zis, caile?

In rest, ce sa mai scriu despre tura de azi in Naratu?

Poiana lui Pavel e frumoasa de tot, asa cum o stiam, un loc in care as veni sa staaaau si sa citesc un weekend intreg, da' nu stiu daca si unde e izvor.

Urzicile din Saua Tarsa le-am ocolit frumusel.

Am ajuns la concluzia ca sunt flori cam pe toti peretii dincolo de locul unde se iese din marcaj (PR) . Pai ce credeati? Ca duce marcajul pana la flori???? Pai nu ar mai fi fost demult. Sau poate doar cele la care nu se poate ajunge, cele care sunt suspendate pe cate-un perete.

La intoarcerea in Poiana lui Pavel, Cozia se vedea mai bine decat dimineata (cand aerul era cam paclos) si chiar ni se arata frumos-frumos. Am facut si o poza. Ca aparatul isi revenise, chiar daca imi arata ca baterie mai e putina-putina. Aaaa, tot in Poiana lui Pavel zburau multe libelule (da' oare apa unde e???) si muulti fluturi. Pe un grup de flori din acelea galbene, cu tulpina inalta, cu multe petale subtiri, erau adunati laolalta multi fluturi si bondari. Poate s-or vedea cat de cat in poze...

Pentru tura asta dus-intors, am plecat dimineata de la masina (parcata la bariera, aproape de Motelul Lotrisor) cu cateva minute inainte de 8 si am ajuns in drumul forestier inapoi pana in ora 4. Dupa aia, a inceput sa ploua. Ce-i drept pe accuweather ziceau ceva si de o ploaie pe la ora 4. Bine ca s-a sarit peste cele prognozate la ora 10 si la 1!!!

In Naratu cam tot parcursul e prin padure. Noi, azi, ne-am incarcat bateriile cu verde de fag. Cam in 8 ore, s-au incarcat la maxim.

Pentru poze click pe titlu. Le veti gasi cand le voi posta pe pagina de picasa.

Povestea (mea) de brad si piatra

2010-07-05T15:42:00.000-07:00

Trei fete cucuiete...

Nu credeam vreodata ca o sa plec pe sus doar in grup de fete, da' uite ca am facut-o si pe asta: cum planurile cu copiii au picat din cauza vremii si fetele erau aproape ajunse in Costesti cand decizia a fost definitiva, nu am putut sa declin oferta de a petrece timp, chiar si in formula de trei fete , de vineri pana duminica, in Buila. Zis si facut. Ne-am luat ramas bun de la Florin, caruia i-am promis ca-l sunam in caz de ceva si-am pornit spre Scarisoara via Pietreni. Am mers avand-o printre noi si pe Speranta. Speranta ca va incepe sa ploua dupa ce vom fi la adapost. Zis si facut! A plouat cand noi eram deja instalate in podul troitei din poiana Scarisoara desi....podul nu mai are scara. Da' asta deja stiam. Ca ne spusese Florin. Afara ploua in ropote, tuna, fulgera, da' noi taifasuiam linistite. Doar ma stiti. Ne era tocmai bine. Am adormit cam in acelasi timp cu incetarea ploii. Nici nu mai tin minte daca a mai plouat peste noapte sau nu. Ceea ce-mi amintesc e ca m-a trezit un zgomot de tractor. De jos din drum. Pesemne ca forestierii care au taiat de zor un pic mai jos de Scarisoara, chiar in lateral de drum, se intorsesera. La scurt timp, a inceput sa uruie si o drujba.

Inca se mai vedea pe-alocuri cerul albastru, dar cu nori din ce in ce mai inghesuiti, cand am pornit la drum spre Curmatura. Cam pe la 10 jumate'. Tot cu Speranta. Ca va ploua abia dupa ce vom ajunge la refugiu. Incepuse un pic cand am ajuns la peretele Tuclei, da' pana sa ne dam jos rucsacii si sa ne luam toate cele pe noi s-a si oprit. Mai apoi, cu un pic inainte de a iesi din padurea de brad, da' tot asa...

Si marea ploaie - seria de ploi a venit dupa ce am ajuns la refugiu. Bineinteles. Si ce-a mai plouat si a tunat! Si eu asa somn am dormit! Asta dupa ce ne-am servit masa pe prispa sau veranda (cum vreti sa-i spuneti) refugiului. Ne-am instalat si o bancuta, facuta dintr-o barna si vreo doi busteni gasiti in camera din stanga, unde am si dormit.

Prispa a fost si sufragerie si sala de lectura. Ca eu venisem pregatita sa citesc. Sa stau acolo, avand in fata intrarea spre Piatra si brazii atarnati si toata saua verde-smarald (fara exagerare), sa citesc, sa mai salt din cand in cand ochii din carte si sa mai privesc un pic. O poveste de brad si piatra. Asta este pentru mine locul. Si am citit. Un capitol intreg: Svek, ordonanta la preotul de campanie.

Mai pe seara, au venit si vreo trei (sa le zic tarani?) din Barbatesti ca sa-si ia branza de la stana. Si evident ca au dormit in refugiu. In camera cealalta. Dar, ca si cei de data trecuta, de la finalul lui octombrie (care urcasera cu alte treburi), au vorbit la telefon pana sa adoarma. Noroc ca, spre deosebire de ceilalti , nu au avut radio-ul cu ei. Si parca nici nu au sforait. Oare unde dormeau cei care urcau sa-si ia branza inainte de a fi construit refugiul?? Ca in stana veche nu prea se mai putea. Probabil ca in stana noua, alaturi de ciobani.

Duminica eu chiar speram ca prognoza va fi cum o citisem eu, in urma cu doua zile, pe accuweather. Da' de unde?! Din nou s-au adunat norii si iar reprize de ploaie. Pe la 11 am plecat, totusi. Nu mai stiam la ce ora pleaca autobuzul din Barbatesti: la 5 sau 5 si jumatate. Noroc ca ploaia s-a oprit cand am iesit din padure: imediat ce am intrat in poiana Bulzului. Si chiar s-au mai imprastiat norii. Da' urcau altii. Veneau de jos, din vai, si urcau incet.

Acuma...cu ploaia ne-a mers noua cum ne-a mers, da' Bulzul era mare. Si tot trecand cand pe dreapta cand pe stanga, iar el din ce in ce mai lat, deja nu mai puteam sari direct pe malul celalalt si pana la urma a trebuit sa traversam chiar prin apa. Norocul meu ca de ceva timp mi-am invatat lectia si la orice tura de vara am sandalele in rucsac. De altfel, si drumul pana la Scarisoara eu l-am facut tot in sandale. La troita aflata aproape de intrarea in sat, ne-am schimbat, ne-am "primenit"..eu m-am trecut la sandale din nou si am intrat in sat gatite. In statie, alta repriza de ploaie.

Noroc cu barul - la distanta de cateva secunde de adapostul din statie, care prinde bine doar la ploicele, nu si la ploaia anuntata de norul pe care l-am zarit privind in urma, deja cu dor, spre locurile de unde coboraseram. (Vorba lui Florin P. : daca un nor pare amenintator, inseamna ca asa e!) Era chiar caldut inauntru si ne-am luat si cate-o ciocolata calda. 1 leu ciocolata.

Ploaie mare a fost! Pe strada care porneste din statie si urca spre dreapta, suvoiul de apa izbea intr-un capat de pod (probabil ca infundat) si tasnea ca dintr-o arteziana. Si evident ca a intrat in majoritatea gospodariilor din apropiere.

Inainte de a urca in autobuz, am mai privit o data spre... Era asa clar conturata in aerul spalat de atata ploaie! Iesise cu totul din nori, care se mai agatau doar de padurile de la poalele sale. Am vrut sa fac si o poza, da' atatea fire mi-ar fi iesit in prim plan incat am renuntat. Lasa. Mai bine o tin in mine. Ca de fiecare data.

Seara, dupa ce-am mancat, mi-am amintit ca mai aveam inghetata in congelator si m-am gandit ca meritam si noi o portie mare de inghetata (cu topping la alegere) dupa cat de concentrate am coborat nu cumva sa se intample vreun bai. Ca recompensa.

P.S. Cine vrea sa vada si poze..mai incolo, dupa ce le voi descarca si incarca pe pagina de picasa. Vor aparea la un click pe titlu.

Intamplari din padurea verde..si bonus:link spre site-ul lui Iulica

2010-07-01T23:42:00.000-07:00

http://www.formula- as.ro/2010/ 922/societate- 37/intamplari- din-padurea- verde-12540

Intr-adevar, frumos articolul. Asa imi merge la suflet ideea asta: sa cunosti inainte de toate. Numai asa devii receptiv si faci. Altfel, ignoranta naste mostri. Si nu e nici scuza.

Si ca sa fie si o surpriza, ia uitati ce fotografii are Iulica postate pe site-ul lui. E suficient un click. Cunoasteti fotografiile acelea frumoase, frumoase ale Antoniei, nu? Cam in urma cu un an...sa fie. Ei bine, sunt opera lui Iulica!

Randunica noastra

2010-06-29T06:01:00.000-07:00

Nu stiu daca e una si aceeasi randunica...care m-a adormit acum doi sau trei ani, de Pasti, dupa ce m-am intins pe banca din fata casei (Era asa o lumina blanda si calduta si dusa de ce canta ea, am adormit. M-am trezit la desert. De fapt, m-au trezit la desert. Se gandeau ca desertul nu vreau sa-l pierd)...dar de fiecare data cand ajung la tara, la bunicii mei, ea ne canta si (ma) incanta. Mai putin iarna, evident.

In gradina bunicilor

2010-06-29T00:51:00.000-07:00

O caldura coplesitoare in sudul tarii pe la mijlocul lui iunie! Da' tot am stat cateva minute in gradinita de la strada (cea cu flori) si mi-am bagat efectiv nasul si ochii in bobocii de trandafir. Efectul e maxim atunci cand te apropii si intri in acea lume a petalelor si frunzelor. Florile astea sunt ca niste balerine. Nu credeti? Privindu-le, ramai cu senzatia de usor, fluid, lejer. Si te simti bine. Sau...in tot cazul eu ma simt bine.

Robu, loc de pelerinaj pentru noi

2010-06-24T05:18:00.000-07:00

http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/RobuDeLaIonica#

Link-ul asta va duce la niscaiva imagini din Robu, pe care mi le trimis Ionica Lera. Eu nici macar n-am ajuns in Robu anul asta. Da' vremea pe care ne-o arata pozele imi place mult mai mult decat caldura transpiranta. Si am incercat o senzatie de "ca si cand" atunci cand le-am vazut... Privind imaginile a fost "ca si cand" as fi fost si eu pe-acolo.

Orhideele meleagurilor noastre

2010-06-24T03:49:00.000-07:00

http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/CalinestiIunie2010#slideshow/5480307621316912098

Carevasazica...incep sa ma pricep (Ce pacat ca aici n-am smile-uri!). Plantuta aceea cu flori albe si cerate, intalnita in singurul weekend in care am iesit pe sus luna asta - si pe care o puteti vedea in fotografia ce va va fi "dezvaluita" de link-ul de mai sus, e intr-adevar o orhidee si se cheama stupinita (Platanthera bifolia). Am gasit scris ca mirosul seamana cu al unei garoafe, da' in trecerea noastra (plecati de-acasa cu trenul de 9 si deci intrati in traseu spre pranz) nu se mai simtea. Ooof, momentul asta! Ce poate sa insemne momentul potrivit!

Imi amintesc ca, la un moment dat, unul din baieti (la prima lui iesire pe sus) se oprise ca sa ma lase sa trec in fata lui, da' i-am spus ca eu raman in urma pentru ca ma tot opresc pe la plantute... mai vad ceva si mai fac o poza la una-alta (si altceva decat flori). Eram chiar langa o stupinita si i-am si zis ca uite cum trece fara sa se uite...la care el mi-a spus ca nu se opreste pentru ca nu stie, nu cunoaste...Am realizat inca o data ce inseamna sa cunosti, sa ai habar si ca primul pas spre adoptarea unor comportamente e cunoasterea, informarea despre "obiectul" acelui comportament si despre efectele comportamentului respectiv, dar si ale unor comportamente opuse, contrarii.

Reminder...

2010-06-21T05:42:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU

Poate, in sfarsit, voi reusi sa vad si eu filmul...postandu-mi aici un link.

Cine mai vrea...just click.

Dupa ce am vazut Earthlings si filmul acela despre apa...am devenit mult mai atenta si am vazut legaturi pe care nu le realizam inainte.

Concluzii de dupa...

2010-06-14T22:45:00.000-07:00

Cateodata, ma dovedesc de-o zevzecenie de ma mir si eu de mine. Ca de exemplu, in tura prin Doabre, cu Vio, cand la un moment dat, vazand eu ceva ca zboara, zic: "Uite un colibri!"....la care Vio: "De unde colibri la noi? Traiesc la tropice, Ecuator....nu la noi. E o insecta mai mare." Ieri, stand eu la taifas cu Marius (D.)...nu mai stiu daca pe minutele lui (care s-au si epuizat) sau pe ale mele (da' pot si mai mult de o ora si ceva de taifas la telefon), din vorba in vorba, am priceput ca, de fapt, acea "insecta mai mare" era fluturas de stanca (nu mai tin minte cum muraria...gata! am gasit cautand pe Google....Trichodroma Muraria). Ce fruumooos! In lumina umbrita a padurii nu prea i-am distins eu penajul (ma refer la culori), da' mi-a atras atentia felul in care zbura. Ca un colibri. Si mai avea si ciocul lung. Ce bine ca a pomenit Marius de el! Altfel....habar n-as fi avut ce am vazut!!

Buna parte din timpul zilei de sambata (primul weekend din iunie), ne-au tot glasuit din ceruri si doi ulii sau doi soimi, care se roteau unul in jurul celuilalt si-si tot spuneau ceva...

Si inca mai sunt multe de cunoscut si vazut in Doabre! N-am fost niciodata toamna, da' e o idee sa cutreier pe-acolo pe sub frunzele ce cad....

Calinestiul idilic

2010-06-06T13:48:00.000-07:00

Calinestiul este un sat ce-mi place foarte mult.

La propunerea lui Ionut (si in ideea de a ne trezi mai tarziu, cumva incat sa plecam cu trenul de 9, nu mai devreme), azi am plecat spre Calinesti. Impreuna cu aproape tot grupul de valceni cu care urc de obicei. Urcam impreuna de mai bine de 3 ani.

Am coborat in halta Betel. Ca sa ajungem de la sosea (fara sa intram pe valea Calinestiului) pana in Poiana Sulitei, sunt doua variante: una (ce am facut noi azi) incepe chiar cu urcarea din sosea pe muchia din stanga vaii Calinestiului, iar cealalta (de care am aflat sus de la cineva din sat) are intrarea pe langa Caminul Cultural. Pe ambele harti ale Muntilor Lotrului, pe care eu le am, apare poteca aceasta (a doua varianta) ce porneste din sosea, din dreapta vaii unui parau, aflata, la randul ei, in dreapta paraului Betel. Poteca inceputului de azi apare doar pe una din harti. Oricum ele se intalnesc mai sus.

Pe o caldura cum a fost azi mi-a prins tare bine frunzisul padurii. Din doua motive: pentru umbra si pentru starea de bine pe care mi-o da verdele frunzelor. Caldura facea sa simtim din plin mirosul pinilor (din cate stiu eu, plantati in zona aceea, adica nu crescuti de la mama natura). Poteca e destul de clara. Devine si mai clara dupa ce se intalneste cu cea care pleaca de la Caminul Cultural. Ce-am gasit in calea noastra? Pai luand in calcul ce fel de plantute, tura de azi a fost un fel de reeditare a celei de ieri. Am gasit chiar si acele frumoase orhidee albe. De altfel, Calinestiul intra in administrarea orasului Brezoi. Deci si ieri si azi, am fost prin Brezoi.

Cu cateva minute inainte de a intra in Poiana Sulitei, am ales poteca din dreapta, cu gandul sa iesim intr-una din fanetele dinspre Calinesti si sa ne asezam la masa. De-a dreptul idilice aceste luminisuri, in care si acum se mai gaseste cate-o casoaie, cate-un pom fructifer (si ieri, la casoaia lui Teodorov am mancat corcoduse din pomul din fata casei). Si ceea ce-mi place mie mult la locurile astea: au crescut mesteceni in cam toate fanetele pentru care a fost taiata padurea in urma cu muulti ani, dar unde nu prea mai locuieste nimeni - nici macar peste vara, cum era obiceiul. Aceste casoaie erau locuinte de vara. Oamenii isi aduceau animalele la pascut si coborau in vale abia in prag de iarna.
Ne-a fost foarte greu sa ne ridicam si sa plecam de-acolo.

Finalul coborarii se petrecu pe un drum taiat de vreo cativa ani si care face legatura peste culmi intre Brezoi si valea Calinestiului (via Poiana Sulitei). Ca toate drumurile taiate la noi, pe alocuri arata ca o rana. Ma intreb daca s-ar fi putut lucra si altcumva, daca vegetatia din marginea lui ar fi putut fi crutata in mai mare masura decat s-a facut.
Pe la 4 jumate' eram in valea Calinestiului. Ne-am intors cu trenul care ajunge in oras pe la vreo 7. Pleaca dupa 5.30 din halta Betel.

Imi voi aminti cu placere de zilele de ieri si azi: ieri cu Vio a fost ca si cum mi-as fi regasit un prieten vechi (desi ne cunoastem tot de vreo 3 ani sau pe-acolo), iar azi, cu baietii, am inceput cu rasul inca din tren (la un moment dat, simteam ca deja ma dor maxilarele de atata ras) si am tot tinut-o asa cam toata ziua (cu un intermezzo - o discutie care sper sa aiba si efectele pe care le astept).

Pozele..cand le-oi descarca. Vor aparea la click-ul pe titlu.

Insista! Insista! Ca sus vad si eu lumina... sau Marcajul iti da aaaariiipi

2010-06-05T13:55:00.000-07:00

De titlu s-ar potrivi amandoua. Asa ca le-am lasat pe amandoua. Asta cu "Insista!..." e replica de final dintr-un banc, iar varianta cealalta e un fel de parafrazare la reclama aceea de la Redbull. Fiecare isi alege ce-i place. Noua ni s-au potrivit azi amandoua.

Din motive independente oarecum de noi, am plecat azi in formula de 2. Plus doi rucsaci. Ca sa ne si intoarcem acasa cu doi rucsaci (si cu masina) am intrat prin locuri pe unde chiar nu ma gandeam vreodata sa ajung. Da' in alte conditii clar ca nu am fi ajuns pe acolo. Acum stim cum e si pe sub. Pe sub poiana din Coltii Doabrelor, caminul dediteilor, primavara de primavara.

Oricum plecaseram cu ideea sa ajungem in Poiana Sulitei (mai precis la casoaia lui Teodorov) pe urmele vechiului marcaj TR. Adica eram dispusi la cautare. Ca nu mai fuseseram nicicand atat de aproape de fiecare din acei colti de gresie ce tasnesc spre cer ,ridicandu-se peste padure. Si va dati seama ca numai urme au ramas. Uneori il vezi numai cand treci pe langa el. Si apoi zici" "Uite marcajul." si pui palma pe copac. Bineinteles ca spre final, nu am mai gasit niciun marcaj, dar deja invataseram lectia, adica ne cam prinseseram cum venea treaba cu traiectoria pe care o aveam de parcurs ca sa ajungem dinspre acele locuri, in fata casoaiei lu Teodorov. Aaaa: o mentiune. Scriu despre marcaj fara vreo intentie critica..pentru ca stiu ca parcurile nationale exista pentru conservarea biodiversitatii, au alte scopuri decat turistice. Si sa mai zicem ca in aceste locuri tot ce-ar trebui sa fie permis este acel eco-turism, a carui deviza e deja consacrata printre cititorii revistei "Invitatie in Carpati": Lasa doar urmele pasilor. Ia cu tine doar fotografii. Ucide doar timp. Menirea lor e alta. Si-n plus, marcajul asta exista de pe vremea "asaltului Carpatilor", adica de vreo 30 de ani..daca nu mai bine. Vopseaua de pe copaci (ma refer la TR) nu are nicio treaba cu Parcul. Si daca tot veni vorba, omul de la Parc (adica domnul Apostu, rangerul de zona) chiar a marcat si intretine un traseu ce va permite sa vedeti minunatiile de forme din Doabre (Melcii Doabrei, Vaporul si altele, al caror nume nu-l stiu) si sa ajungeti in satul Calinesti (cel aflat de-a lungul paraului cu acelasi nume) - daca il parcurgeti dinspre Brezoi spre Calinesti - traversand cateva luminisuri cu mesteceni si ferigi. Nu stiu daca va plac mestecenii cat imi plac mie...

Marcajul acestui traseu este CR.

De altfel, tot pe domnul Apostu l-am sunat ieri sa-l intreb una-alta. Si m-a asigurat ca , din loc in loc , vom gasi TR. Si ca sa spun chiar tot: tot de la dumnealui stiam ca se poate iesi in fata casoaiei lui Teodorov venind dinspre Coltii Doabrelor. Inca de acum 2 sau 3 ani stiam! Ce bine e cand cunosti pe cine trebuie (oamenii potriviti)!!

Si am ajuns. Iar locul ne-a primit. Parca eram undeva intr-o tara dintr-un basm.

In plus, azi a fost cald si bine. Si mirosea a rasina de pin si a flori! Si la coborare greierii si-au facut programul lor de scripcari. Si un cuc a inceput sa cante. Si am gasit si muuulti clopotei. Si altceva, da' mi-e si frica sa mai scriu...Si am mancat si multe fragute. Si pe noi nu ne-a plouat. O fi plouat in Cozia (Se vedea un nor greu si negru.), da' pe noi nu.

Am facut si poze, da' se vor vedea la click-ul pe titlu dupa ce le voi descarca si apoi le voi incarca pe pagina de picasa.

Inca o precizare: ca altitudine, nu stiu daca sare de 1000 m, dar sa stiti ca inclinarea pantelor, cel putin pe-alocuri, are un unghi mare. Nu stiu cat sa zic, da' mai mare de 45-50-60. Oare zic bine?

Cand ai prieteni prin cluburile de turism

2010-06-02T05:37:00.000-07:00

Este ceea ce-mi place din ceea ce se petrece cand cunosti oameni din cluburile de turism, oameni alaturi de care ai trait niste zile din viata ta: prietenia. Si nu ma refer la cuvinte goale, vorbe fara continut, ci la comportamente concrete, la oameni receptivi la nevoile celorlalti. Si uite asa am facut rost de Atlasul Botanic (in format electronic): de la un amic, care il are de la alt amic.... Oameni din cluburi diferite.

Va dati seama ce efort de timp si ce perseverenta sa scanezi mai bine de 200 de pagini....

Deja am aflat numele catorva din floricelele pe care le tot intalnesc in turele mele. Ca doar si florile au nume. Am aflat (IN SFARSIT!!!!!) cum se cheama acea urzicuta (daca e sa ne luam dupa frunze), intalnita de mine in Cozia, inainte si dupa cascada, al carei parfum ma face sa ma aplec la aproape fiecare fir intalnit: lopatea (lunaria rediviva).

Si ne-am vazut in Iron

2010-05-30T14:43:00.000-07:00

Dupa cum scria Comanel (Adrian Coman) pe blogul trupei (a se cauta si gasi in sectiunea Blogurile mele), cum ca "Joi ne vedem in Iron", uite ca ne-am vazut si auzit in Iron. Ce sa spun? Chiar si acum, dupa doua zile de curs, bateriile mele sunt incarcate. Nu mi-e somn, nu simt oboseala. Joi seara (de fapt, pana pe la miezul noptii), baietii au cantat in asa fel incat eu mi-am incarcat bateriile la maxim. Si mi-am dat seama de ceva: mi-era tare dor de ei. Mi-era dor sa-i ascult. Din motivul asta cateodata mi-e dor de federatie, de oamenii ei - de unii din oamenii cluburilor din federatie. Mi-e dor de cei cu care eu m-am conectat, cu care schimb cu mare drag si haz cate-o replica pe net (Deh! Galatiul e la 9 ore distanta si doar pe net ne mai "vedem"), cate-o informatie (E mereu cate ceva pentru care am de multumit Corneliei.).

Din fericire, Jenica si Comanel isi duc traiul in Bucuresti si uite ca pot sa-i mai ascult - live adica - atunci cand am noroc sa cante inainte de ultimul weeekend din luna. Poate cine stie?! Ne vedem si la urmatorul concert desi nu e chiar la final de luna (A avut grija Fram sa-mi spuna cand ar fi posibil sa se intample urmatorul concert).

In fine, e vorba de muzica si muzica se asculta. Mai putin se vorbeste sau se scrie despre...Da' parca o impresie - doua, ar fi de scris macar asaa, pentru reamintirea si retrairea momentelor: bongos-urile lui Fram mi-au placut mult de tot. Ca de obicei. Cred ca e cel mai verde sunet din toata impletirea aceea de sunete care inseamna muzica lor.

Comanel dintotdeauna m-a fascinat prin cat se poate concentra si cat de expresiv poate fi. Energie pura.

Iar Jenica....cam singura voce "din zona" care-mi place cu adevarat (pentru ca e si foarte calda si foarte ampla si foarte profunda, in acelasi timp) rezoneaza asa de bine cu cei din fata lui...

Baietii au si o piesa noua: Drumul. Invatasem si refrenul, dar eu cu versurile....mai greu.

Aaaa: ii gasiti si pe Facebook. Parca pagina lor de Facebook are mai multe decat blogul: http://www.facebook.com/pages/Trupa-Verde/165196277191

P.S. Vezi, Fram, si mie mi-a fost dor de voi.

De toate culorile

2010-05-25T13:40:00.000-07:00

Soarta a facut ca sa ajung, la scurt timp, din nou in Cozia (de-asta data, in serviciul lui nea Vasile, care "din respect" le-a oferit baietilor, din camara proprie, cateva borcane cu ghebe puse la murat...cred ca vom mai reveni anul asta in Cozia). Asta probabil pentru a-mi spala sentimentul de vinovatie si tradare ca pana la tura de acum doua saptamani nu mai ajunsesem sus din aprilie, anul trecut.

This time, Cozia ne-a primit cu muuulte gentiene. O simfonie, de-a dreptul! Simfonia albastra...un albastru profund si greu...daca va puteti imagina asa ceva...Cele mai multe, deasupra drumului care ajunge la releu. Si sub drum, pana la stana parasita. Si ceva-ceva si pe Turneanu. Ca bineinteles ca i-am urcat pe oameni pe traseul nostru preferat (al meu si al Adinei) si i-am coborat tot pe traseul preferat pentru coborari. Ce-i drept, eu am facut duminica o coborare rapida si pe la cabluri ca sa aducem inca un brasovean plecat sa vada Cozia, in ciuda prognozelor meteo. Aaaa ...in locul primelor cabluri, in sensul urcarii, nu mai e cablul prins in perete....Paraul a luat cu el o buna bucata din fata stancii si traversarea se face cu ajutorul prizelor de la mama-natura.
Legat de prognoza meteo: dorintele noastre au fost ascultate. Nu puteam opri noi ploaia. Era clar ca va ploua. Da' sa nu ne ploua pe noi. Sa ploua pe langa noi. Si cam asa a fost. Sambata, cand am urcat cu gasca numeroasa, doar vreo doua reprize de cativa stropi, iar duminica doar una, tot asa mititica, cu cateva minute inainte de Saua Doctorului. Din pacate, chiar si asa mititele, ploicelele ne-au scos din program urcarea pe Colti. Iar la coborare, se auzeau tunetele din ce in ce mai aproape, da' pe noi nu ne-a plouat.

In fine...cam asta cu ploaia.

Duminica seara era asa un soare caldut ca tot ce-mi lipsea era doar un hamac in care sa ma legan usor pe teresa cabanei, cu nasul intr-o carte, din care sa mai ridic ochii din cand in cand spre Buila mea draga, ce se-nalta dincolo de Olt si dincolo de norii intinsi pisiceste la poalele sale - ca o alta lume...Chiar e o alta lume. Cozia si Buila - doua frumuseti atat de diferite incat nu pot fi comparate. Eu nu sunt in stare, in orice caz...

Mai apoi (dupa o repriza de badminton...atat era de calm si fara cea mai mica adiere) mi-am gasit un locsor in spatele cabanei (in timp ce o parte din baieti pregateau cina, iar o alta parte din gasca plecase cu nea Vasile spre Mocirle la cules de leurda si macris, din care au facut salata pe care-am servit-o la friptura), de unde priveam Fagarasii. Soarele colora norii pufosi, aflati cumva chiar deasupra zonei de mijloc a lantului, in nuante de roz-portocaliu. In capatul dinspre Olt, alt fel de nori se ingheiau asemenea unei cavalerii din alte timpuri. Sau puteau semana si cu niste zei barbosi si burzuluiti. Si ca sa fie tacamul complet pentru starea mea beta-neuroendorfinica (Adina s-a gandit ca mi s-ar potrivi ca nume Endorfinica) o ciripea asa frumos trilurea, la ceas de amurg....Da' mi-a intrerupt Robert levitatia si m-a trimis pe fata dinspre sud sa vad marea de nori...si atunci senzatia de plutire chiar ca fu completa (Eram totusi deasupra Olteniei..ca sa justific perfectul simplu).
Dupa ce-am mancat (parca dupa) am luat-o in sus, spre Ciuha, de unde sa privim marele sarpe de lumina. Si l-am privit.

Cui sa multumesc pentru aceasta tura in Cozia? Multumesc, Ovidiu, pentru ideea ta de a ne aduna pe Cozia cu ocazia....prilejului si tuturor celor care-ati dat curs ideii. M-am simtit taaare bine. Luni am fost intr-o adevarata tropaiala, de parca eram la maraton, ca sa recuperez distanta dintre mine si ceilalti. Am tot ramas in urma, incercand sa oglindesc cat mai fidel (Imi venise sa scriu "cat mai acurat") frumoasele si multele flori intalnite. Pe care oricum nu stiu cum le cheama. Ca n-am atlas...Da' tot nu ma pot abtine de la poze.
Si ma mai bucur mult de tot pentru ca v-a placut Cozia asa de mult! Si ca vreti sa reveniti...

Pentru pozele mele (cate-or fi) click pe titlu. Asta cand le-oi posta....Azi cand le-am vazut asa, la prima ocheada, parca mi-au placut cateva. Nu stiu daca voi posta si pozele cu clopoteii crescuti din stanca. Doar in doua locuri am gasit : intr-unul erau cateva cuiburi de clopotei mov ce se facusera totuna cu peretele (Erau efectiv lipiti de perete) si intr-altul, un buchet mare de clopotei albi. Inca mai am in urechi bucuria si incantarea Marianei cand a dat de ei.

Un sunet ca o adiere (Plus Noi)

2010-05-21T06:05:00.000-07:00

Mi-am amintit azi de Plus Noi. Am dat de ei cumva citind prin site-ul de club de turism si mediu care-mi place mie cel mai mult. Asa am aflat de ei. Azi am regasit link-ul spre blogul lor. Si mi-am mai amintit ca au cantat impreuna cu baietii (Jenica si Comanel). Si schimband eu prin telefon impresii cu Comanel, legat de asta, ce-mi veni: sa caut pe trilu. Si uite ce-am gasit: http://cauta.trilulilu.ro/audio/plus%20noi

De nu e activ link-ul (desi parca am "lucrat" deja la asta) incercati facand click pe titlul post-ului.

Enjoy!!! Un sunet ca o adiere. Asta mi-a inspirat mie...Cel putin prima piesa din lista...

Secunda din noi

2010-05-18T22:26:00.000-07:00

M-am trezit in minte cu melodia lui Baniciu...Versurile: Dan Verona. Cine e in the mood for...click pe titlu.

Vesnica este secunda din noi...

Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai

2010-05-16T10:17:00.001-07:00

Tura asta la Cheia, planificata de cateva saptamani, o asteptam din mai multe motive.
Cel evident era ca voi fi ACOLO. Fiecare cu locul lui de suflet...Al meu Buila. Al meu, de fapt, din Oale pana in Stevioara. Sau invers. Un loc care sa-mi fie prilej mai mare de mixed feelings nu-mi dau seama sa cunosc. Ultima data cand am pus piciorul: anul trecut, prin iulie.
La fel de thrilling era si motivul ca voi avea parte de fotografiile lui Gabi. El le zice poze, da' mie-mi plac foarte mult! Imi place mult subiectul, ideea...ceea ce a surprins, viziunea. Imi place mult "ce-ul" din fotografiile lui Gabi. Acuma...cat poate aparatul...asta e altceva.
Da' vremea fu cum fu...Si cum pe nu stiu ce site profi - pentru parapantisti (da' cu abonament) zicea in detalii si etapizat ce, cat, de la ce ore, dis-de-dimineata baietii au plecat la catarat, iar noi, cei care voiam macar sa ne miscam chiar si prin ploaie, am plecat cam pe la 10.30 spre Poiana din Comarnice. Si pe deasupra si fara Gabi. El a ramas la catarat. In schimb, mi i-a dat "in primire" pe ceilalti doritori de miscare. De picurat deja picura cand am plecat din curtea cabanei, da' pana in Comarnice a fost cat de cat ok. In poiana: pauza de rontait si vot: Ce facem? Ne intoarcem? Continuam pe PG sau pe BA (Desi nu stiam in cat timp ne va scoate in gol alpin, cu vedere la culmea principala a Capatanosilor si ce altceva s-ar mai vedea de-acolo, da' am pus-o in calcul...mda! trebuie sa-l intreb pe Stoican cat timp ar lua)? Votul unanim: PG. Decisi oamenii! PG ne-a oferit ceva minunatii (Daca se vor vedea in pozele luate de mine, va fi activ link-ul spre ele. Adica de veti face click pe titlul acestui post veti da de poze. Daca voi fi nemultumita de ce-a "iesit"...click-ul pe titlu va ramane mut, orb, surd...). Ba chiar pe cate-un valcel, ni se deschidea o vedere de mare spectacol. Da' ramane de verificat cat de bine a fost surprins ce-am vazut. Ajunsi in Curmatura Oale, ploaia s-a intetit, nu gluma, si nu am mai supus la vot. Am zis atat: ne intoarcem. Oricum nu aveam nicio sansa, chiar si doar pe burniteala de pana atunci, sa acoperim nici macar portiunea pana la prima schimbare a sensului traseului. La intoarcere, norul se lasase peste toata caldarea dincolo de care zariseram Stogu' si chiar mi-am zis ca am fost inspirata sa scot aparatul la prima trecere pe-acolo. Intoarcerea din Comarnice spre cabana, fiind numai coborare, desi prin ploaie, a fost un adevarat rasfat pentru mine, o asa iubitoare a culorii de verde. Verdele crud si luminos al frunzelor tinere! Si cat puteau cuprinde ochii mei: verde! Pesemne ca abia ce s-a dus cu totul stratul de zapada din padurea de sub Comarnice. Viorelele si brandusele stau marturie. Ba chiar, brandusele erau inchise inca. In rest, multe, multe steregoaie, da' abia rasarite, doar cu frunze, si mai jos, in jumatatea dinspre cabana a traseului, multe flori de piciorul cocosului, galbene si stralucitoare.
Si cam asta...
Gabi va face fotografii prin locurile mele de suflet cu ocazia unei alte ture...
Lui Florin Stoican ii voi posta fotografiile cu minunatii pe lista de discutii a kogayonilor (Plecase de-un minut cand am ajuns noi inapoi la cabana)...
Daca-mi voi permite ceva economii, imi voi completa jacheta Marmot cu o pereche de suprapantaloni Marmot...ca prin jacheta nu-mi trecu apa (maama! si ce turna!!!), da' prin suprapantaloni (Nu spun ce..da' pret de top pe piata din Romania) da. E adevarat ca la zapada se comporta bine. Trebuie sa recunosc ca pana acum am fost multumita de ei. Si sa stiti ca nu-i spal. Echipamentul de exterior (jacheta si suprapantalonii) il curat doar cu o carpa uda. Cum am urcat pe teresa cabanei, baietii s-au dovedit foarte curiosi sa vada daca mi-a tinut echipamentul (Deja stiau din tura de Iezer-Papusa ca jacheta mea s-a comportat cel mai bine, da' oricum la ninsoare e altfel). Si da: jacheta mea - uscata pe interior!
Aaaa..mai e ceva de spus: mielul gatit de John (ideea lui Gabi) a fost devorat in mai putin de 10 minute, daca nu chiar 5...

P.S. Vazand ce-a rezultat din efortul meu (ce poate aparatul meu - fara trepied si ce stiu eu), postez doar poza de mai sus. Ce se vede...e cum e (ca mai bine de-atat n-am avut cum), da' cum mirosea....tulichina sau liliacul salbatic (daphne mezereum), o planta protejata de lege, asta a fost o mare placere. Mai trebuie spus ca este o planta toxica (aviz amatorilor) si ca inclusiv scoarta - in caz de va impinge sa o rupeti si sa v-o luati suvenir - are efect toxic. In schimb, are un rol foarte important pentru locul unde creste. Ca nu intamplator creste doar acolo. Natura stie ea ce face si nimic nu e intamplator si orice, dar absolut orice schimbare are efecte. Ce rol are cititi facand click pe link-ul asta.....gasiti acolo unde scrie despre cum s-a format solul in zonele unde creste (prepodzolurile si podzolurile):

http://www.univagro-iasi.ro/Horti/Lucr_St_2006/221_teodorescu%20e2.pdf

Daca link-ul nu-i activ si vreti sa stiti ce si cum, doar copiati-l si dati cautare pe google.

Chemarea de primavara a Coziei

2010-05-10T07:06:00.000-07:00

De vreti sa vedeti cum de ne cheama Cozia in fiecare primavara si plecam in pelerinaj pe potecile noastre dragi, daca faceti click pe titlu o sa ajungeti la poze....Sau le vedeti alaturat in format marunt.
Parfum, culoare, gingasie, fragil este ceea ce ofera Cozia, primavara de primavara. Din pacate sunt si unii care doar iau intr-un mod violent, fara sa se gandeasca la cei ce vor veni in urma lor, fara sa se gandeasca macar ca poate li se intoarce intr-o zi...

Flori de poroinic rupte si lasate-n drum

2010-05-09T12:32:00.000-07:00

Poate ca unora le suna dramatic...prea dramatic, adica "teatral" cumva. Pentru mine chiar a fost dramatic..pentru ca atunci cand m-am lasat in genunchi in poiana din spatele Manastirii Stanisoara, vazandu-le facute asa gramada, am simtit ca se prabuseste ceva in mine...Le-am luat una cate una si le-am asezat una langa alta. Asa mi-a venit sa fac..Apoi l-am auzit pe Marius ca ma intreaba, vazand ca scot aparatul: "Vrei sa le faci poza?". Deja mai gasisem una, aruncata in drumul dintre Turnu si Stanisoara, dupa ce lasasem BR si facusem stanga spre manastire. Nu stiu cate erau. Cateva..."CATEVA" poate insemna TOATE florile de poroinic care rasar si cresc intr-un loc (de obicei, o poienita)...dar sunt foarte putine aceste locuri . Foarte putine. Simti ca esti mare norocos sa cunosti locul, te duci acolo ca-ntr-un soi de pelerinaj din care te-ntorci...nu stiu care-ar fi cuvantul...mai luminos, ca si cum creste in tine o lumina care te calauzeste. Pentru ca ai certitudinea ca exista locuri atat de frumoase de te apuca exaltarea cand te afli acolo. Cu atat mai mult cu cat drumul pana acolo cere efort. Ca doar in timpul urcarii se intampla adevarata crestere. Dar oare se intampla?Adevarata crestere? M-am intrebat de foarte multe ori ce e in mintea celor care ajung intr-un loc atat de frumos - incat aproape ca-ti vine sa mergi pe varfuri (Ce bine-ar fi de-am putea pluti prin aer, de-am zbura!) - si lasa victime in urma lor. Incep sa cred ca, macar dintr-un punct de vedere, specia umana e impartita in NOI si EI. CE sunt EI, de fapt, nu reusesc sa inteleg, nu reusesc sa-mi dau seama cum de ajung sa rupa florile ce le-au iesit in cale, cum de lasa cutiile de bere goale (insemnand cel mult cateva grame) acolo unde le-au baut - desi atata vreme cat a avut loc in bagaj (rucsac sau altceva) cutia plina si a putut-o cara plina, ar fi avut loc in rucsac si goala si turtita. Ca sa nu mai zic de pet-uri...Chiar imi doresc sa inteleg ce-i impiedica sa faca asta. Sunt rejectanti la ideea de a cara "gunoi" si se debaraseaza imediat de tot ce considera ca nu mai au nevoie? Care e calea sa ajunga sa amane momentul debarasarii si sa fie conditionati sa o faca doar in anumite locuri? Ce ironie! Tocmai ce-mi amintesc ce ne zicea profu' de psihologie scolara / educationala (cred ca asta era cursul) de "forta amanarii". Ca tocmai in asta sta secretul succesului la specia umana...Cum pot fi destructurate ignoranta (Oare cea sau cel care a rupt florile de poroinic a stiut despre ce este vorba? Evident ca nu. Ar fi chiar sadic sa fi stiut...), comoditatea si absenta grijii pentru ce e in jurul lor in asa fel incat sa fie altceva pus in loc?? Sa fie pedeapsa singura cale? Si cine sa aplice pedeapsa?
Ce trist! Ieri chiar ma gandeam ca era minunat acolo sus, mai ales ca ma aflam acolo cu trei din oamenii pe care eu ii numesc prieteni si eram pe traseul meu preferat de Cozia, si ca si ploaia si furtuna sau mai stiu eu ce fenomen meteo ar fi cantarit aproape deloc in balanta amintirii turei. Fac parte din economia unei ture. De-asta ne echipam si ne para-echipam....suprapantaloni, jacheta cu membrana cu triplu strat de Gore, bocanci cu talpa aderenta..Ma gandeam ca, indiferent ce, tura asta in Cozia imi va ramane in minte doar cu asta: MINUNAT!!! Uitasem un "lucru"....uitasem de EI. Si-acum, in timp ce scriu, am asa o stare de...jale. Si chiar imi vine sa plang. Si cred ca si stiu de ce simt asa: un singur gand ma incearca legat de ce-am vazut azi: neputinta.
Si ce e si mai trist: in acest weekend s-a sarbatorit Ziua Parcului National Cozia. Probabil ca acolo s-a vorbit despre conservarea biodiversitatii, despre speciile (rare si foarte importante pentru intregul ecosistem) din Parc...S-a vorbit...

Tiiii! De cand nu mai primisem un premiu?!

2010-05-05T23:32:00.000-07:00

Cica primii de la Patricia premiu....
Multumeeesc! Ma bucur ca-ti place cum si ce scriu si ce fotografii postez (ale mele si ale altora)!!!
Si zici ca trebuie sa-l dau si eu cuiva? I-as oferi lui Garcica (imi place mult de tot cum scrie, iar umorul lui e savuros), da' el nu prea mai scrie, chiar daca in ultimul lui post scria ca Gata! S-a intors....
Dar am retinut ideea. Candva voi oferi si eu acest premiu. Cuiva.

Ca sa vezi...

2010-05-04T09:38:00.000-07:00

Ieri (sau azi?) mi-am amintit, dupa o saptamana, de tema de la cursul meu de formare: cate-un ABC cognitiv in fiecare zi.
Caut eu o agenda, dau de una frumoasa - ce-i drept, dar in care aveam ceva notat (conspecte din bibliografia de zona pentru trofeul Milenium-ului din Macin de acu' doi ani si pentru trofeul Caraimanului de anul trecut - si deja stiu si ce au in comun cele doua...), dau paginile ca sa ajung la prima nescrisa si pe pagina din dreapta: un fel de motto al agendei (ca apare din loc in loc, acolo unde sunt pagini ilustrate - pe asta e un copil...fata sau baiat?...nu-mi dau seama...cu o chitara in brate):

Destinul este rezultatul lucrurilor neasteptate. Provocarile te pregatesc sa faci fata evenimentelor importante, iti dau sansa de a visa si certitudinea ca viata are sens.

Intr-o zi de vineri, prin Muntii Latoritei

2010-05-03T23:42:00.000-07:00

Nu stiu din ce motiv link-urile spre pagina de picasa nu sunt active, dar e suficient un click pe titlul articolului si se deschide fix acel folder din picasa, unde sunt adunate fotografiile din tura cu pricina.

Eu n-am fost in tura asta. Fotografiile sunt facute de cineva din cercul meu de tovarasi de ture , Ionica Lera (cand ne nimerim la zile libere). Mi-au placut foarte mult si am intrebat daca pot sa le arat si lumii. Pesemne ca tanjesc rau de tot dupa o tura pe zapada (singura in acest sezon, asaaa ca sa tina mai mult de-o zi, a fost cea cu Gabi prin Iezer-Papusa....in rest, nici macar in Cozia nu am urcat pe zapada intr-o tura de mai mult de-o zi, in ultimul timp...singura in acest sezon hibernal, ca sa zic asa, a fost tura de-o zi, cu Ionut prin Scortaru...nici macar la Cheia n-am ajuns....).

Recunosc ca eu nu prea stiu Muntii Latoritei (m-a dus Adina anul trecut de 1 Mai, da' vremea a fost cam prea ploioasa si a trebuit sa ne intoarcem). Poate la o tura viitoare, ma voi potrivi la program cu careva din tovarasii mei de ture, vom avea cu ce sa mergem si voi cunoaste si acele locuri. Imi doresc. Sper!!

1Mai Muncitoresc

2010-05-03T11:37:00.001-07:00

Vine iarasi primavaaaara peste campuri, peste plai,
Veselia umple taaara c-a venit 1 de mai,
Muncitorii au pornit si-ntr-un gand s-au infratit
Si ei azi sarbatoresc 1 Mai muncitoresc.

REFREN: tra-la-la-la-la-la-la-la-la.......

Cam cu tra-la-la-la am muncit si noi si sambata si duminica (adica si muncitori si tineri) - asta insemnand cu muuultaaa voiosie. Si daca vreti sa vedeti cu ochii vostri (desi e fara fond muzical) , just click pe urmatorul link: http://outdoors.webshots.com/album/577536411cTaIdF

Si daca vreti sa stiti povestea (doar in rezumat) si, pe deasupra, in varianta "comunicat oficial", faceti click pe "info" din sectiunea Link-uri.

In concluzie, daca de la anu'-ncolo, va vor duce drumurile catre Manastirea Bistrita sau Manastirea Arnota sau spre P.N. Buila-Vanturarita (in caz de veti intra din Costesti), faceti un miiiicaaa abatere de la drum si intrati pe poarta bisericutei din Grusetu pentru a va clati ochii si sufletelul cu minunata gradina ce va sa fie! (speram noi...)

Cu "copiii PNBV"

2010-04-13T01:14:00.000-07:00

Cam toata saptamana trecuta, am fost in Horezu si imprejurimi.

Asta cu "copiii PNBV" mi-a venit in timp ce postam pe pagina mea de picasa cele cateva poze selectate. Imi place sintagma si sper ca povestea sa se transforme intr-o "long-term relantionship". Copiii nu apar in poze. In poze sunt doar crampeie de ce-au vazut ochii mei in acele zile.

Pentru poze: click pe titlu.

Anul asta, a fost primavara intr-o zi

2010-04-06T01:31:00.000-07:00

In livada cu visini, caisi si multi pruni (ca deh! doar suntem olteni...)

2010-03-29T23:51:00.000-07:00

http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/IarnaLaCabanaCheia#

Ce bine ca am gasit (evident ca intamplator) fotografiile astea, care sunt cele ce mi-au placut cel mai mult din fotografiile facute de baieti in tura aceea (e mai bine de un an de atunci).

Imi place asa de mult la Cheia iarna, cand suntem numai noi sau, in tot cazul, ne intalnim intre cunoscuti si stam la taifas, la povesti, radem de ne dor maxilarele si burta, stand adunati fie in jurul mesei din bucatarie, fie la semineu.

Dor de ghiocei

2010-03-22T03:52:00.000-07:00

Dorul maaareeee de ghiceoi (VII) ne-a manat sambata pe neasteptate (cel putin pentru mine) pe Costesti in sus, dincolo de cantonul Prislop.
Acolo, zapada maare, ghiocei rasariti numai pe povarnisuri, acolo unde zapada nu s-a putut tine. Pana la ei aveam de mers prin zapada, dar cum ma asteptam oarecum sa fie zapada, mi-am pus pe mine suprapantalonii asa ca nu a fost o problema. Si-n plus, pe mine ma cam tinea. Nu ma prea afundam. Si mai rasarisera pe albiile paraiaselor, in poiana cu multi arini si acolo, pana in brazi, unde e foisorul.
Iar pe parau, poezie! Mai mult de-atat nu am ce spune....
Am iesit de pe malul paraului in poiana dinainte de pod, fix in locul de unde se vede o fasiuta de creasta. Of, Doamne, ca tare mi-e dor!! Dar nu prea am cu cine...De fapt, am, dar trebuie sa-i mai zic ca sa hotarasca care sa fie ziua...Cat mai curand. Sper.

Selectia selectiilor la poze, aici: http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/LaGhioceiPeCostestiInSus#

Semne de primavara, desi inca iarna tarzie

2010-03-15T00:33:00.000-07:00

http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/MuchiaCalinestilor_martie2010#

De data asta, ce se vede e ceea ce-am facut eu..dupa stiinta si puterile mele si ale aparatului meu. Cand Georgica mi-a amintit sa iau aparatul (pe care oricum il luam) m-am gandit ca n-o sa mai fac mare lucru....ca doar fusesem prin noiembrie ultima data, dar uite ca am gasit ce sa vreau sa "prind". Apropos de asta, mi-aduc aminte de ce spunea odata, demuuuult (eram prin liceu), Pittis, cum ca de fiecare data cand asculta Beatles mai descoperea un acord, o nota....ceva ce nu "prinsese" inainte, chiar daca mai ascultase de n ori piesa. Asa si eu cu Calinestiul.

Despre locuri...ce se vede.
Ca e o tura lejerica (ma refer la efort, dar si la timp), cred ca am mai scris. Merge de-o iesire de duminica (adica inainte de luni) pentru ca ia cu totul cam la vreo 3-4 ore (noi am avut si tuciul cu noi si ne-am oprit ceva vreme pe malul paraului, in capatul de sus al satului). Am plecat din oras pe la 9...si eram deja inapoi pe la 5. Motivul principal pentru care a fost aleasa Muchia Calinestilor a fost ca Georgica isi luase bilet la meci (care incepea la 6) si trebuia sa fim cat de cat devreme inapoi in oras.

"Folderul ilustrativ" al turei din Iezer Papusa cu Gabi si gasca

2010-03-10T23:22:00.000-08:00

http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/Gabi_IezerPapusa#

Cam asa fu...Fotografiile sunt ale lui Gabi. El zicea ca sunt doar poze, da' mie-mi plac! Si le-am postat aici ca sa-mi fie la indemana sa le mai vad chiar si cand sunt acasa (in calculatorul de acasa nu prea mai incape nimic...).

Cineva, acolo sus, ne iubeste (in Iezer-Papusa)

2010-03-07T12:10:00.000-08:00

Cineva, acolo sus, ne iubeste. Au fost vorbele lui Gabi. Sigur, sigur la ce s-a referit Gabi nu pot sti pentru ca nu l-am intrebat. Am presupus ca se refera la faptul ca s-au spart norii cam pe cand am ajuns in plaiul de la Gradisteanu (sub Papusa), venind dinspre stana de sub Gainatu' Mare (unde si innoptaseram vineri spre sambata). Chiar deasupra noastra se sparsesera norii (dupa cum spunea si Cosmin, care era mirat si incantat, in acelasi timp, ca doar deasupra noastra se vedea cerul), pe cand linia ce duce din vale spre Iezer si continua spre Papusa era cuprinsa de nori valatuciti). Craiul ne lasa sa vedem in toata splendoarea doar Pietricica si Sudica. Nordica era in nor. Dar ma gandesc ca toate acestea se vor vedea in fotografiile pe care le voi posta cand mi le vor trimite baietii.

In prima zi a nins frumos de tot (codul ne-a ajuns cand eram inca in Campulung). Cand ieseam din Leresti, zapada era deja asternuta. Ningea exact ca acum...cati ani sa fie? doi si ceva?..cand am urcat prima data in cam aceeasi "formula": tot 5, numai ca de data asta cu Cosmin in locul lui Phil (sau Fil?): cu Gabi (evident), Aurel, Claudiu si cu mine. Dar de data asta nu am mai fost in Retezat, ci in Iezer-Papusa (Sa fie oare o coincidenta ca si in Retezat e o Papusa?). Si tot asa, ne miscam incet printre brazi mari si frumosi si albi. Mai ales albi. La Cuca, i-am gasit pe CPNT-ei. Erau in tabara de iarna. Am schimbat cateva vorbe cu Oana, careia ii voi trimite fotografiile facute de Gabi (promisiune), baietii au schimbat impresii cu Romica (cabanierul de la Cuca) - ca doar se cunosc de-atatia ani, am mancat un pic (mie, ca de obicei la intrarea in traseu, mi-e o foame de mor) si pe-aci ti-e calea. Dupa ce am traversat paraul a doua oara, am intrat pe un culoar intre brazi, ingust, si am urcat, chiar pieptis pe alocuri, pana am ajuns in gol alpin, la stana. Frumoasa urcarea! Bine...cat ma misc printre brazi e unul din momentele mele preferate..ma rog...momente...ore, mai bine zis. Acolo am facut focul, am stat la taifas si am ras (bine...asta am facut tot timpul, nu doar acolo la foc) si apoi, in cort la somn (cu corturile in stana). Dimineata inca ningea. Si cum stateam noi in sacii de dormit, parca nevenindu-ne sa iesim, auzim un cantecel: "Ninge, ninge / Mergem la Romica"... Am ajuns si la Romica, dar mai pe seara, dupa ce am "prins" minunata lumina de sub Papusa.

Credeam ca n-o sa pot scrie (cand am ajuns acasa eram inca in faza de inertie prin care trec invariabil de fiecare data cand ies cu ei - chiar de e doar de cateva ori pe an), dar gandindu-ma ca macar acei cativa prieteni (cu care eu mai si ies in ture pe-aici, de altfel) vor fi dezamagiti ca n-au ce citi pe indelete, am reusit sa fac asaa...rezumatul rezumaturilor.

Stancariile Betelului vazute de Ionica Lera

2010-03-02T02:14:00.000-08:00

http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/StancariileBetelului_IonicaLera#

Zi de toamna pana-n seara probabil ca vom mai petrece candva prin Stancariile Betelului si vom cobori in Brezoi la autobuzul care ne va duce din nou in orasul cel de toate zilele...
Nu stiu cat de fidel am redat ceea ce am vazut noi acolo in noiembrie prin pozele mele, dar fotografiile acestea cred ca suficient de graitoare.

Misty Woods...

2010-02-28T23:17:00.000-08:00

Spre marea mea bucurie, tocmai ce-am primit cateva fotografii din tura de miercuri, de la Vadul Raului spre plaiul Pleasa si inapoi pe Valea Curpenului si am permisiunea de a le posta. Cum sunt doar doua, le asez direct aici. Autorul e Ionica Lera caruia ii multumesc mult, mult, mult.

Ghiocei si suflete fara chei

2010-02-24T11:23:00.000-08:00

primii ghiocei ceva mai maricei, intalniti anul acesta, intr-o tura...

Multumesc Adinei si lui Robert, dragii mei prieteni, care, aflandu-se la un concert de-al lui Ducu Bertzi, in urma cu vreo doua seri, ma sunau si lasau telefonul deschis la cate-o melodie. Uite asa, azi-dimineata m-am trezit (era 3.45 cand a sunat ceasul) avand in minte "Hei, suflet fara chei, / Fara porti si fara ziduri / Lasi in urma numai riduri" ..... http://www.youtube.com/watch?v=KX9w19fRjxM ....... SUFLET FARA CHEI! Si cam asa m-am simtit azi, toata ziua.

Trei din tovarasii mei de ture fiind liberi azi, mi-am scris si eu ieri un raport pentru o zi de concediu si pe-aici ti-e calea.

Ceea ce dorea Ionut sa "facem" era sa urcam de la Raul Vadului pe culmile aflate in dreapta vaii Curpenului (in sensul deplasarii noastre) si sa coboram la Caineni: adica, asa cum arata pe harta Muntilor Fagaras - de la Bel Alpin, sa tot urcam pana in plaiul varfului Pleasa (fara marcaj) si apoi sa coboram cam pe unde venea vechiul traseu marcat cu CR care duce din Caineni peste Muntele Zanoaga in creasta principala a Fagarasului (unde intalneste BR in zona varfului Chica Fedelesului). Zic "vechiul" pentru ca ma gandesc ca acum marcaj..ioc pe acolo! Sau poate ma insel...

In rezumat: credem ca am fi ajuns in zona plaiului de sub varful Pleasa, dar cum de mai bine de un ceas, daca nu chiar doua, ne miscam intr-o ceata laptoasa, nu prea vedeam nimic (a fost ca atunci cand am mers la Caltun...cu gand sa urcam pe Negoiu, dar era asa un viscol si asa o ceata..de eram cuprinsi intr-un alb-gri infinit). Cam asa si azi. Desi eu as cam fi urmat alta cale, la un moment dat Ionut, descoperind urme in zapada (urme de om, in urcare), s-a gandit sa o luam pe acolo, cu toate ca asta a insemnat ca am cam facut stanga si tot coborand muchia respectiva am tot facut stanga si dupa nu mai stiu cat timp am ajuns in drumul forestier "croit" pe valea....Curpenului, intr-un loc unde inca mai zace o gramada de lemne. Probabil ca urmele au fost lasate de vreun muncitor sau altcineva care a urcat din locul cu pricina spre platoul unde ajunseseram noi si unde, nu departe, era o stana. Sau poate cine stie?! Oricum chiar si unde n-am mai avut zapada, tot aveam impresia de oarece poteca ce "tinea" muchia cu pricina. Ca s-a taiat din greu pe acolo, adica s-a cam taiat "la chelie" pe muchia aceea, cu ceva timp in urma, stau dovada puiutii de brad crescuti des-des.

Pentru mine a fost bine si asa. Daca ar fi sa ma iau dupa starea in care m-am aflat toata ziua, a fost bine-bine...bine de tot! Eram asa de calma, binedispusa... a feeling of joy...a kind of...Mai intai "Suflet fara chei", apoi ghiocei si triluri, apoi ceata (imi place sa ma misc prin ceata, imi place muuuult acea stare de misty woods..desi pe sus nu prea mai era padure, ci doar cate un fag batraaan, ici si colo) si toate astea "condimentate" cu umorul marca familiei Lera. Din cat ii cunosc eu pe Mircea si pe Ionica, dincolo de faptul ca discutiile din turele cu ei au o nota umoristica, e un ceva comun si in genul de umor manifestat la amandoi.

Si...daaaaaaa: am gasit ghiocei undeva intr-o singura poienita, inainte de a da de zapada, intre cativa fagi. Erau adunati in buchetele-buchetele si abia rasariti si trebuia sa mergem cam ca la balet si sa ne uitam atenti in jos sa nu-i calcam. Poate mi-o fi iesit cat de cat macar o poza cu unicul ghiocel ceva mai maricel, nici acela deschis, dar cu floarea deja formata. Mmmmm... se apropie turele la ghiocei, apoi la deditei (pana la ei siguuur ne vom incalzi la galbenul atator flori de ciubotica cucului si ne vom pierde in vioriul adanc al florilor de trei-rai, asa cum se cheama la Brezoi ) si dupa la iedera alba - daphne blagayana - (si inca si branduse si viorele si gentiene), urmeaza, in ordine irisii, bujorul de munte, crinii de padure si poate si cei galbeni, florile de colt, apoi tura de concediu (pe unde inca nu stiu) si revenim la turele de peisaj, in toamna.

Trilurile veneau nu stiu de la cine, dar imi inspirau o mare voiosie la micuta pasare. Canta cu atata putere ca, desi initial mi-a venit sa-mi las jos gluga de la jacheta, mi-am dat seama ca o auzeam suficient de tare si prin gluga (a trebuit sa o ridic din nou din motiv de ploaie marunta, un fel de burnita) chiar daca, in acelasi timp, auzeam si ploaia cum picura peste jacheta.

Cat pe-aci sa uit de cele doua paraie, afluenti ai Curpenului, pe cursul carora se zaresc din drum frumoase cascade. Unul e cel al carui curs delimiteaza muchia pe care noi am coborat, iar celalalt (cu o cascada in trei trepte), e un pic mai jos.

Poate ca mai sunt si alte paraie ale caror ape se arunca in cascade, in aval de unde am intalnit noi drumul. De altfel, cel putin acum dupa topirea zapezilor, sunt multe paraiase ce vin din stanga drumului (in sensul coborarii).

Cateva poze din tura prin Muchia Scortaru, in Cozia

2010-02-22T00:57:00.000-08:00

http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/MuchiaScortaruFeb2010CuIonut#

Asta-i link-ul care duce la poze...Am facut si eu ce-am putut si stiut...

Muchia Scortzaru, in Cozia

2010-02-21T07:15:00.000-08:00

Inainte de a incepe sa-mi fac exercitiul de scriere, tocmai ce-am deschis un mail venit pe carpati.org cum ca iar vor astia sa faca instalatie de telecabina sau ce-o fi pe Cozia si, mai nou, si partie de schi. Cica pe versantul nordic. Pai sub varf, pe partea nordica, e taiata vertical stanca...sau cine stie la ce versant nordic se refera?! Si inainte de asta, Cozia e PARC NATIONAL!!! Oare cunoaste dom'primar cum e cu parcurile nationale? Evident ca ar merge profitabil afacerea la cabana cu "turisti" care sa se inghesuie in telecabina, sa se imprastie la gratar si bere pe terasa din fata cabanei si eventual sa dea muzici la toti din preajma...Ca acum weekend-urile in care cabana sa aiba ceva turisti le cam numeri pe degetele de la o mana. Probabil ca tot nu sunt suficienti cei care ajung la cabana cu masina, venind pe drumul forestier ce pleaca din Dangesti, pentru un profit multumitor! Unii traiesc numai pentru bani. Cat mai multi bani!

Si eu care tocmai ma gandeam ca pentru cine iubeste muntele si deja cunoaste suficient (si "simte calea" si fara sa aiba neaparat nevoie de marcaj care sa-i indice pe unde) si vrea sa stea chiar si cateva zile in Cozia, la cabana, ar fi atatea de vazut si ar fi atatea muchii de luat la picior! Noi de multe ori am urcat si coborat din Cozia in aceeasi zi, uneori pe trasee care au dus pana sus la cabana (unde am si stat la o ciorba si-un taifas) si chiar pana pe varf. Tot asa se poate face si invers de catre cineva cazat la cabana, care poate cobori pe un traseu si urca apoi pe altul, marcat sau nu (din gama "nu": Fruntea Oii, Muchia Scortzaru...si cu siguranta ca mai sunt si altele pe care poate ca voi apuca sa le invat de la cei care le stiu sau sa ma nimeresc in aceeasi tura cu un om de munte cum e Gabi, care priveste, ia aminte si realizeaza chiar de la primul "contact" pe unde si pana unde...cum a fost atunci cand din Coltii Foarfecii ne-am intors la cabana pe Scocul Ursului).

In fine...pentru cei care urca si coboara muntele, lasand doar urmele pasilor - si asta doar atunci cand e zapada - si care iau cu ei doar fotografii (sau poze...in functie de aparat, cunoastere si maiestrie), sa scriu totusi si despre tura de ieri, cu Ionut, pe muchia Scortzaru. Am mai gasit scris pe carpati.org (chiar ma asteptam sa gasesc scris) de catre domnul Boghez.

Pentru Ionut tura a fost completa: el a avut parte si de o scurta intalnire cu doua surate. Io nu le-am vazut...Si-n plus, pentru el a fost o premiera. Pentru mine, a fost un feedback bun: imi amintesc totusi traseele facute doar o data, chiar si cand acestea sunt nemarcate (cred ca totul tine de cat de atenta sau cu gandul aiurea sau prinsa in cine stie ce discutii am fost in tura anterioara sau in turele anterioare). Poate chiar ma voi intoarce pe Scortzaru (cel putin voi intra un pic in ea) la cules de cimbrisor, adica si altcumva decat pe zapada. Ca pe Scortzaru tine zapada. Imi amintesc ca si anul trecut am batut din greu zapada, cel putin in partea cea mai de sus, aproape de Turneanu. Ma intreb ce flori ne-ar incanta privirea sau ar gadila aparatul de fotografiat? Am gasi oare si irisi? Primul punct de belvedere seamana prea mult cu Poiana Zanelor si nu stiu daca doar in virtutea asemanarii parca si vedeam irisi infloriti puzderie pe-acolo! De acolo, de la primul punct de belvedere, se vede ca din palma Manastirea Stanisoara. Mda! Uitasem de intrarea in muchie: ca sa intri pe Scortzaru, te desprinzi de traseul BR la doar cateva minute dupa ce ai lasat poteca ce duce de la Turnu la Stanisoara. Si tot ce ai de facut e sa tii linia muchiei. Mai mult pe sub muchie, pe alocuri. Zice-se ca se poate si pe sus, luand in piept toate stancile, dar e clar nevoie de mai mult timp. Muchia se termina chiar in Turneanu, ceva mai jos de poiana unde se separa traseul de Varatica. La un moment dat, te vei afla in capatul unei vai ce desparte doua culmi: daca o iei pe cea din stanga, in caz de vrei sa ajungi in capatul de sus al muchiei Scortzaru si sa nu "furi" la traseu, tot vei face la dreapta cand vei intra in padurea de amestec din capatul ei; in schimb, cea din dreapta, desi e mai stancoasa, te duce mai din scurt intr-o poiana (ii zic eu) frumoasa de tot (mi-a placut muult si data trecuta). O recunoasteti nu neaparat dupa criteriul "frumoasa de tot", ci dupa palcul de mesteceni (mai jos nici nu prea imi amintesc sa fi gasit mesteceni mai multi in acelasi loc, carora ieri le-am zis de vreo cateva ori artari si trebuia sa ma corectez de fiecare data). Mesteceni frumosi si pini, la fel de frumosi, veti in gasi in poiana mea (se pare ca pentru Ionut poiana nu e chiar cuvantul care sa descrie locul pentru ca atunci cand am ajuns acolo m-a si intrebat: "La asta zici tu poiana?"). Dar indiciul cel mai clar ca ati ajuns in "poiana" este ceea ce se vede de acolo: in planul din spate, linia ce urca de la platoul cabanei pana la varf, adica veti vedea in stanga varful cu releul de la Vodafone si ce mai e acolo si in dreapta releul de la statia meteo si ce mai e acolo. Jos de tot, sub "poiana" se casca Valea Seaca care - m-a asigurat Ionut- e chiar seaca...a urcat-o el intr-o vara. Ce mai e frumos de tot la Muchia Scortzaru? Pinii! Multi pini! Tot "ai mei" si astia. Si tot dupa cum a spus Ionut ieri, la un moment dat, cand dupa ce am cautat un unghi bun sa "prind" cativa pini cocotati pe un mot stancos (de fapt, muchia e toata un sir de motzuri stancoase, impopotzonate cu cate o "claie" de pini - unele - ca pe altele stau aliniati ca la armata...mde! ca tot veni vorba de armata...daca venea si Adi cu noi, care din pacate a fost de serviciu, reusea intr-adevar niste fotografii!!!), am gasit mai sus un loc ce-mi oferea un unghi bun: "Uite-ti pinii. De aici e unghiul mai bun."

La un moment dat, poteca de capre (adica sirul de urme din zapada), trece pe sub un perete tapetat cu muschi din care picura mii de stropi. De aici ne-am si luat apa din nou. La mine in sticla (asezata sub un fir de paius pe care se prelingea un fir mai trainic asa) era deja ceai, tinand cont de culoare, dar avea un gust foarte bun.

Si se mai vede ceva din cam toate punctele de belvedere pe unde-am umblat ieri: iubirea vietii mele (Sa fie oare doar intamplare ca Buila mi-a adus atatia oameni care au insemnat si inseamna un mare plus in viata mea?!). Nu stiu daca jumatate din pozele facute - da' cam pe-acolo - au ca subiect cea mai draga imagine mie (in materie de creste conturate pe cer) . De sus, din Turneanu, cand lumina deja scazuse, m-am jucat un pic si cu aparatul..ISO 200, Iso 400.... sa vedem care e diferenta dupa ce le voi descarca si le voi deschide...Trebuie sa intreb cum e si cu timpul...Nu am pretentia ca voi ajunge vreodata sa fac fotografie. Tot ce vreau e sa ajung sa redau cat mai fidel si expresiv ceea ce se vede sau, mai bine zis, ceea ce-mi incanta mie privirea. Era cat pe-aci sa avem in poze si un uliu care se rotea usurel deasupra noastra si din ce mai aproape, dar cand am scos aparatele s-a indepartat...Asta sus, in Turneanu.

M-am mirat foarte tare sa vad un singur rand de urme (doar in urcare) desi zapada e ninsa de ceva vreme...Nu stiu daca erau urmele lasate de doamna S. & co, in drum spre Armasaru' (aflaseram inca de la Turnu ca urcasera mult mai de dimineata decat noi). Dar si mai tare m-a mirat ca in coborarea pe TR nu am gasit urme deloc. Si doar zapada e ninsa de ceva vreme... Pacat! Cozia chiar e munte de iarna! Merita urcat iarna!!! Si primavara si toamna, e adevarat...dar ce mare pacat sa pierzi albastrul intens si adanc al cerului impletit cu albul zapezii si rosiaticul ramurilor de mesteceni din Turneanu!! Sau linistea "sparta" doar de zapada scartiind sub bocanci cand intri intre brazi, tot pe Turneanu! Sau brazii ce par "zaharisiti", din traseul marcat cu BA (traseul "clasic" cum ii spunem noi, adica pe la cabluri)!!! Ca sa scriu doar despre trasee marcate...

Maine voi descarca si pozele. Sper sa gasesc ca multe din ele vor merita postate pe pagina mea de picasa.

Cele mai frumoase fotografii din Cheile Tasnei

2010-02-17T23:39:00.000-08:00

Asta-vara, am fost in Herculane si ne-am turicit vreo doua zile prin Cernei-Mehedinti. Cel mai si cel mai mult mi-au placut Cheile Tasnei (in Mehedinti) si cum se inalta Arjana deasupra unui plai intins, asa cum o vedeam noi din locul unei stane parasite in drumul nostru spre Culmea Cicilovete.
Fotografiile astea - 11 si 12 - (gasite pe site-ul unui om cunoscut intr-ale muntelui si fotografiei, cel putin de alpineti) au surprins cel mai frumos Cheile Tasnei din tot ce-am vazut eu pana acum!! Si inainte de a pleca in tura respectiva chiar m-am uitat pe net la poze si fotografii din zona (alpinet, carpati...) http://www.momente.ro/galerie.php?photoName=011.jpg&galName=gal_007&secName=sec_008&folderDepth=3

Dulcele farmec al Bucovinei (Vatra Dornei)

2010-02-16T23:39:00.000-08:00

M-am tot gandit daca sa scriu si despre alte ture decat ce e pe-aci, prin Valcea...scopul blogului asta a fost. Initial. Sa fie scrise undeva descrieri de trasee din zona, mai mult sau mai putin cunoscute (pe langa acelea din cele doua parcuri nationale). Dar in unele (de fapt, in cam toate) turele facute (cam pe un weekend intreg sau chiar mai mult) in alte zone de prin tara a fost asa de frumos incat merita scrise sau macar retinute cel putin ca idei de ture pentru cine-si arunca un ochi aici.

Asa ca: merita sa mergeti in Vatra Dornei. Si iarna si vara.
Pentru cine pleaca din Bucuresti si trenul e o optiune minunata. Noi am plecat cu un tren de noapte, ne-am luat bilete la cuseta si am dormiiiit tot drumul. La fel si la intoarcere.
Sunt si trenuri directe de la Timisoara si Cluj.
Partia mare (3 km) din padure (instalatie de urcare - telescaun) mi-a placut muuult de tot. Deh! Ma simt tare bine sa alunec printre brazi. E o stare pe care nici nu incerc sa o descriu. Trebuie traita.
Jos, in oras, la partia Parc, se urca cu teleski-ul.
Pentru incepatori e o instalatie pe care eu deja am rata de succes 100% (cu snowboard-ul): un cablu de care te tii cu mainile. Iar baiatul de la cablu e foarte de treaba.
Instalatia mare permite si cate doi schiori (e dintr-aia in forma de T) si sus se continua cu alta, care zice-se (eu n-am vazut-o) e foarte lunga. Cea de sus ar fi deschisa doar in weekend.
Se poate urca fie cu abonament de-o zi, fie cu cartele care sunt valabile mai multe zile (pana se termina punctele) - la partia Parc. Pentru telescaun e nevoie de bilet.
Iar pentru cateva zile de plimbareala pe timp de vara, au fost amenajate (cel putin marcate) vreo 6 trasee de trekking (de fapt, scria nordic walking) si de bicicleta. Asta printr-un proiect al Universitatii "Stefan cel Mare". Scria si de un site.... http://www.turismactiv.ro/ daca am tinut eu bine minte. Noi am vazut scris despre acest proiect si despre trasee pe un panou informativ (in genul celor din PN BV si PN Cozia). Presupun ca ar fi foarte relaxant sa te misti catinel in sus si in jos prin Obcinele Bucovinei, printre brazi maaari si frumooosi, avand in fata un cer cat de albastru - in functie de noroc - si linii domoale care sa se intersecteze pe cer.

Frumusetea vazuta de aproape, asa cum am gasit-o in Basarab

2010-02-07T23:14:00.000-08:00

http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/BasarabFebruarie2010#

Asta-i link-ul care duce la acele poze asupra carora am decis ca arata macar un picut cum fu sambata, 6 februarie, in Basarab sau, mai bine zis, unde mi s-a oprit privirea...

Basarabul, mai tainic decat oricand

2010-02-06T05:16:00.000-08:00

La cateva minute dupa ce am intrat in casa (cam pe la 3) a inceput sa ninga. Intr-o dunga. Ca de-un cod portocaliu. Stiam ca vine abia mai pe la amiaza vremea anuntata de toate prognozele asa ca m-am decis sa intreb daca e ceva de-o tura de-o zi. Atunci cand nu ies cele anuntate (se ivisera doua! la inceputul saptamanii) merita sa dai un telefon la un prieten. Ca sa fac un pic de paralela cu proverbul: Cand doi te suna, pleci cu al treilea.

Si cum Basarabul alb nu-l vazusem niciodata...Basarab sa fie! Cu atat mai mult cu cat ne gandeam ca vom fi jos inapoi in jur de ora 2, adica inainte sa vina codul. Am ajuns chiar cu o juma' de ora mai devreme in Caciulata. Autobuzul astepta in statie. Potrivire la maxim!! Si de plecat, am plecat la 8.

Imi era dor! Foarte dor! Si venea de undeva foarte din interior o pofta de a savura orice minutel si orice prindea ochiul meu, in ciuda starii de usoara ameteala si plutire (din cauza ca dimineata pot sa mananc doar foarte putin) - pana la pauza de biscuiti cu ciocolata. Cu atat mai mult cu cat eram doar doi si stiam din turele anterioare ca nu e nevoie sa ne asteptam unul pe altul, ca mergem cam pe-acelasi ritm. Si mai e ceva: asa de mult imi place sa aud zapada scartaind sub bocanci (si nu doar mie) ca...merg in tacere. Si atunci observ una-alta. Si-apoi, in Basarab, sa pastram linistea e o regula. Numai in felul acesta ne putem intalni cu ceva surate sau macar sa le zarim. Nu stiu cat de expresive vor fi fotografiile pe care le voi posta pe pagina mea de picasa. Sunt doar o incercare de a reda acele "ceva" asupra carora s-a oprit ochiul meu, fara macar sa stiu sa scot maxim din ce poate da aparatul meu de fotografiat.

Suratele ne urmareau de la distanta - cele care azi erau in serviciul de santinela - si tare greu s-au miscat din loc. Ne-au privit indelung. Celelalte cu siguranta ca stateau culcusite, incercand sa se fereasca de frig. Doar urmele lor (de toate felurile) erau peste tot. Ca intr-adevar aerul era cam rece (cel putin pentru mainile mele...dar din fericire, manusile de la Marmot au reusit performanta sa-mi incalzeasca rapid mainile, pe care tot trebuia sa le scot la aer si sa le am libere pentru a ma prinde de prize. Ce-i drept, a fost un fel de dragoste la prima vedere cu manusile astea. Mi-au placut de cum le-am vazut - si nu ma refer la criterii de ordin estetic - si mi-a placut mult si pretul lor. Si daca mai zice si Adina: Ia-le ca merita!, efectul este garantat!) Altminteri ideal pentru miscare timpul. Si vant aproape deloc! Dinspre dosul Basarabului (adica in sensul invers in care il traversam noi - adica dinspre sosea spre punctul de belvedere aflat deasupra soselei si apoi spre vest cumva) pana la un punct am dat si de urme de om. Acuma....cu ce intentii pe-acolo...nu stim. G s-a gandit la vreun braconier sau catator de urme...ca sa zic asa. Eu sper totusi sa fi fost tot un hoinar plecat de-acasa, ca si noi, manat de dorinta de a ajunge undeva sus, de unde sa poata privi in liniste tot ce e in jur. Poate chiar Boghez. A fost singurul care mi-a venit in minte. Asa cum se vedeau azi, asa albe de zapada, Foarfecile Naratului, cu Robu cu tot si inca multe din linia Lotrului, Cozia, Naratu, ce umplea tot cerul cand priveam spre el, mi-ar fi placut sa stau sa le privesc pe indelete.

Ne-am miscat usurel, catinel din cauza ca pe hornuri era zapada intarita sau poate ca era si gheata sub (atunci cand am trecut pe fata nordica). Asa zic eu..catinel si usurel..ca sunt convinsa ca macar o persoana din cele care ma cunosc ar face repede un calcul la intervalul de timp cat am stat sus si ar ridica din sprancene. Din fericire fata sudica (pe care se face urcarea de inceput) era uscata (Ultimele doua zile chiar a fost de-a dreptul primavaratec timpul!)

Si am mai gasit muuuulti turturi!!! Si frumoooosi! Si mari unii!

Iar paraiasul care duce chiar in DN7 (la OMV Cozia) si pe care il traversam la intoarcere, cand deja suntem jos, in padure, are o platosa de gheata. Da' una lucrata cu mare grija! Cu multe dantelarii, broderii...chestii.

Imi amintesc ca prima data cand am fost in Basarab era tot prin februarie, dar cred ca spre finalul lunii. Si ghioceii inflorisera: si sus, in padure, la iesirea din valcelul pe unde coboram, si pe stanca aceea mare, inainte de a traversa paraiasul. Si erau adunati in buchetele-buchetele! Azi de stanca atarnau in buchetele-buchetele turturii. De fapt, randuri-randuri. Ca e vorba despre turturi.

Basarab - in lumea unor surate

2010-01-27T00:17:00.000-08:00

Dupa aproape doua luni de la tura petrecuta cu ocazia Zilei Nationale, reusesc si eu sa am si pozele lui Nicu (care sta in blocul de vis-a-vis...) si sa postez fotografia care i-a incantat si induiosat la maxim pe tovarasii nostri de tura. In urmatoarea, apare coana vulpe. Ea nu a mai pozat. Ba chiar ne-a intors spatele.

Dumneaei a pozat pe indelete...

cumatra vulpe...

Indicatii si contraindicatii

2010-01-13T01:12:00.000-08:00

http://picasaweb.google.ro/calpatin/200901310201CeahlauCuIoana#5317459166720686738

Ce tare! Nu sunt singura care si-a fracturat ceva in casa. Si se pare ca omu' a luat fix aceeasi masura: cat mai mult timp (cel putin in weekend) afara din casa (eventual si din zona urbana). Nici nu mai conteaza unde (da' conteaza cu cine!!!!). Ce-i drept, fac pitici pe creier daca stau o zi intreaga in casa. Si sa nici nu am ceva special de facut (altceva decat usual stuff)....

Un gand de Craciun....

2009-12-23T10:44:00.000-08:00

Stateam pe covor in sufragerie cam in urma cu un ceas si impachetam la cadourile ce mi-au iesit in cale pentru aripa tanara a familiei (vorba vine...ca unii sunt deja parinti)si eram asa de fericita..as putea spune.... Mi-am dat seama ce ma face fericita: sa fac surprize placute si sa aduc bucurii oamenilor din viata mea...mmm..provider de bucurii...exista oare in nomenclatorul profesiilor?

Basarab, mon amour

2009-12-02T22:29:00.000-08:00

Am fost pe-alocuri cam fara suflare, dar nici strop din starea aceea de oarece disconfort cand trebuie sa catar sau sa descatar care mi se intampla cateodata, dar niciodata in Basarab. Chiar si cand, la prima portiune catarata, ma dusesem cumva altfel decat obisnuiam si mi-a luat un pic de timp sa ma uit de prize. Am luat-o asa pe indelete...pana am gasit o priza buna. Asta pentru eram cu oameni in care am incredere deplina si alaturi de care ma simt foarte confortabil. Si asa s-au dus cele cateva ore cat am haladuit pe sus. Iar pauza de masa, cand sunt cu ei, e un mare prilej de veselie. Ne asezam cam in acelasi loc, la cativa metri sub culme, pe fata sudica, la soare (cand e soare), dar in tot cazul unde a fost cald si bine cam de fiecare data. Pana sa ne asezam am incercat sa pastram linistea cat am putut de mult si am fost rasplatiti din plin. Am tot vazut capre negre de nu mai stiam sa le numar. Si o vulpe care alerga dupa sau in rand cu... nu stim. Dar avea o coada mare. A reusit Nicu sa-i "prinda" coada intr-o poza. Eu nu. Abia ce-am reusit sa fac o poza in care nu stiu cat de bine se distinge o caprita (de fapt era ditamai capra) care era cumva in dreapta noastra, ramasese in loc si ne privea. Si a ramas asa multa vreme. Si eu la randul meu ma oprisem si o tot priveam. Si ea ma privea. Si eu o priveam. Si tot asa. Chiar si dupa ce a saltat cativa pasi s-a oprit din nou, s-a intors si ramasese iar in loc, privindu-ne.

O mica idee despre ce se vede in Basarab si dincolo de el in pozili (e cuvantul lui Gabi, nu al meu) astea: http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/Basarab_nov2009#

Fotografii din tura prin Stancariile Betelului si Poiana Sulitei

2009-11-26T23:35:00.000-08:00

http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/StancariileBetelului_nov2009#

Asta-i link-ul spre poze. Cine-i curios sa arunce un ochi prin zona...go for it! Poate va si urniti de acasa sa puneti si piciorul pe-acolo.

Stancariile Betelului

2009-11-26T12:53:00.001-08:00

Cum stiam de ceva vreme ca in ziua de 23 as avea tovarasi de tura redutabili, am facut in asa fel incat 23 (luni) sa fie una din zilele de concediu fara plata. Si am pornit spre Betel, din nou..De data aceasta am fost 5. Si a fost EXCELENT! Atmosfera maxima! Iar locurile...mai ..mai ca nebanuite desi o oarece idee despre ce si cum imi facusem eu inca din primavara, cand sedeam eu asa in poiana din Coltii Doabrelor printre deditei si ma gandeam ca imi place mult culmea aceea stancoasa aflata imediat la nord. Asta era de la distanta. Ce sa mai spunem cum e s-o iei la pas!

Intrarea spre stancariile Betelului se face chiar din DN7, pe o ulita ce are in dreapta - cum urci - paraul Betel, se continua printr-o poiana, pe care o traversam si apoi ne gasim chiar in capatul unor chei scurte, dar foarte spectaculoase, mai ales ca nici nu te astepti sa intalnesti asa ceva. Dupa un minut - doua de mers pe pietrele din apa, urmeaza o portiune mai catarata, unde (culmea!) apare un marcaj (PR, care ulterior se schimba dintr-o data cu TR, mai vechi, ce-i drept). Partea cea mai "tricky" vine imediat dupa ce ajungi deasupra cheilor din cauza ca peretele a fost dus la vale cu copaci cu tot si a trebuit sa fim atenti la traversare. Noroc ca pamantul era cat de cat intarit si nu pleca cu noi in jos. Vremea era insorita, ceea ce a facut ca stancile iesite in cale si peretii pe sub care serpuia poteca pe alocuri sa ne ramana in minte foarte clar conturate, mai ales ca unele practic tasneau dintre copaci si se profilau pe cer, al carui azuriu contrasta puternic cu gri-cenusiul lor.

Pana sa ajungem in Poiana Sulitei, am tot mers avand sub priviri Naratu si in departare inzapezitii Fagaras. Din Poiana Sulitei am zarit dincolo de vai, in fundal, cea mai draga mie imagine a Vanturaritei. Cel mai mult imi place vazuta din partile astea: ca un triunghi urias care se ridica la sud, deasupra tuturor vailor. Din Poiana Sulitei am continuat pe Valea Glodului (desi eram tentata sa incerc sa descopar pe unde se ajunge de la casoaia lui Teodorov in Coltii Doabrelor) pentru ca asa a vrut Ionut si era ceva nou pentru mine, intalnind destul de des panglici galbene atarnate de ramuri, probabil ramase de la cercetasi, de asta-vara.

Am ajuns pana in ora 4 in Brezoi asa ca nu a mai fost nevoie sa asteptam autobuzul care pleaca la 5 din Brezoi ca am si urcat in autobuzul care vine de la Voineasa (in Brezoi e pe la 4 si 10/ si 15... depinde de trafic si de numarul de pasageri, presupun). Trebuie sa spun si ca dimineata am plecat cu trenul de 7 fara 20, nu cu cel de 9.

Din pacate, am ramas si cu un gust amar traversand Poiana Sulitei: in jurul casoaielor inca locuite (chiar si doar o parte din an) erau multe gunoaie. Pacat! E asa de frumos...si liniste...si multi mesteceni...Vezi de acolo Cozia, Fagarasii, Robu, Latoritei, Vanturarita, Naratu, Doabrele ca in secunda urmatoare sa-ti iasa in cale peturi, oale sparte si cate altele... Oare pot fi romanii educati? Slabe sanse. Parerea mea.

Incercare de a reda in imagini tura din Muchia Calinestilor

2009-11-16T00:23:00.000-08:00

http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/MuchiaCalinestilor_15Nov2009#

Link-ul duce la pozele mele facute ieri pe Calinesti...ce-am reusit eu sa fac. Dar decat deloc poze ma gandesc ca tot inseamna un plus si un prilej de prim contact cu zona pentru unii sau un prilej de revedere a locurilor pentru altii.

Noiembrie, here I come!

2009-11-15T11:43:00.000-08:00

Ar fi fost al treilea weekend fara sa urc pe undeva. Si cam meritam si eu o tura....mai ales dupa o sambata aproape integral indoor (pana la ora 12 deja gatisem, stransesem si intinsesem rufe si asta pentru ca nu am mai putut dormi dupa ora 8). Noroc ca dintre oamenii cu care imi place sa ies am gasit un tovaras de tura. A fost ca pe vremuri, cu G. Am mers catinel si am povestit si am raaas... Exact cum imi place mie! Schimbarea a fost ca, de data asta, am facut si eu poze! Ma gandesc ca sunt, totusi, o sora buna si de aceea am fost cadorisita, de ziua mea, cu un Canon (A460 ca sunt doar incepatoare, dar cine ma stie stie si ca sunt un invatatel constiincios). Si ca veni vorba, cred ca sunt si o prietena buna pentru ca Ramo si G. au fost si ei atat de atenti la ce am eu nevoie incat au retinut ca imi trebuie husa la rucsacul de tura, ceea ce nu gaseam aici si ghici ce? Am primit si o husa pentru rucsacel! Cu aceeasi ocazie! Dar cea mai mare placere a mea e nu cadoul in sine, ci atentia lor pentru ce am eu nevoie, cu atat mai mult cu cat nu cer. Imi fac socoteli, permutari de n luate cate k si gasesc eu solutia, pana la urma, intr-un tarziu. Din fericire, se gaseste cine sa aiba grija sa se intample si mai deveme.

Dar sa revin la subiect... tura pe Muchia Calinestilor. Nu mai fusesem din martie sau aprilie, anul trecut.

Nu stiam cum va fi timpul. Doar speram la un timp cat de cat frumos. Si chiar a fost, desi la inceput de zi, in tren, priveam ploaia cum picura in apele Oltului. Pana sa ajungem noi la Betel (halta in care cobori din tren ca sa ajungi in Calinesti) ploaia s-a oprit. Am avut parte doar de cativa stropi in parca vreo doua reprize scurte-scurte (maxim cateva minute) de-a lungul zilei..candva la inceput si la sfarsit. Nesemnificativ. Chiar daca norii se valatuceau deasupra noastra, aerul a fost destul de cald. De vreo doua ori am ramas doar cu bluza de corp. Si inca cea subtire. Pe cealalta (cu fibra o idee mai groasa) am lasat-o pentru situatia in care ma voi raci si trebuie sa-mi pun pe mine o bluza uscata. Deasupra Oltului si a celorlalte vai, fuioare albe de ceata se intindeau de parca erau niste mate care se rasfata. Alte fuioare, mai stravezii asa, se agatau de copacii padurilor ce acopera culmile, de o parte si de alta a Oltului. Pentru mine spectacolul era complet. Norii chiar erau frumosi. Aveau o culoare care-mi placea mult: gri-violacee..ca sa zic ca in versurile uneia din piesele vechi de la club, erau sinilii. Si ca sa fie treaba oabla s-au si spart la un moment dat, cred ca dupa ora 4 sau pe-acolo.

Sub noi, spinarile culmii pe care ne aflam si a celei de dincolo de apa Calinestiului, erau rosii-aramii de la frunzele cazute deja. Doar cate-un mesteacan mai incapatanat isi tinea inca frunzele de-un galben atat de viu de parca facea in ciuda gri-ului atotstapanitor. Cam astea au fost notele de azi din partitura Simfoniei de culori, asa cum prea frumos spune Lavrentie al nostru cand vine vorba de culorile toamnei.

Culmea sau muchia Calinestilor inseamna un traseu ideal pentru o tura de-o zi (o poti face si de doua daca vrei pana pe Robu sau, pe timp de vara, daca pleci cu primul tren al zilei, se poate face tura de Robu tur-retur intr-o singura zi, dar pentru ce atata graba sa te intorci in oras??): iti ofera si intermezzo-uri intre urcari, are si schimbari de directie (sa nu va bazati pe marcaj: e rar de tot... apare doar de cateva ori vechea CA) si te surprinde cu ce forme de stanci iti scoate in cale. Odata ajuns sus, e foarte placut sa stai in cate-un capat de vale si sa privesti cum se lasa-n jos, pe stanga si pe dreapta, muchii ascutite, crenelate, dandelate. La cat e de poroasa roca nici nu-i de mirare ca arata asa! Am ajuns cam pe la 3 si jumatate in fanetele pe unde coboram spre valea Calinestiului. Deci foarte devreme. Asa cam m-am gandit sa ne continuam urcarea spre capatul culmii ce duce spre Suta, doar ca sa nu ajungem cu prea mult timp inainte de ora trenului de intoarcere, dar avea un aer prea idilic poiana in mijlocul careia inca se mai inalta o casoaie asa cum se gasesc in zona asta ca sa ne continuam urcarea, fara sa ne oprim, mai ales ca eu imi doream macar o poza cu una din casoaiele ridicate cu ani in urma in luminisurile din padurile astea de stejar si fag. De aici, ne-am intors, am luat-o la vale prin fanetele presarate cu ceva pet-uri si cutii de bere (bineinteles goale, deci avand o greutate insesizabila). Ziua a avut, deci, si un "bonus": un sac menajer plin ochi cu pet-uri si cutii cu bere (sunt printre acesti bautori si unii "simtiti": am gasit si o cutie turtita!!! Dar cum de au lasat-o acolo si nu si-au carat-o singuri?!). Drumul prin sat avea tot felul de "floricele" dintr-astea cand pe stanga, cand pe dreapta... Oare daca facem cu ocazia Zilei Mediului acea actiune la care ma gandisem si pentru care tura asta mi-a adus si prima poza, va avea vreun efect?? In afara de asta, satul e foarte frumos, pacat ca e locuit. In partea sa nordica e strajuit pur si simplu de pereti stancosi, pe care sper sa-i ilustreze pozele mele destul de fidel. Maine, voi incerca sa descarc pozele in laptop-ul (de la serv...ca acasa am ramas fara). Sper sa ma si descurc singura (deh! ne luam cu randul zilele de concediu fara plata si Iulian nu e la serv in urmatoarele 4!!!!! zile)....am de instalat de pe un cd nu stiu ce, apoi ce-o mai fi de facut...in fine. Sper sa postez cat de repede link-ul care sa duca la poze. Ca sa va faceti o idee despre cat de relaxati si incantati v-ati putea intoarce dintr-o tura pe Muchia Calinestilor...

Fiecare cu damblaua lui...sau diferenta dintre a placea si a avea nevoie

2009-10-30T04:36:00.000-07:00

Imi plac multe locuri. Mai ales ca sunt, de felul meu, foarte curioasa si vreau sa descopar mereu ceva. Dar mi se face un dor nebun doar de un singur loc: de Buila. Desi imi plac multe locuri (ca sa ma refer doar la ce avem pe-aici, prin zona), se naste ciclic (ca orice nevoie) doar nevoia de a fi acolo. Clasica diferenta dintre dorinta si nevoie. La mine e mai mult decat evidenta: asa e si cu oamenii...sunt oameni care-mi plac, dar a caror lipsa o simt mai mult sau mai putin si sunt oameni care-mi plac mai mult sau mai putin, dar a caror lipsa o simt poate prea acut uneori...Buila pare sa fie exceptia: imi si place muult si am si o mare nevoie (daca nu chiar dependenta) sa fiu acolo cand si cand.

Asa ca ne-am intors. In Buila. In weekend-ul trecut. Pe accuweather era cam confuzanta prognoza, dar noi am plecat fie ce-o fi...

Sambata dimineata am pornit la drum. Si cu oameni vechi (de la inceputurile mele....acuma deja din familie) si cu newcomeri. Toti ne asiguraseram libera si ziua de luni in speranta ca vremea va fi senina trei zile. Eram cu atat mai recunoscatori pentru cerul de clestar de sambata pentru ca, desi speram ca vremea sa tina, ne asteptam la oarece schimbare.. Tocmai de asta am si urcat pe Albu', care tasnea ca un piept de piatra spre albastrul fara pata, dar de data asta pe marcaj, nu spre cruce. Si stiti ce? Am urcat din marcaj in marcaj. Pentru prima data. Eram chiar curioasa daca se poate urmari marcajul fara sa-l pierzi din ochi: si bineinteles ca se poate. Am incercat sa fac abstractie ca stiu unde trebuie sa ajungem si cautam cu privirea PG ca sa ma las condusa numai de marcaj. Pana ce traversezi muchia ce duce la cruce se poate. Dupa aceea e clar ca trebuie sa traversezi caldarea si e clar conturata si fereastra unde trebuie sa ajungi. Din locul unde incepi traversarea caldarii priveam de jos spre crucea rosie conturata pe cer si nu-mi puteam desprinde deloc privirea...ma simteam mica...mica in lumea aia de piatra...da' imi placea sa mai simt asa. Peretii prabusiti de dincolo de valea Bulzului erau si ei aproape ca la fel de imbietori pentru privire, fiind colorati in toate culorile focului...limbi de foc revarstate spre vale.

A doua zi: ceata ce ti se lipea de haine si lasa aschii de promoroaca.Ne-am invartit noi pana dupa ora 12...mai un ceai, mai o supa si pana la urma am decis sa o luam prin Dos...baietii oricum de fiecare data au fost numai pe sus, pe creasta. Era timpul sa cunoasca si poteca de-aici. In mai putin de-o ora de cand am plecat din Curmatura am inceput sa vedem albastru: norul s-a spart pret cam de vreo ora-o ora si ceva...doua... cam cat ne-a luat sa ajungem pana in Comarnice si sa avem sub ochi tot abruptul nordic...ooff si Alin asta care nici macar nu s-a gandit sa-si ia aparatul!!! La ce si-a mai luat Nikon?? In fine... ajungem si la Cheia, unde John m-a si certat ca lui nu i-am spus de tura asta..ar fi venit si el cu noi. Asta e! Ramane pe altadata. Sa speram ca urmatoarea tura va fi de sambata pana duminica seara sub un cer senin-senin. Si vom tine creasta pana in Oale. Seara am ramas la cabana doar noi si nea Fane. John si George au coborat in oras. Luni incepea o noua saptamana de munci. Pentru noi ziua de luni insemna sa purcedem spre valea Cheii prin Brana Caprelor. Nici nu apucam sa intram in chei ca unul din noi a zarit "ceva" pe un colt de stanca din Stogsoare: "-E om? -Cum sa fie om? Ce va veni? Cine sa fie acolo decat o capra? -Pai uite ce seamana cu un om care sta in picioare si se uita la noi? -Si? Ce daca seamana? Sta intoarsa cu spatele de-aia nu va dati seama ca e o capra"...Si cand a tasnit de pe stanca nu a mai fost indoiala!

Fiecare din cele trei zile a ramas cu cate un tablou in mintea mea (as fi vrut sa poata fi vazute in imagini suprinse cu aparatul foto, dar...): sambata, muchia argintata ce urca spre crucea Albului, duminica, cateva varfuri adunate in acelasi tablou, creionate pe cerul albastru, vazute de jooos, de pe poteca din Dos, chiar la intrarea in traversarea unuia din ultimele valceluri dinaintea poienii Comarnice (unul din acelea cu paraias...parca...de fapt, cam toate au cate-un fagas de apa curgatoare), luni, iuresul de culori in care se imbraca toamna de toamna copacii atarnati de Stogsoare, asa cum ii vedeam noi de pe Brana. Si marele premiu (tot de duminica...ca tot a inteles Nico sa vina cu masina pana la tunel, in loc sa se fi oprit la Podu' Rosu si, prin urmare, am luat-o la picior pana aproape de Iezer, de unde ne-a cules la intoarcere): o infinita imbratisare calda, deci galbena, de la bunica-natura, care a cusut goblene minunate pe valea Cheii (ca in fiecare toamna). E un loc, pe drumul din valea Cheii, unde coroanele copacilor se unesc si tot ce vezi e un galben cald si luminos oricat ar fi cerul de gri. Mi-am amintit de versurile pe care Dani a pus note foarte potrivite:...aripi desfasurate....si poate pasii nostri inca ii mai dor....ei trec in frunze, flori si mai departe....Asta la primavara.

Fotografiile lui Nicu din turicica pana sub Stevioara si inapoi

2009-10-15T01:05:00.000-07:00

Ceva fotografii din sambata trecuta gasim in pagina de picasa a lui Nicu. Noroc ca a avut cu el si obiectivul pentru macro si a reusit cateva fotografii foarte frumoase. A si avut "obiectul muncii": ploaia de peste noapte a lasat petalele de margarete incarcate cu bobite de apa de pareau brodate asa cum aratau, iar trandafirii ingrijiti de oamenii de la Pahomie te lasau fara cuvinte. Unii dintre ei miroaseau innebunitor! Dar asta nu se simte-n poze. Trebuie sa va duceti acolo...

http://picasaweb.google.com/nicuristea/Pahomnie#