"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



miercuri, 16 decembrie 2015

Asfintit si rasarit la Folea (M. Capatanii)

Am nimerit in scurta noastra tura gospodareasca de weekend la Folea un asfintit si-un rasarit de zile mari!
Eu, ca de obicei, bag pe teava o selectie, cat pentru a va oferi o scurta delectare cu ceva frumos si real, in acelasi timp, dar va voi pune la dispozitie si seriile complete ale autorilor.

 
 
 
 

marți, 1 decembrie 2015

Asfintiturile Coziei.... :)

Planurile sau mai bine zis dorintele pentru cele cateva zile libere de final de noiembrie-inceput de decembrie au picat in momentul in care veteranii Buridavei au venit cu ideea unei ture in Cozia. Ar fi fost una sa fi trecut anul si sa fi ajuns doar o data in Cozia (in a doua zi de Pasti....deeeci, cu ceva luni in urma). Asa ca, pentru a mai echilibra balanta cat de cat, a ramas ca mergem impreuna. "Impreuna" e un fel de a spune....ca, pana la urma, am plecat din oras si la ore diferite si am urcat si pe trasee diferite, partial si din cauza vremii. De data asta, chiar am fost inspirati sa plecam mai tarziu (din oras cu trenul de 09.00, iar de la Turnu pe la 10.00)!!!
Traseul nostru se intinse din gara Turnu, de unde am "prins" BR pe care-am abandonat-o mai sus si am urmat muchia Scortarului, care ne-a scos in Turneanu ceva mai sus decat daca am fi urmat marcajul integral. La cabana, am constatat ca de serviciu era doamna Ani, cu care am mai schimbat o impresie-doua, o amintire-doua...Insa noianul de amintiri ne-a napadit mai pe seara, cu prilejul momentului cu diapozitive care ne-au intors chiar si cu 30 de ani in urma, pe vremea cand actualii veterani ai Clubului Montan Buridava inca mai pestereau si participau la concursurile vremurilor acelea.
Cel mai frumos moment ramane totusi asfintitul de sambata seara....Inca un asfintit in Cozia care sa umple inima si sa incalzeasca sufletul! 
Apusul, surprins de Bogdan si aparatul sau
 
 
 
 
 
 
  
Dar sa lasam sa curga si cateva selectiuni din urcare:
Cineva care facea autostopul...
 Din fericire, ploaia de sus cam incetase...
 
 Moment de respiro pe Scortaru
 Pe Turneanu, zapada a pus deja stapanire.
 
 
 
....dar si cateva din coborarea pe Varatica (BA), pe unde-am revenit dupa....vreo 15 ani, daca nu chiar si mai multi, tot cu o mica oprire pe la Armasaru', unde doamna Suzana si domnul Nicu ne-au primit cu ceai si palinca morosanca:
 
 
 
 
 Valea Slamnului, ce merita explorata mai mult in amonte, mai ales intr-o zi fierbinte de vara...
 Din partea de jos a traseului, deasupra satului, amintirea mea  pastra imaginea unor fagi maaari si frumooosi. Doar acestia sunt cei care-au mai ramas....
 
 
 
 Altii au avut o soarta taioasa...
 Speram ca vom apuca sa-i vedem coroana si inverzita si ruginie...

duminică, 8 noiembrie 2015

Canta-ne de toamna, Buila noastra draga!

Desi abia ce fuseseram pe sus, prin Buila, avuseram prilej de inca o tura, dar de data asta tura de doua zile. Intr-un final, ne adunaram 9...Ne intalniram sambata dimineata in benzinaria de la bifurcatia spre Horezu, lasaram masinile in capatul forestierului de pe valea Otasaului (Barbatesti) si hai in sus pe Cracul Patrunsei.
Traseul urmat se derula astfel: Patrunsa-Albu (prilej sa constat ca asa treaba buna am facut cu revopsirea din mai ca, pentru prima data de cand urc eu pe Albu', am observat ca s-a facut deja poteca din marcaj in marcaj... Ne pricepem!!! Ce sa mai...?!) - Curmatura Builei - Dosul Builei - refugiul Piscul cu Brazi (somn dupa o cina copioasa si un asfintit FABULOS!!!) - creasta - Albu' - Patrunsa - inapoi la masini.
Poze marca Bogdan in cele ce urmeaza. Am incercat sa nu ma las dusa de val si sa selectez doar cateva, dar mi-a fost imposibil sa ma opresc doar la cateva.
Poteca exemplara pe Cracul Patrunsei
 Schitul Patrunsa si Vf. Tucla
 Intrarea pe Albu'
 Pe sub Casa de Piatra
 Casa de Piatra
 Loc de popas si trecere
 Caldarile Albului
 Spre Curmatura Builei
 Soarele vrea musai sa ne trimita salutarile sale.
 Parangul Mare (2519m), cel mai inalt oltean
 Pe-aici trecut-am si-asta toamna.
 Vechea stana din Dosul Builei si strajerul ei
 
 Vedere din Poiana de Piatra...
 Poiana Frumoasa
 Fabulosul asfintit...Ne-am simtit speciali...
 
 
 
 
 
 
 
 Cam brusca trecerea, dar iata ca ajunseram la durerosul subiect: matura lipsa (furata sau pusa pe foc), caietul de impresii - claaar pus pe foc, masa de afara - la fel, iar cea dinauntru scoasa la inlocuire, sticle si borcane ca la un centru de colectare si de, asemenea, butelii goale...Pai asa facem noi treaba, oamenilor care sunteti? Sau...nu sunteti??
 O clasica de Buila (aici Vf. Stevioara)
 Oltenia de sub munte si de sub ceturi, dinainte de-amiaza
 Din nou la Patrunsa...