"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



luni, 12 februarie 2018

"Marele" circuit al Doabrelor (9 km, dif. de niv. 600m, 5 ore)

Bazinul Doabrelor, zona inclusa in PN Cozia (cu regim de protectie integrala, daca stiu eu bine), aflata imediat la nord de valea Lotrului, chiar inainte de varsarea acestuia in Olt, era in plan de ceva timp, dar il tot pastram pentru "la toamna". N-a fost sa fie toamna, ci intr-o zi de februarie, nu tocmai rece, dar nici tocmai senina (dimpotriva). Ba chiar, ne-au intampinat o floricica - doua de podbal si vreo cateva de trei-rai (sau popalnic iepuresc - Hepatica Nobilis). Cam grabite, cred eu...

Unde e coltisorul asta de lume, pe timpuri fund de mare, se vede pe harta Muntilor Lotrului:

In teren, locurile sunt dupa cum se vede mai jos. Din firul de dreapta al Doabrei, am ajuns, printr-un valcel, pe culmea Coltilor Doabrelor, chiar la vechiul marcaj TR, dupa care ne-am lasat pe-un picior abrupt, la firul Doabrei Mici, de unde am revenit la confluenta celor doua Doabre.

Martor la curgerea apelor...
 
 
 
 
 Balet sincron...
 
 
 
 
 

marți, 30 ianuarie 2018

La un strop de zapada, pe deasupra vaii Malaii

Veni randul si culmii ce margineste de-a dreapta valea Malaii (in sensul intrarii pe vale), care ne-a ramas in minte de la prima ocheada, in urma cu vreo 2 ani, cand am urcat de la Podu' Carpanoasei, pe Muchia Durducului pana la stana din Groapa Malaii... Ne gandeam sa ne facem timp intr-o senina zi de toamna, dar in cele din urma, ne-a impins la drum dorinta de a mai simti zapada sub bocanci, inainte de a se topi toata, din cauza temperaturii de primavara.
A rezultat o super-zi, cu o miscarica tocmai buna pentru zi de duminica, pe la vf. Rapii si Curmatura Popestilor, locul marii intalniri cu cea mai batrana larice pe care-am vazut-o vreodata. :)

Podu' Carpanoasei


 Vom reveni sa-l vedem si intr-o toamna... :)
Vedere, dinspre Culmea Secaturii, spre Curmatura Popestilor si masivul Tarnovu....
 ...la care se adauga si vf. Nedeia, cel mai inalt Capatanos


 Deasupra obarsiei Malaii

 Lumini si umbre peste Nedeia
 Aici, la cateva minute de stana...
...unde vegheaza, cuminte, cea mai batrana larice pe care am vazut-o vreodata.
#imbratizeazauncopac :)

De la stana, ne-am lasat spre vale. Am avut norocul sa avem parte de zapada, nu de gheata, asa cum ni s-a intamplat data trecuta, cand am facut cunostinta cu drumul croit pe valea Malaii.

miercuri, 3 ianuarie 2018

Bilant de tura la trecerea dintre ani: doua rasarituri si-o recuperare de vechi traseu marcat... :)

Ce faci cand ai la dispozitie cateva zile libere de angajamente si inca mai ai pete albe pe harta? Evadezi din oras, o iei in sus pe-o Vale Rea si te culcusesti la cea mai "de luxe" stana pe care ai gasit-o in preumblarile de toamna. Si, ca sa pui si o cireasa pe tort, mai bifezi si-un vechi traseu marcat, uitat si sters nu doar de timp, dar si de drujbele si buldozerele celor care au schimbat poteca, pe care urcau animalele spre stana aflata la intretaierea coniferelor cu foioasele, cu un urat drum forestier, care pe alocuri chiar e o rana pe spinarea culmii.

Strajerii locurilor deja ne promiteau ca vom avea parte de ceva....frumos. :)

Iar frumosul nu s-a lasat prea mult timp asteptat. A fost suficient ca, in ultima zi a anului, sa ne trezim inainte de rasarit si sa...fim pe faza. :) Figura s-a repetat si in prima zi a lui 2018.

Acisilea, cei mai mari Capatanosi: Ursu' si Nedeia:

Cei mai mari din tot judetul: "complexul" Ciortea-Boia din Fagaras:
 

Naratu' profilat pe cerul rasaritului
 

Iar acisilea, din nou Nedeia, ridicandu-se semeata, deasupra vaii Repedea.
 

Inspre culmea principala a  Muntilor Lotrului, zona dintre  varfu' Sterpu' si Robu'.
 

Stana de sub Molidvidu' Mare, loc de mare angajament pentru vanatorii de rasarituri :))))))
 

Primul rasarit al lui 2018:
 

Spre capatul vestic al culmii Muntilor Lotrului, cerul era o combinatie intre cald si rece.... :)
 

Prima zi a lui 2018 ne-a adus chiar si o surpriza dinspre Foarfeca Naratului:
 
 
 

Nu putea lipsi din peisaj cel mai inalt dintre olteni, Parangul Mare cu ai lui 2519 m... :))))
 

Cu regret ca s-a imprastiat si rasaritul asta, pasii ne indreapta spre stana...
 

Mai aruncam o privire la sud, insufletiti de gandul ca vom reveni, in curand, in niste locuri "investigate" insuficient...

...si o luam la vale, pe unde, dupa cum ne arata harta, ar fi trebuit sa treaca vechea poteca ciobaneasca, peste care, la vrema Asaltului Carpatilor, a fost marcat traseul nr. 24 din harta M. Steflesti /Lotrului. Siiiiii daaaaa, chiar dam de marcaj!!!!!
 
 

Sa aveti un an bun, asa cum n-ati mai avut pana acum!!!

P.S. Autor foto: Bogdan

luni, 13 noiembrie 2017

Winter is here. Buila cu de toate

 
 
 
 
 
 
 
Din seria "Toamna nu-i ca iarna". In alti ani, am prins o vreme de toamna abosolut superba, in noiembrie, dar de data asta, am nimerit in plina iarna, dupa ce viscolul ne-a luat-o inainte. Dar pentru jocul norilor si cerului, care, spre seara, a devenit de-un albastru-verde incredibil, a meritat orice pas in zapada inghetata.
P.S. Pentru prima data, am folosit semicoarda in portiunile mai "sensibile"...