"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



marți, 28 februarie 2017

Pastorala de iarna 2017. Malaia. Din Podu' Carpanoasei pana la Groapa Malaii

Pen'ca mi-a amintit un prieten vechi cu care m-am intalnit recent ca n-am mai scris de ceva vreme aici, zic sa purced la ceea ce mi-am propus de niste timp.
Ceea ce mi-am pus in gand e sa centralizez cumva poze si povesti din ture in care poti porni din acelasi loc si unde sa te si intorci, evident. Mai precis, ma gandisem la Brezoi pentru ca locul acela ofera atateaaaa. 
De acolo urci in toate directiile - la sud spre Naratu (variante multiple), la nord spre Doabre si daca e sa pun la socoteala si Calinestiul, clar ca nu ajunge o saptamana de stat prin zona. 
Daca adaug si urcarile de-o parte si de alta a Vasilatului, catre culmea Muntilor Lotrului sau pe culmea de deasupra vaii lui Stan spre magistrala Capatanilor, deja se incarca programul foarte mult! 
Si n-am zis nimic de Lotrisor...

Daaaar, azi ma voi referi la alt loc din valea Lotrului, care, de asemenea, ofera muulte variante de trasee si pe o parte si pe alta a vaii. De preferat, din toamna pana in primavara. Adica nu vara. Vara sunt prea multe stane pe sus. "Prea" multe vine de la prea multi caini... Ce-i drept, si in perioadele de trecere dintre celelalte anotimpuri (toamna/iarna, iarna/primavara) e o problema: prezenta vanatorilor, braconieri sau nu, dar la fel de nocivi pentru turistii pedestri.
Azi e vorba despre Malaia, de unde poti urca si pe o parte si pe alta a vaii Lotrului. Si asta cateva ture la rand, fara sa repeti locurile. 
Ieri noi am ales sa urcam dinspre valea Malaii, semnalizata la sosea, in dreptul lacului de acumulare Malaia, de unde pleaca un drum forestier ce insoteste valea. 
Pana la Podu' Carpanoasei, drumul  nici macar acum nu era foarte inghetat. Doar in vreo doua locuri, dar fara sa fie deranj major. In amonte insa, gluma se ingroasa. Deci nu va faceti planuri sa coborati pe forestiere, mai ales intr-un sezon ca asta, cand deja zapada se duce...Tot pe muchie e mai bine.
Indiferent ca va uitati pe hartile Google sau pe hartile turistice ale muntilor Capatanii (aut. Nae Popescu sau Gh. Ploaie sau baietii de la Eco-Lotru), va veti prinde ca pe orice muchie, delimitata de doua paraie, ati urca, veti ajunge sus, in culmea principala. Cele mai multe - daca nu chiar toate - ofera ca bonus si cate o stana, ca premiu pentru efortul presupus de acoperirea diferentei de nivel, ce sare binisor de 1000m. Insa pentru a trece de la o stana la alta, e nevoie fie de rachete, fie de schiuri de tura, dar sa cari schiurile prin padurea de mai jos si la o inclinatie considerabila a pantei, nu e deloc la indemana. Deci rachete. O varianta este sa si cobori tot pe unde ai urcat si sa lasi vizitarea stanelor "vecine" si coborarea pe alta muchie pentru alta ocazie.

Poze de anul trecut, din Malaia pana la stanele de sub Saua Zmeuratul sau stanele Bratienilor nu stiu daca mai gasesc, dar ilustrez tura de ieri, cu cateva imagini, care sper sa va urneasca la drum: valea Malaii - D. Podu' Carpanoasei - Muchia Durducului - stanele din Groapa Malaii si retur aproximativ, adicalea dupa ce am coborat un timp M. Durducului, ne-am lasat dusi de nas de-un forestier care ne-a scos in amonte de unde lasaseram masina, dar nu asta a fost problema (ca...eram chiar foarte curiosi sa vedem valea), ci gheata de pe drum.