"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



duminică, 18 iulie 2010

Flori de colt, afine, ceva zmeura...si bureti de fag

Sa te asiguri ca ai bateriile incarcate. Asa i-am zis lui Nicu (R.) aseara. Si ghici cine-a ramas fara baterii la aparat, azi? Evident ca eu. Pentru ca (asa cum mi-a spus, de vrei doua ori, acelasi om - ce-mi este, de altfel, foarte simpatic...."Bine ca esti tu desteapta!") "desteapta" de mine aseara n-a avut nicio treaba cu bateriile de la aparatul foto, ci doar azi-dimineata fix inainte de a iesi din casa mi-am amintit ca parca bateriile sunt cam descarcate. Si m-au tot tinut ele pret de cateva poze, da' fix cand am vazut primele flori de colt mi-a aparut scris pe ecran sa-mi schimb bateriile si s-a inchis!!!! Si cu ce credeti voi ca am facut poze? Cu telefonul!! Nu-mi place deloc asta, da' decat sa ma intorc botosita rau de tot acasa, macar asa...
Daaaa, azi am fost sa ne zgaim la florile de colt. Adica sa le privim cu drag, sa le facem poze, sa le luam aminte cu nesat. Am facut cam cum fac copiii mici: se asigura ca esti acolo, ca nu i-ai lasat singuri si apoi se intorc la joaca. Cam asa facem noi: ne ducem, vedem ca florile inca sunt si ne intoarcem. Azi am gasit flori inainte de a ajunge sub varf (varful Naratu, 1509m), tot asa, pe un perete, la baza unei stanci, dincolo de o sa. Eu as fi avut chef sa continui spre saua de la intrarea pe varf, (si cred ca Nicu - amandoi... ca Nicu "a jucat la dublu" - si mai si, mai ales ca  Nicu M. si urcase nitel pe stanca pe peretele careia vazusem primele flori si de acolo zarise varful cu platoul sau cu tot) da' Georgica, ca un om mare ce e, ne-a zis ca gata cu joaca, ne intoarcem ca altfel ne prinde ploaia. Si ce-i drept, ne-a prins. La ceva vreme dupa ce am ajuns inapoi pe drumul forestier din valea Lotrisorului, cam cu o ora inainte de a ajunge la masina. Sa mai scriu ca evident ca prin jacheta mea Marmot (cu membrana  Gore-Tex ProShell) nu  a trecut strop de ploaie?! Iar pantaloni de schimb oricum aveam.  Si sandalele! Poate ca pentru drumul forestier mi-ar fi prins bine pelerina de ploaie, da' m-am cam dezobisnuit sa o iau din cauza ca e cam incomoda la urcare si coborare. Mai ales cand e ceva panta. Si in Naratu chiar e! Urcusul pana in Poiana lui Pavel e pieptis aproape cap-coada. Si tot asa de inclinat e si versantul aflat deasupra Brezoiului. Noroc cu afinele, care chiar au fost un prilej de revigorare. A fost buna si zmeura de pe marginea drumului forestier numai ca pe alocuri e stropita cu noroi. Trec muuuuulte masini pe acolo. Si nu doar trec. Se si opresc. Azi ne-a ajuns "muzica" la urechi cu vreo 20 de minute - jumatate de ora inainte de a ajunge inapoi in drum. De gunoaiele din marginea drumului, mai ales in apropierea cascadei ce sa mai zic?! Romanii (care sunt oricum numai o populatie omogena nu) pot fi ei oare educati sa-si care gunoaiele si sa le lase doar in cosurile de gunoi sau in pubele? Care sa fie calea??? Sau, mai bine zis, caile?
In rest, ce sa mai scriu despre tura de azi in Naratu? 
Poiana lui Pavel e frumoasa de tot,  asa cum o stiam, un loc in care as veni sa staaaau si sa citesc un weekend intreg, da' nu stiu daca si unde e izvor. 
Urzicile din Saua Tarsa le-am ocolit frumusel.
Am ajuns la concluzia ca sunt flori cam pe toti peretii dincolo de locul unde se iese din marcaj (PR) . Pai ce credeati? Ca duce marcajul pana la flori???? Pai nu ar mai fi fost demult. Sau poate doar cele la care nu se poate ajunge, cele care sunt suspendate pe cate-un perete.
La intoarcerea in Poiana lui Pavel, Cozia se vedea mai bine decat dimineata  (cand aerul era cam paclos) si chiar ni se arata frumos-frumos. Am facut si o poza. Ca aparatul isi revenise, chiar daca imi arata ca baterie mai e putina-putina. Aaaa, tot in Poiana lui Pavel zburau multe libelule (da' oare apa unde e???) si muulti fluturi.  Pe un grup de flori din acelea galbene,  cu tulpina inalta, cu multe petale subtiri, erau adunati laolalta multi fluturi si bondari. Poate s-or vedea cat de cat in poze...
Pentru tura asta dus-intors, am plecat dimineata de la masina (parcata la bariera, aproape de Motelul Lotrisor) cu cateva minute inainte de 8 si am ajuns in drumul forestier inapoi pana in ora 4. Dupa aia, a inceput sa ploua. Ce-i drept pe accuweather ziceau ceva si de o ploaie pe la ora 4. Bine ca s-a sarit peste cele prognozate la ora 10 si la 1!!!
In Naratu cam tot parcursul e prin padure. Noi, azi, ne-am incarcat bateriile cu verde de fag. Cam in 8 ore, s-au incarcat la maxim.
Pentru poze click pe titlu. Le veti gasi cand le voi posta pe pagina de picasa.

3 comentarii:

  1. Interesantă comparaţia dintre voi şi copii mici... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-a venit asa, dintr-o data...da' pur si simplu, asa am inceput sa ma simt in turele mele la flori. E un fel de asigurare ca sunt inca acolo. Pana-n toamna cam aproape toate turele mele sunt ture la flori. Cele de panorama, de creasta, de peisaj se intampla toamna, cand cerul e senin, aerul clar, lumina blanda si se vede pana departe. Si...iarna. Da' cele de iarna pot fi si adevarate incercari. Iar echipamentul e crucial.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am avut şi eu plăcerea să descopăr turele de iarnă. Sunt mult mai dure decât celelalte dar au farmecul lor şi pun la încercare cuplul om- echipament.

    RăspundețiȘtergere