"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



luni, 27 octombrie 2014

Te uita la nori in octombrie


Octombrie 2014 = 2 din 3. Cu tematica la alegere. Doua ture din trei, pe-acasa. Sau de doua ori mare de nori in cele trei ture ale lunii. De fapt, au fost aproape trei. Ca si la final de luna am avut parte de nori valatuciti, da’ facuti sandwich. Cu noi la mijloc. :)
Cumva sortii au uneltit ca sa ajung in cel mai de-acasa loc, la final de luna. Era cat pe-aci sa-nclin balanta pentru o zi prin brane din Bucegi cand a sosit mesajul decisiv. Gata! Adjudecat! Buila sa ramana, cu halta peste noapte in Pitesti si pornire la drum sambata dis de dimineata. Hotarat lucru e si ca am anexat noi teritorii la axa personala, care acum arata cam asa: Bucuresti-Pitesti-Ramnicu Valcea-Craiova. :)))) Ca….vorba-ceea, Oltenii si restu’ lumii. :)))))

Dincolo de asta…ce mai e de zis? Weekend-ul ce tocmai s-a dus a fost inca un prilej in care i-am dat dreptate lui Dinu Olarasu. Da’ dom’le! Cand stii ca familia e bine, chiar daca da cu ploaie sau ninsoare, o mana de prieteni e de-ajuns ca sa fii fericit. Mai ales cand baietii sunt de nadejde, buni organizatori, inchid si deschid plutonul, se ofera  sa care una-alta…. :) Nu ca as avea nevoie musai, da’ e asa de dragut cand ii vezi pe oameni dispusi sa mai bage cate ceva la ei in rucsac, daca tot mai au loc! :))))

Sa zic si de minusuri?
- Minus un stalp indicator la intrarea pe PG de la Pahomie spre Curmatura Oale (nu c-as fi avut eu nevoie….ca oricum… si pe vremea vechiului stalp, eu aveam alta intrare in traseu si intalneam marcaju’ mai sus, da’ cine vine pentru prima data…..nu stiu ce face).
- Minus inca o matura si-un faras la refugiul din Curmatura Builei….Oare pentru a cata oara?!

Cam asta cu vorbele. 
Intr-o zi sau doua va curge si cu niste imagini de acasa, da' tre' sa le adun si sa fac o selectie. :)))))

In Cozia inc-am prins toamna din urma, da’ in Buila ne batu iarna la usa. O intampinaram cum se cuvine. Cu un foc zdravan in vatra de la stana! :)))) Si c-o tuica pe care-o facuram posta. :)))) Servita cu niste nuci, migdale, merisoare…..fineturi d-astea. Ca de-aia avem obraz subtire. :)))))

Sa curga niste poze. Zic. :)

Mai intai sa dam cu poza zilei de cand merseram in Cozia. O mare de nori inredibila, FABULOASA, care ne facu martorii si complicii unui spectacol de zile mari. Acisilea mai jos ne aflam deja pe Durduc si erau doar orele pranzului. :))))) Autorul pozei e Andi, cunostinta noua, da' recomandat, nu venit asaaaa din neant, din factiunea Craiova. Bravo lui Andi pentru poza asta! :) A fost pe faza!
 Si cum la Cozia ne-adunaram vreo doispe suflete, sa mai punem fix 11 poze...ca sa fie una de fiecare om.:))) Am ales cateva poze dintre cele facute de Andrei.
 

 
 


In Buila nu fu lumina buna pentru poze, da' chiar si-asa, macar pentr-un remembering, ca sa avem la ce ne uita, sa dam macar o poza, mai ales ca Floricica reusi niste cadre foarte interesante cu...telefonu'.:)
Ce m-a facut s-aleg poza asta? Tot drumu'-n coborare am avut sentimentul ca seara o s-ajung...acasa la mine. Imi tot fugea din minte ca ajunsi la masina, urmeaza Pitesti - maxi-taxi - Militari - Dristor. Probabil pentru ca pasii m-au coborat din locurile astea de nici nu ma stiu cate ori si inca mai am in minte "ritualul" vechilor sosiri din ture. Feelingu'meu nu fu chiar la ani lumina de ce urma. Ne opriram vreo ora si in Valcea si ne aciuiram la L'Artista pana ii sosi lui Mircea microbuzul cu care sa se intoarca la Craiova.

Sa dam acusica pe teava si cateva imagini surprinse de Roxana ca sa se poata vedea cam cum statea treaba cu sistemul de incalzire de la stana....Si... trebuie sa tinem cont ca pozele n-au miros...:))))
 
 


miercuri, 8 octombrie 2014

Into the light


Ne-a fost dor de munte, ne-a fost dor de carari, ne-a fost dor de cabana
Cand soarele rasare, cand freamata padurea, cand visele-n zori se destrama.....

Da' cel mai tare ne-a fost dor de noi adunati laolalta! :)

In opinia mea fu cel mai asteptat weekend al anului (in materie de iesiri lunare cu gasca), acesta cu tura de octombrie, ocazionata si de-un moment aniversar. Ne-adunaram la Garofita muncita cu atata sarg si talent de prietenii de la Romania Pitoreasca.
Prognoza pentru weekend, asa cum o citisem vineri, arata optimist, da' sambata dimi' iata cum aratau lucrurile (a se vedea prima poza).. Numai ca un sufletel din cele cate erau acolo spera, spera cu toata indarjirea ca daca treburile aratau asa jos, sus va fi o frumoasa mare de nori. Si iata ca fu! O spendida mare de nori! :)
Pentru fotografiile de mai jos ii multumesc lui Florin, cu adevarat prieten de nadejde! La care trebuie sa adaugam multumiri si nepretuitului nostru Pancu, pe a carui prezenta in echipa de miscatori pana-n creasta si-napoi, de asemenea ma bazam.
Ne porniram din curtea cabanei pe la 9. Pe la 1 jumate' eram la Grind, unde-am sezut olecuta ca sa ne mai scoatem picioarele din bocanci, iar pe la 4 jumate' (parca) eram la Saua Funduri. Fara sa ne grabim. Pe ritmul nostru. Nici nu se merita graba la ce lumina era si la ce joc de nori! Unele zile sunt, cu adevarat, o binecuvantare! 
P.S. Ca sa nu mai spun ca, datorita MPC-ului revazui o cunostinta draga, ceea ce mai bucura nespus! Mai ales ca bucuria paru sa fie impartasita. Ceea ce facu sufletu' meu sa creada ca unii oameni chiar ma considera un om bun. Si asta imi placu! :)