"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



marți, 28 aprilie 2015

Prier, ceasul verdelui crud si-al preumblarilor pe-acasa

Imi era dor de-un aprilie pe-acasa, iar saptamana de dupa Paste imi parea foarte potrivita pentru asa ceva....Poate ca nu intamplator denumirea de ''prier'' se datoreaza faptului ca se considera ca aceasta perioada din an este una foarte prielnica.....Prielnica pentru orice...pentru noi si totusi vechi inceputuri...
Si iata ca se si intampla in cel mai frumos mod cu putinta.... :)

Cozia o urcaram pe unde urcam de obicei la ceas de toamna/primavara, dar speranta unei frumoase reintalniri fu' spulberata de oameni rai si egoisti, care probabil doar de frica stiu...ca altfel nu cunosc sa-si tina mainile acasa si pleaca cu ce nu el al lor...Pot sa spun ca ii urasc din tot sufletul meu!!! Nu stiu ce le-as face...
Am ramas doar cu mangaierea unor mai vechi prietene... care poate ca sunt la fel de fragile, dar nu la fel de rare :)
 
 
 
Radita-Manzu ni se arata si ea insorita dupa ceasurile amiezii, desi ziua incepuse cu o dimineata cam gri si mohorata...

In cea de-a treia zi, ma lovi inspiratia sa ne pornim la o miscarica spre catunul Gurguiata cu ale sale vechi casute cu pridvor si-al sau Schit Bradu' in a carui bisericuta ma simt ca in putine alte locuri...
 
 
 
 
 
Duminica urmatorului weekend aduse si ea timp frumos si soare si-o revenire pe la Sturii Puturoasei, cu coborare spre intrarea in drumul forestier Scortaru', dupa care-am luat-o la vale pe Lotrisor.
 Coada randunicii
 Vedere spre Sturii lui Pavel
 S-o cautam in Atlas...
 De la stanga la dreapta: Dosu' Pamantului, Saua Jilistii, Claia cu Brazi si de-ale Naratului
 Ooof, ce dor, ce chin, ce jale....c-avem asa restante....
 O vale ce-are merita un pic de atentie...daca ne-ar permite...
 Doamna Cascada Lotrisor

Meritul pentru poze nu este-al meu, ci al lui Bogdan. Multumesc, Bogdan! :)