"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



duminică, 28 aprilie 2013

Lundgren, Galliano, Fresu, Grenoble Jazz Festival, 2009

Undeva in Romania...ba chiar mai mult decat atat: undeva in sudul tarii, sudul oltenesc, nu oarecum. Intr-o gara, aflata la margine de oras si evident ca vecina cu niscaiva case de etnici..., plus vreo doua-trei bodegi. Ca de Florii, sarbatoare mare si muzica la maxim. Volum maxim. Live sau inregistrare....asta nu mai stiu, da' cre'ca live. Scartza-scartza...vaiete, aoleuri si toata gama....Ce-i drept, ma gandeam ca scartzaitorul la vioara nu e chiar afon, da' cu toate astea deja imi incoltise-n minte intrebarea daca nu ar merita un apel la 112, mai ales ca trenul se incapatana sa nu soseasca. Si-n timp ce gandurile mi se-adunau ghem, dintr-o data, vioara (stil lautaresc pur) se lansa intr-o abordare cel putin surprinzatoare: Bolero. Ravel, cantat in maniera lautareasca?! Oare cat i-ar fi placut sa se auda cantat asa?
A venit si trenul, am ajuns si la destinatie dupa alte doua ore de uruit si zdranganit si dupa oarece despachetari si convorbiri urgente, a trebuit sa evadez pe youtube ca sa-mi alin neuronii incercati cu-atatia decibeli. Stiam si cu ce ma voi trata. E "bicamamentul" meu cel mai recent: http://www.youtube.com/watch?v=ew0omCRYmVE (Lundgren, Galliano, Fresu, Grenoble Jazz Festival, 2009).
Enjoy! 
P.S. Pe mine deja ma cam incearca o dependenta de inregistrarea asta...

luni, 22 aprilie 2013

Duminica, Radita-Manzu ne-a adunat aproape toata gasca

Stiam ca, la ceas de aprilie-mai, in Rezervatia Radita-Manzu (de-a dreapta si de-a stanga paraului Bacea, afluent de-al Olanestiului), ochii nostri ar putea primi mangaierea unor gingase si delicate flori de iedera alba, tulichina, treirai si poate ca si crucea voinicului, plus spectacolul permanent al tancurilor stancoase, ce rasar din padurea de foioase si de pini....multi pini! Si cum in mai, nu se stie daca vom mai avea cand sa ne adunam in formula actuala, am zis sa-ncercam si-n aprilie. Poate-om avea noroc de flori...
Duminica dimineata ne-am aruncat in vreo 3 masini si pe-aci ti-e drumu'...
Tot mergand la pas pe forestier si uitandu-ne-n stanga-dreapta, am prins noi la un moment dat o muchie ce parea ca "ne lasa". Si ne-a lasat. Ne-a dus cumva perpendicular pe drum s-apoi la dreapta si iar la dreapta si iata-ne ajunsi sub unul dintre motataiele marca Radita-Manzu, pe care l-am ocolit si am urcat intr-o mica sa ce-l despartea de motataul vecin, mai bland si abordabil, dupa care ne-am intors. Am mai facut cateva "culcat"-uri cu nasurile-n bulgarasii de iedera, la intoarcere, pe culmea ce ne condusese la motataul cel mare si-apoi la vale...ca se apropia si ploaia, da' si foamea incepuse din nou sa ne dea tarcoale...
Vremea cam gri nu fu prea prielnica pentru poze....Pun totusi 2-3 dintre cele facute de Florin pentru a permite o impresie (chiar si vaga) despre locurile cu pricina:




Iata o poza, care-mi placu foaaaarte mult, si dintre cele ale Mirelei (Mirela Nechifor...o gasiti pe google+):

De-ale Coziei, vazute din Fruntea Oii

Luna lui prier ne-aduce multe gingasii...La inceputul lunii, ne-am dragalit cu dediteii prin Doabre, iar pe la mijlocul ei veni randul si iederei albe. Stiam ca sunt multe flori pe Fruntea Oii, da' nu ne-am facut drum pana acum acolo, primavara sa ne rasfatam cu parfumul lor. Si-a venit si timpul asta. Ideea lui Florin...
Plus ca, pe vreme senina, Fruntea Oii e locul unde ai vedere din plin spre ce are Cozia mai frumos....Coltii Foarfecii, Durducul, Bulzul, Poiana Zanelor, in combinatie cu intrinsecul sau....ca sa zic asa.

Coltii Foarfecii

 Durducul

Bulzul

De la cabana-n jos, spre Saua Doctorului, deasupra Marelui Amfiteatru

Cascada de jos (Cascada Gardului sau Urzicii)
Autorul pozelor: Florin, alias http://naturapasiune.blogspot.ro/ 
Inca nu si-a pus poze din tura de Fruntea Oii, da' sigur va posta el ceva!

Din nefericire, atmosfera turei nu are cum sa faca obiectul vreunei fotografii si ramane privilegiul celor care ne plac si ne vor compania. :) Cel mai frumos lucru care mi-a fost spus, in ultimul timp (pe langa acela cum ca...intineresc pe zi ce trece...da' asta cre'ca si datorita frizurii mele celei noi) a fost ca suntem niste oameni frumosi. :)

marți, 16 aprilie 2013

Naratu' asa cum e vazut din Basarab

Nu stiu cum se face ca anul trecut cred c-am ratat Basarabul...In tot cazul nu-mi amintesc de tura si deci, cel mai probabil chiar n-am ajuns, da' anu' asta reusiram sa ne mai adunam pentru dragul nostru Basarab, mai ales ca....
Poze din Basarab am mai pus eu acisilea in anii trecuti....asa ca din anul asta doar o poza: o mare si frumoasa panorama a lumii intortocheate si prea putin cunoscute (inclusiv de catre noi....ceea ce se "constituie" in motiv de rusinica-rusinica) a Naratului:

Multumesc, Nicu!

luni, 8 aprilie 2013

Aprilie...Prier...

Inceputul lui aprilie (ca, de altfel, cam toata luna lui prier) are pentru mine in meniu treburi obligatorii...ca sa zic asa...Anul asta am ajuns si eu, in sfarsit, la actiunea de plantare ce se petrece de vreo cativa ani in mai multe locuri din tara, in aceeasi zi. Participantii? Cei mai harnici si bineintentionati membri ai ong-urilor afiliate FRTE (Federatia de Turism si Ecologie). 
Si cum zice cantecul..."Locuinta mea de vara e la tara, e la taaara"....zau ca mi-ar placea foarte mult o casuta sus, pe deal, in locul cu pricina, la Feteni, in marginea padurii, plus o oarece curticica unde sa gradinaresc si sa am si-o livada, iar toamna, dupa campania de conservareala, sa cobor "la oras". Cre'ca m-as multumi si cu un bazin cu apa pusa la soare, la incalzit pentru dusul de fiecare seara. Da', din pacate, am descoperit mult prea tarziu acest loc...Sau l-au descoperit altii mai devreme...
Colac peste pupaza, un pic mai jos, pe drumul de acces, de fapt, langa drum, se lafaie noua groapa de gunoi a orasului (nu stiu cat de...ecologica va fi..). Basca adapostul de caini! De vazut, nu se vad de sus...da' nu stiu cum e vara, in canicula...ce mirosuri se simt.
Cum casele sunt din ce mai putin locuite, iar de animale nici nu se mai pune problema, vechiul loc de pasunat al catunului a fost dat la schimb de primarie catre RomSilva care a inceput sa-l impadureasca cu gorun. Sa va spun si-un mic secret: am plantat si cativa ciresi....asaaaaa, ca pentru sufletul celor care vor bicicli pana acolo (stim noi cine) si vor avea nevoie de forte noi si de ceva dulce si racoritor.
Mi-a fost foarte drag sa pun cu mana mea puietii in gropile pe care le sapau baietii, sa incep sa indes pamant, pe care sa-l "tratez" ca pe coca de cozonac...ca doar asa puteam sa tasez cel mai bine...pana cand acopeream suficient de mult radacina si o parte din tulpina puietilor!

Un alt "must" de-nceput de aprilie ar fi intalnirea cu dediteii/pulsatila montana, care, de data asta (duminica, 7 aprilie) a insemnat si intalnirea cu doi oameni frumosi la suflet si foarte placuti companioni, ceea ce inseamna ca am mai adaugat inca doi oameni in "seria" celor buni si frumosi cu care-am impartit un pic de timp pe coclauri. Care-ati fost vreodata la deditei, in Doabrele Brezoiului, stiti ce pante sunt pe-acolo, ce inclinatii...Noroc cu ploaia din zilele trecute..desi strambam din nas a nemultumire cu gandul la cum va fi la deditei dupa atata ploaie, nedandu-ne seama ca la ce unghiuri sunt acolo, bruma aceea de sol in care s-au infipt gorunii si pinii nu are cum sa retina atata apa, iar pamantul va ramane atat de moale incat sa fie numa' bun de infipt bocancu'.
Cum locul a fost pe vremuri fund de mare, sa fii acolo sus, cand ridici nasul din cupele dediteilor si te mai uiti si-n jos sau in jur, iti ofera privelistea peretilor de gresie verticali pe cate-o fata, ce poarta inca urma apelor de-odinioara, care se tin lant sau, mai bine zis, fac o hora deschisa.
Pe scurt, in rezumat tehnic...traseul urmat a insemnat sa ne tinem de vechiul si stersul marcaj TR (desi inutil pentru cine stie cat de cat locul, mai ales ca se vede doar de foarte aproape..adica asaaaaa, mai mult de confirmare ca suntem pe drumul cel bun) pana la casoaia lui Teodorov, de sub Poiana Sulitei (unde pamantul e mult mai rupt decat in urma cu cativa ani) de unde-am apucat-o pe CR, inapoi spre Brezoi.

Cat de curand, sper sa adaug si ingredientul poze (deditei si peretei), da' acestea deocamdata sunt puse la dospit.
Iata in schimb, o consolare muzicala (cui ii place genul...), Sueno en la Floresta:  http://www.youtube.com/watch?v=pzz-MywbJlw&list=PLF4FEEABC435B9E39&index=26
.........
In sfarsit, am primit si pozele!!! Si iata o imagine care face cat...1000 de cuvinte (vorba-ceea) si pentru care merita sa incasezi morala (da' cand vine de la prieteni...inseamna ca mi-o merit din plin):
Multumesc, Mariusica!!!!
P.S. Ne-ar fi placut sa fii cu noi si-n Basarab! Sa stii ca pe noi (ca suntem...baieti buni si Doamne-Doamne ne apara si ne pazeste), ne-a plouat cu soare si asta doar un piculet de timp, pe cand spre nord (Lotrului...Fagaras) si-n Cozia, cred c-a fost prapad, duminica dupa-amiaza.

 Si ca bonus, voila si din tolba lui Nicu (la un weekend dupa tura de mai sus) cateva frumuseti. Daca nu-si mai posteaza el nica'nica' pe blog, macar sa mijlocesc eu toata treaba: