"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



marți, 21 martie 2017

Martie floral in mov. Si galben.

Just say "Hello!" celor mai frumoase surprize mov ale primaverii: dediteii din Doabrele Brezoiului...


 dar si gingasilor trei-rai (Hepatica nobilis), pe care atat de multa lume ii numeste crucea voinicului, pe motiv ca nu baga in seama si frunzele....

 ..si, de asemenea, celor mai harnici intr-ale infloririi: cornii. Da, au inflorit cornii in Basarab. :) Asa ca https://www.youtube.com/watch?v=6n0wcC8MZg0

duminică, 12 martie 2017

Florala - editia de martie, partea I

https://www.youtube.com/watch?v=XOVndSdAq2Q

Nu stiu daca o sa ma tin de aceasta serie florala, dar macar imi propun postari viitoare din ture primavaratice la deditei, iedera alba, gentiene, branduse, irisi...
Pana una-alta, vin cu o idee de fond sonor (link-ul de sus - luna martie, de la min. 07:42) pentru ceea ce urmeaza. :)
Aaaaa, da! Plus asta: http://totb.ro/de-ce-este-ghiocelul-specie-ocrotita/ Foarte important! De retinut si de luat aminte!

                           

marți, 28 februarie 2017

Pastorala de iarna 2017. Malaia. Din Podu' Carpanoasei pana la Groapa Malaii

Pen'ca mi-a amintit un prieten vechi cu care m-am intalnit recent ca n-am mai scris de ceva vreme aici, zic sa purced la ceea ce mi-am propus de niste timp.
Ceea ce mi-am pus in gand e sa centralizez cumva poze si povesti din ture in care poti porni din acelasi loc si unde sa te si intorci, evident. Mai precis, ma gandisem la Brezoi pentru ca locul acela ofera atateaaaa. 
De acolo urci in toate directiile - la sud spre Naratu (variante multiple), la nord spre Doabre si daca e sa pun la socoteala si Calinestiul, clar ca nu ajunge o saptamana de stat prin zona. 
Daca adaug si urcarile de-o parte si de alta a Vasilatului, catre culmea Muntilor Lotrului sau pe culmea de deasupra vaii lui Stan spre magistrala Capatanilor, deja se incarca programul foarte mult! 
Si n-am zis nimic de Lotrisor...

Daaaar, azi ma voi referi la alt loc din valea Lotrului, care, de asemenea, ofera muulte variante de trasee si pe o parte si pe alta a vaii. De preferat, din toamna pana in primavara. Adica nu vara. Vara sunt prea multe stane pe sus. "Prea" multe vine de la prea multi caini... Ce-i drept, si in perioadele de trecere dintre celelalte anotimpuri (toamna/iarna, iarna/primavara) e o problema: prezenta vanatorilor, braconieri sau nu, dar la fel de nocivi pentru turistii pedestri.
Azi e vorba despre Malaia, de unde poti urca si pe o parte si pe alta a vaii Lotrului. Si asta cateva ture la rand, fara sa repeti locurile. 
Ieri noi am ales sa urcam dinspre valea Malaii, semnalizata la sosea, in dreptul lacului de acumulare Malaia, de unde pleaca un drum forestier ce insoteste valea. 
Pana la Podu' Carpanoasei, drumul  nici macar acum nu era foarte inghetat. Doar in vreo doua locuri, dar fara sa fie deranj major. In amonte insa, gluma se ingroasa. Deci nu va faceti planuri sa coborati pe forestiere, mai ales intr-un sezon ca asta, cand deja zapada se duce...Tot pe muchie e mai bine.
Indiferent ca va uitati pe hartile Google sau pe hartile turistice ale muntilor Capatanii (aut. Nae Popescu sau Gh. Ploaie sau baietii de la Eco-Lotru), va veti prinde ca pe orice muchie, delimitata de doua paraie, ati urca, veti ajunge sus, in culmea principala. Cele mai multe - daca nu chiar toate - ofera ca bonus si cate o stana, ca premiu pentru efortul presupus de acoperirea diferentei de nivel, ce sare binisor de 1000m. Insa pentru a trece de la o stana la alta, e nevoie fie de rachete, fie de schiuri de tura, dar sa cari schiurile prin padurea de mai jos si la o inclinatie considerabila a pantei, nu e deloc la indemana. Deci rachete. O varianta este sa si cobori tot pe unde ai urcat si sa lasi vizitarea stanelor "vecine" si coborarea pe alta muchie pentru alta ocazie.

Poze de anul trecut, din Malaia pana la stanele de sub Saua Zmeuratul sau stanele Bratienilor nu stiu daca mai gasesc, dar ilustrez tura de ieri, cu cateva imagini, care sper sa va urneasca la drum: valea Malaii - D. Podu' Carpanoasei - Muchia Durducului - stanele din Groapa Malaii si retur aproximativ, adicalea dupa ce am coborat un timp M. Durducului, ne-am lasat dusi de nas de-un forestier care ne-a scos in amonte de unde lasaseram masina, dar nu asta a fost problema (ca...eram chiar foarte curiosi sa vedem valea), ci gheata de pe drum.

 
 
 

duminică, 26 iunie 2016

De vara...

Muntii Capatanii includ, in afara de culmea domoala si plaioasa de aproximativ 50 km, care se intinde de la Oltet la Olt, si vreo trei masive mai stancoase, dintre care doua calcaroase si unul cu gnaisuri, in principal. Incursiunile la calcaroase le avem notate anual in agenda pentru lunile de toamna, dar gnaisul a devenit, de ceva vreme, un fel de locuinta in lunile de vara, cu precadere iunie-iulie. Pe langa cotrobaiala din curiozitate, mai avem un motiv, si anume salutari si plecaciuni reginei. Ne e tare draga si nu ne lasa sufletul sa nu-i transmitem respectele si dragostea noastra, vara de vara....
De altfel, si site-ul PNC se lauda cu ea, dupa cum o arata chiar pe prima pagina! Ca sa nu mai vorbim de oarece panou informativ aflat la drumul mare!
In tot cazul, rasplata e pe masura efortului depus. Traseele pana sus sunt solicitante...istovitoare, de fapt, mai ales acuma, vara. Si chiar de vrei sa fugi de caldura si te gandesti sa profiti de racoarea uneia dintre vaile care apar ca purtatoare de traseu turistic (implict marcaj turistic), conform vechii harti a lui Nae Popescu, la cate ori treci apa de pe o parte pe cealalta, pentru ca apoi sa ai parte de urcare pieptisa, chiar daca pe uscat.... tot ajungi sus cu o mare nevoie de refacere a fortelor. Si sa fiti siguri ca timpul necesar e semnificativ mai mare decat cel anuntat!
O mica idee despre cate culmi sunt pe sus si care cum se imprastie una din cealalta, puteti gasi creionat (de-a dreptul) la pagina 115 din PM al PNC, de asemenea, pus la dispozitie pe site. Referitor la site, e de stiut ca in teren nu veti gasi marcajele notate acolo, nici pe traseul 6 si nici pe 7: http://www.cozia.ro/trasee.html Traseul 6 nu mai gazduieste marcaj turistic, ca sa zic asa. Poate intr-un loc sau doua si-n tot cazul nu ce scrie acolo.. Iar despre 7...pesemne ca persoana care a redactat sectiunea a luat in considerare doar marcajul ce insoteste valea Lotrisorului, dar dupa ce paraseste valea, acesta duce in cu totul alta destinatie. Cat despre durata...depinde de bagaj si de forma fizica. 
Acumaaa, dupa ce v-am incurajat de mama-mama prin ce-am scris mai sus, sa dam drumul si la cateva imagini, care arata ca merita efortul. Locurile sunt putin umblate de turisti...spre deloc. Legendele spun chiar ca, sunt mai degraba misunate de braconieri, dar in ceea ce ne priveste, curiozitatea pentru  coclaurii cu pricina si bucuria revederii reginei ne fac sa ne asumam si riscul asta. Si cand te gandesti ca au fost vremuri cand pe-acolo pasteau linistite turme de oi...In afara de niste urzici si ceva scrijelituri pe copaci n-a mai ramas niciun alt semn al oieritului. Si tot asa, mai demult, vara muntele era cotropit de sasii care veneau la cules de regine. Dar muntele i-a pedepsit. A cerut la schimb o viata de om pentru atatea vieti curmate. Ei nu veneau doar sa le salute si sa se bucure umili in fata fragilitatii si delicatetei lor si din cauza asta au mai ramas mult prea putine fata de cate cica erau. Practic doar cateva.
 
 
 
 
 

De unde-am avut cartierul general, in ziua de mijloc (intre urcare si coborare), am purces la un traseu circuit, in sensul invers acelor de ceas. Si ochiul nostru s-a bucurat de asta:
 
 
 
 
  

La coborare, am revazut cu mare drag locurile pe unde-am coclaurit in lunile trecute: prin Coltii Doabrelor
 
pe culmea ce duce de la Olt la Turtudan, dar care e "dotata" cu o faleza de gresie de cativa metri, pe care am fi putut-o cobori doar in rapel, dac-am fi avut cu ce...
sau, si mai la nord, pe culmea Betel.
Finalul de traseu pe-acisilea are un farmec anume si-o poezie a lui, mai ales ca, acuma vara, te intampina cu o mare de flori si un izvor cu apa rece...
 
Aaaa, da! Inca un lucru: atentie la vipere!