Chiar ca a fost intamplare. Ma plangeam la serviciu azi ca nu am cum sa trimit filmul muncit de un concitadin de-al nostru, care ne-a insotit intr-una din turele duse prin draga noastra Buila...Are mai mult de 2 giga si transfer.ro nu duce atata, adresa mea de gmail, nefiind prea folosita, nici ea. Cum sa fac? Evident ca in fata unor asemenea probleme, Iulian, colegul meu, vine mereu cu o idee ce se dovedeste a fi o solutie salvatoare. Sa speram ca va fi. Scopul imediat al acestui blog este sa pot posta filmul. Sper sa reusesc.
Mai apoi voi incerca sa postez cat voi putea din umblarile mele pe carari, mai mult sau mai putin batute, prin paduri, in gol alpin, printre flori de toate felurile si in toate anotimpurile.Da! Chiar si iarna!! Florile de gheata si fulgi sunt foarte frumoase! In felul asta prietenii mei, mai mult sau mai putin apropiati, chiar de nu vor fi cu mine in aceste momente, vor simti alaturi de mine cum a fost...Nu ma gandisem cum sa-i spun acestui blog...Nici nu stiam ca trebuie sa-i dau un nume...Mi-a venit ideea incercand sa gasesc un nume care sa fie disponibil: in definitiv, pentru cine scriu eu aici?! Pentru cei despre care stiu ca primesc cu bucurie mail-urile mele.
Si daca tot voi reusi sa postez si fotografii si filmulete, ma gandesc ca e un bun prilej sa postez link-ul si pe alpinet. Sunt atatea locuri in care cu siguranta ca nu doar eu si tovarasii mei de munte ne simtim bine, ci si altii s-ar simti bine, incat merita sa se stie despre ele. Cine stie?! Poate ca va prinde bine cuiva sa stie ca are unde sa-si incarce bateriile la doar o ora sau mai putin departare de oras. Coltul asta de lume are mai mult decat Cozia, despre care multa lume vorbeste, dar nu stiu cati o cunosc si o respecta. Dar asta e alta discutie....Sper sa fie o fereastra si o portita spre lumea de la doi pasi de-aici ceea ce voi scrie si fotografiile pe care le voi posta.
Cristina
Mai apoi voi incerca sa postez cat voi putea din umblarile mele pe carari, mai mult sau mai putin batute, prin paduri, in gol alpin, printre flori de toate felurile si in toate anotimpurile.Da! Chiar si iarna!! Florile de gheata si fulgi sunt foarte frumoase! In felul asta prietenii mei, mai mult sau mai putin apropiati, chiar de nu vor fi cu mine in aceste momente, vor simti alaturi de mine cum a fost...Nu ma gandisem cum sa-i spun acestui blog...Nici nu stiam ca trebuie sa-i dau un nume...Mi-a venit ideea incercand sa gasesc un nume care sa fie disponibil: in definitiv, pentru cine scriu eu aici?! Pentru cei despre care stiu ca primesc cu bucurie mail-urile mele.
Si daca tot voi reusi sa postez si fotografii si filmulete, ma gandesc ca e un bun prilej sa postez link-ul si pe alpinet. Sunt atatea locuri in care cu siguranta ca nu doar eu si tovarasii mei de munte ne simtim bine, ci si altii s-ar simti bine, incat merita sa se stie despre ele. Cine stie?! Poate ca va prinde bine cuiva sa stie ca are unde sa-si incarce bateriile la doar o ora sau mai putin departare de oras. Coltul asta de lume are mai mult decat Cozia, despre care multa lume vorbeste, dar nu stiu cati o cunosc si o respecta. Dar asta e alta discutie....Sper sa fie o fereastra si o portita spre lumea de la doi pasi de-aici ceea ce voi scrie si fotografiile pe care le voi posta.
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu