Eeeee...si a venit mult asteptatul (de mine) weekend in care sa incepem muncile in Curmatura...bine...munca propriu-zisa din weekend-ul ce tocmai se sfarsi a fost caratul pana acolo, peste Cacova si Piatra. Am dus fiecare, dupa cum a putut si dupa cum a avut rucsacul, mai mult sau mai putin de cate-o legatura de shitza la o tura, ceea ce inseamna 100 de bucati. Campioni au fost Mircea, care a carat doua legaturi (cu targa din dotare), Florin si Marius, care au dus si ei - dar in si pe rucsaci - tot cate doua legaturi.
Am reusit cei care am fost (cativa valceni - cunoscuti plus o fff frumoasa surpriza - si inimosii copii de la Pasi Marunti - era doar partial o figura de stil titlul) sa ducem la destinatie mai mult de jumatate din materialele aduse de Florin in capatul drumului ce urca din Pietreni.
Sambata seara, dupa cele doua ture de transport, ne-am si rasfatat un pic si ne-am intors pe braul marcat cu PG, apoi de sub crucea Albului am luat ca reper Casa de Piatra (ce se vede de acolo ca un colt de stanca ce are deasupra un palc de padure de fag) si am coborat de-a dreptul pana am dat din nou de marcaj chiar la intrarea in padure.
De acolo nu ne-am mai despartit de PG pana la tabara, in Poiana Scarisoara, pe care am gasit-o vineri seara parca mai frumoasa ca oricand!!! Si tot drumul pe inserat, din Barbatesti pana in poiana, a fost de-a dreptul reconfortant....un aer caldut de seara, o lumina blanda-blanda, greieri, ierburi inmiresmaaate.... A fost pentru prima data cand am urcat din Barbatesti pana in Poiana Scarisoara desi, initial, ma gandisem tot la traseul meu de suflet, CA. Numai ca vorbind cu Florin si afland ca tabara va fi la Scarisoara, ne-am adaptat situatiei. Am ramas multa vreme afara, langa corturi, cu privirea pierduta in puzderia de stele, intrati intr-un soi de transa indusa de cri-cri-urile atator greieri. Cred ca era trecut de miezul noptii cand m-am introdus in cort. Nu stiu cat era ceasul cand a inceput sa tune si sa fulgere...cert e ca somnul meu s-a adancit la cum cadeau stropii de ploaie peste cort. Noroc cu Marius care a iesit repede si a mai intins supratenta! Dimineata nu mai era nicio urma cum ca plouase in timpul noptii. Cerul era de-un albastru stralucitor! Si asa a fost si duminica pana dupa pranz, cand se adunasera ceva nori. Daca a plouat nu stiu...noi a trebuit sa ne intoarcem in oras, dar cu gandul la urmatorul weekend petrecut in Buila. Tot la munca...cel mai probabil. Am facut doar un mic pas (un pas marunt) spre noul refugiu. Sper sa fie gata pana la toamna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu