"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



marți, 24 aprilie 2012

Aprilie de Cozia: prin Poiana Zanelor, la un ceai de cimbrisor facut de doamna Ani

Tot o tura ritualica este si vizita la prietenele noastre, zanele din Cozia. Desi mai urcaseram si in alti ani, in aprilie, si chiar ceva mai devreme, zapada multa de anul acesta a facut ca, de data aceasta, sa gasim si ghioceii inca infloriti (numai Galanthus Nivalis). In premiera! Pana anul acesta, am avut parte numai de tulpinile lor, inca verzi, si de bumbisorii din varf, in care se transformasera florile.
Scopul plecarii de acasa a fost sa ma asigur ca unele dintre cele mai delicioase bunatati ale zanelor sunt intacte si la locul lor. Am inceput ziua cu inima un pic stransa pen'ca acu' vreo 2 ani, la inceput de mai (si anul trecut, tot prin mai) nu am gasit nici urma de....Pesemne ca era prea tarziu... pen'ca anul acesta le-am gasit!! In schimb, e prea devreme pentru celelalte bunatati, asa ca probabil vom mai trece pe la zane intr-unul din weekend-urile lunii mai.
Si-apoi gata! Pana la toamna, taiem Cozia din program, indiferent cine va mai pofti cu noi, pe meleaguri coziene. Vara e prea mare chinul din cauza caldurii (desi e umbra pe unde-mi place mie cel mai mult sa urc, da' expunerea pe sud face sufocant aerul chiar si in padure) si sunt prea multe capuse!
Imi place mult sa urc primavara in Cozia, mai ales pe unde ma duc eu, de obicei! Chiar si pe valea dintre Coltii Foarfecii si Fruntea Oii, desi adanca si foarte umbrita, lumina care patrunde prin marea umbrela a coroanelor de-un verde crud, imi da o stare de magic si de poveste. Apoi, ceva mai sus, se deschide marea priveliste a peretilor Marelui Amfiteatru si ai Durducului si pana ce intri printre mestecenii ce anunta ca in scurt timp vom ajunge in Saua Doctorului, te tot miri ca si-n Cozia e atata perete, atat pe stanga, in zona Coltilor Foarfecii, cat si pe dreapta. Si nu doar pe sus ai la ce te uita. Chiar si poteca e mare prilej de incantare, nu doar vizuala, ci si olfactiva. Parfumatii bulgarasi de iedera alba strajuiesc poteca pana sus. Ceva mai tarziu se vor "combina" si cu movul irisilor, carora le-au dat doar frunzulitele deocamdata.
Din fericire, desi s-au tot plimbat nori deasupra noastra, nu ne-a plouat. Ba chiar ne-am baut ceaiurile pe terasa, rezistand cu stoicism, timp de mai bine de-o ora, "muzicii" lansate in eter de catre unii urcati cu masina pana la cabana, care gratareau de zor. 
Dupa ce ne-am minunat de cat de albi era Fagarasii (ceea ce pune sub semnul intrebarii ca vom ajunge peste cateva saptamani pe Negoiu, venind dinpre fata nordica a muntelui), ne-am inceput coborarea spre Stanisoara, printre muuulte-muuulte viorele. Intr-un loc am gasit si un palc de trei-rai, da' n-am avut ragazul sa iau aminte mai pe indelete la fiecare cate petale are  si ce fel de. Pana la punctul de belvedere, inca mai sunt petice de zapada pen'ca deasa padure de brad tine temperatura la cateva grade peste 0 pana-n prag de vara.
Mai jos, cand ne-am lasat in padurea de foioase, monotonia potecii a fost sparta de cantecele si ciripeli care m-au uns pe suflet. Ca sa intregeasca vraja, s-a lasat peste noi o lumina blanda si calda, mai ales dupa ce s-a scurs (sau s-a dus mai departe) norul cel negru pe care-l lasaseram in urma cand am plecat de la cabana. Din loc in loc, cate-un cires inflorit sporea si mai mult farmecul luminii de dinainte de amurg.
Am stat ceva vreme si la Stanisoara. Nu eram in stare sa plecam. Imi venea, pur si simplu, sa plutesc deasupra pajistii si a pomilor infloriti, sub ultimele raze ce patrundeau printre profilurile copacilor aflati pe culmea de dincolo de paraul Gardului. As mai fi stat acolo mult si bine, da' cand ti se face foame...si mai e si inainte de luni...

De vazut, doar o singura poza...ca deh! Uneori uitam sa luam aparatul, iar cu telu'...
Da' ce se vede-n poza e asa o raritate (o viorea alba, nu viorie), ca va fi iertata calitatea pozei:

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Printre sute de ........

Printre sute ce vreti voi....nu musai catarge...ca nu erau catarge.

Da' despre ce e vorba? Scriu eu acisilea despre cum fu iesirea noastra de acu' doua saptamani (adica de sambata Floriilor) prin Doabre. Plecaseram la admirat si fotografiat deditei (pulsatila montana), de fapt. Pana la deditei ma asteptam sa gasim muuulte flori de treirai. Si daaaaa, intr-adevar, erau multe flori de treirai, da' printre ele am gasit si o floricea de crucea voinicului. De aici si titlul!
Poate ca nu toata lumea recunoaste (la modul ca vrea sa recunoasca) diferenta dintre ele, da' daca te uiti atent si te gandesti nitel, iti dai seama cum de doar aceea cu 8 petale este crucea voinicului: pen'ca fiind 8, dispunerea lor face sa alterneze: o petala deasupra, alta sub..si tot asa. Rezultatul? Cele patru petale aflate deasupra formeaza o cruce! Voila!

Apropos, am gasit si varianta in 9 petale (e adevarat ca intr-un singur "exemplar"..) si nu creeaza aceeasi impresie de cruce.

Ce altceva sa va mai spun? A, daaa! Din fericire, dorinta mea de a ne intalni cu nea capraru' s-a implinit si astfel am coborat pe scurtatura pe unde coboara cu caprele si iese chiar sub Melcii Doabrei, venind pe poteca ce merge de-a lungul unuia din paraiasele din stanga Melcilor (cum ii privesti, stand cu fata la ei). Sa speram ca data viitoare voi sti precis care e locul pe unde trebuie sa ne lasam...Daca nu, o lungim dupa marcajul abia vizibil (da' acuma stiu unde sa uit dupa el...desi asa sters cum e, poate fi zarit numai de aproape sau daca ai tinut minte cam pe unde era copacul cu marcajul... ) si ajungem in apropiere de Poiana Sulitei, chiar in fata casoaiei lui Teodorov.

In rest, va las sa va uitati la cele cateva poze...M-am cam jucat eu nitel cu ele...ca trebuia. Specific arealului inclus in PNC - fie de-a dreapta, fie de-a stanga Oltului, e....ca sa dau un citat...."crengaraia", drept pentru care am blurat marginile la aproape toate pozele.

marți, 3 aprilie 2012

La pas pe ulite si drumuri de munte

Nu chiar fara legatura cu noul nostru proiect (de va fi sa se intample), care se va numi chiar asa cum scrie la titlu, porniram si noi sambata cu noaptea-n cap de-acasa, adica cu autobuzul de 7, spre Barbatesti, dar cu destinatia Pietreni...ca e mai scurt asa decat cu microbuzul care sa ne lase in Costesti, la sosea.
Drumeagul asta, ce leaga Barbatestiul de Pietrenii Costestilor, e foarte bun de plimbare, da'si de bicicleta. Mai ales de bicicleta! Cred ca ar fi o tura pe cinste sa pleci din Bistrita, sa o tii numai pe drumuri comunale, eventual ulite neasfaltate, si sa te indrepti spre Barbatesti - Stoenesti - Pausesti...pana spre Olanesti, fara sa iesi deloc la sosea, adica sa o tai pe sub dealuri, fara sa iesi vreun strop la DN, cu exceptia finalului, evident.
In plus, chiar ai avea pe unde sa biciclaresti vreo cateva zile, de-ar fi sa stai prin zona....ca la cate forestiere pornesc din zona Costestiului - atat spre Buila (drumul de pe valea Morii, marcat cu TR), da' ma ales spre Capatanii - ori dinspre valea Costestilor - Prislop, ori dinspre valea Bistritei sau afluentii sai, ai avea din plin pe unde sa te duci!!!
Chiar de prognoza nu era din cele mai bune - ba dimpotriva, noi tot am plecat la drum, sperand ca macar sa nu ploua. Si desi a fost rece si vant (si eu am racit cobza), a dat doar cu un pic de mazariche uscata, da' fara strop de ploaie. Norocul nostru!
Pana sa ajungem deasupra Cheilor Costestilor, destinatia noastra finala, locul unde speram sa gasim infloriti muuuulti ghiocei (majoritatea Leucojum Vernum/ghiocei bogati), ne-am delectat cu cate-o ocheada spre creasta Builei, mai precis spre Piatra-Cacova

cu fantani din timpurile de demult

si cu cate-o casuta cu pridvor

Ce pacat de aceste casute ca se duc vazand cu ochii!
Nu se gaseste nimeni s-o dreaga de-un proiect "imobiliar" de reconstituire a acestor casute si de includere a lor intr-un eventual circuit turistic? Pe mine m-ar incanta la maxim sa locuiesc intr-o asemenea casuta pret de cateva zile pe fiecare vara. Cred ca s-ar gasi si idei de amenajare a unei bucatarioare si a unei bai cu dus (pe modelul de baie modulara incorporata intr-un colt de incapere)....daca cineva si-ar pune capul la contributie.
Vrand-nevrand, am dat cu ochii si de cariera...ca doar la dus am mers cu fata spre.... Arnota.
Din drumul ce urca deasupra cheilor, ne-am abatut spre schitul 44 de Izvoare (Biserica Sf. Nicolae)
de unde am luat-o in sus, pieptis, pe poteca ce taie crangurile de sub drum si iese un pic mai jos de panoul de deasupra cheilor. La intrarea in poteca, imediat ce am trecut de zidurile ce inconjoara biserica am dat cu nasul intr-un spanz
Mai sus, in curba bine stiuta m-am uitat sa vad daca au inflorit deja treiraii, frati cu crucea voinicului. Ei bine, da! Inflorisera.
Da' motivul pentru care ne aflam noi acolo, era altul: GHIOCEII
Din pacate, la intoarcere, chiar in dreptul cismelei de langa troita, am gasit multe frunze de ghiocei aruncate-n drum. Pesemne ca dintre cei veniti cu masina, au fost si culegatori comersanti..ca sa zic asa... care si-au confectionat la fata locului buchetelele de ghiocei, lasand in urma ceea ce le-a prisosit....
Ultima pauza pe care-am facut-o, intorcandu-ne in Barbatesti, la autobuzul de 5 jumate', a fost undeva intr-un loc cu vedere
unde mi-am si odihnit picioarele chinuite de bocanci.
Apropos, cine face niste bocanci mai largi, si anume mai lati, in care sa stea-n voie si niste picioare umflate ca ale mele, dupa un mers de cateva ore?