"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



duminică, 20 octombrie 2013

Sub semnul Lunii, intotdeauna toamna

Ghici unde? Ghici cu cine, de data asta,  tura ce-a ajuns obligatorie in fiecare toamna? Ba chiar ca se transforma si-ntr-un fel de vizita de lucru si cautare de solutii de upgradare (ca sa vorbim in termeni....) a primului refugiu din portofoliu. Evidente (Nu-i asa?) raspunsurile la cele de mai sus:  in Buila, in gasca de kogayoni.
Despre argintia lumina a lunii pline de mijloc de octombrie, despre ce-nseamna sa te afli deasupra luminilor orasului si despre  multii si veselii oameni stransi seara la refugiul din Curmatura, dupa ce-au venit care dincotro de pe coclaurile Builei, fotografiile de aici https://picasaweb.google.com/116625059267985636704/DrumulToamneiInBuilaVanturarita?authuser=0&feat=directlink vor depana mai bine povestea....desi nu urmaresc aceleasi trasee pe care le-am parcurs noi, dar sunt atat de frumoase si au atata poezie in ele incat merita sa fie vazute, cu atat mai mult cu cat autorul lor ne-a permis acest lucru. Multumim! :)

E-adevarat ca pentru cine nu a avut sub ochi niciodata in aceeasi imagine cerul cu stelele, luna cu brazii si stancile, e doar un exercitiu de imaginatie, care poate ca totusi va fi suficient cat sa se dovedeasca mobilizator...Nimic nu se compara cu felul in care te simti noaptea intr-un asemenea loc.

P.S. La multi ani, kogayonule de peste ocean! Ne-am gandit cu totii la tine sambata seara, stransi in jurul focului.
.........

luni, 7 octombrie 2013

Nu-ti aduce anul ce-ti aduce-o clipa...

Sambata am facut o fapta buna. Stiti cum e sa tii  in palma (sub sofshell si jacheta) un fluture ce se zbatea pe zapada inghetata si-apoi, dupa un timp, sa se-nalte-n zbor? A fost ca si cum o particica din mine a prins aripi. Si-a fost frumos...
.......
Si cum poate ca nimic nu e intamplator, azi, la trei zile dupa ce de la pieptul meu au zburat doua aripi gingase direct catre padurea protectoare, iata peste ce-am dat (pe youtube, bineinteles, fara de care....): Celtic Mystery - track six, The Butterfly http://www.youtube.com/watch?v=CkvxzTeY2Xo
:)

vineri, 4 octombrie 2013

Mi-am gasit muzica...

Dintotdeauna am tanjit spre locurile Georgiei, Armeniei...intr-acolo. Nu prea stiu de ce...Nu stiu de unde chemarea asta...Stiu doar ca daca ar fi sa ascult ceva acolo sus, unde sa ma asez, sa stau si sa privesc indelung la ce se deschide in jur, asta mi-ar suna in cea mai mare armonie cu linistea locurilor: http://www.youtube.com/watch?v=1gOxB4hTvwc&list=PL515E6BC48388D9A1
Si cum viata ar fi pustiu fara youtube, am cautat de multe ori inregistrari cu instrumente de suflat....da' "flute" nu mi-a scos niciodata asa ceva...duduk....cel mai cel mai instrument!

P.S. Mi-ar fi placut ca azi sa fi avut timp si sa cobor din tramvaiul 41, sa urc pe dig si sa privesc indelung frumosul apus.