"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



joi, 28 iunie 2012

Orhidee oltenesti plus alte oltenisme

Prilejul plecarii de acasa de sambata trecuta a fost insotirea unui grup de elevi ai liceului din Horezu intr-o drumetie prin locuri dragi noua, asa ca ne-am gandit sa intram si noi un pic in pielea celor carora li se adreseaza eforturile noastre in proiectul de anul acesta, luand la pas si niscaiva ulite, inainte de a lua la pas drumurile ce ne conduc spre Parcul National Buila-Vanturarita.
Daca tot am ratat si de data asta ulicioara care ne-ar fi urcat la Bisericuta din Grusetu (monument istoric), am zis sa facem macar cei cativa pasi spre Biserica Secaturi, da' nu ne-a fost destul cu ceva vazut in premiera, asa ca am luat-o in sus pe drumeagul care, speram noi, ne va conduce cumva spre capatul Pietrenilor, aproape de intersectia pe care locuitorii o numesc La Par.



N-a fost sa fie asa....Ne-au lamurit doi neni care coborau cu carul incarcat cu fan. Drumul ne-ar fi dus spre Barbatesti, lasand mult in stanga Pietrenii. Insotiti de unul dintre ei, am sarit un parleaz, am traverat o livada si am ajuns pe valea Branului, ce se inteapa in drumul principal al Pietrenilor un pic mai sus doar. Ce scurtatura mai facuram si noi!
Si doua poze din valea Branului:


Daca tot mai aveam un pic de timp pana la intalnirea cu copiii, am facut si cei trei pasi de la drum pana in curtea Bisericutei Gramesti (de asemenea monument istoric), dupa care sa revenim la drumul principal:




Intorsi in drum, privirea mi-a fost atrasa de o casuta, care mi-a placut foarte mult, chiar si in ciuda faptului ca acum e acoperita cu tabla. Mi-as dori si eu o casuta de-asta....

Dupa intalnirea cu copiii, la iesirea din Pietreni catre Cheile Costestilor, ne-am abatut un picut din drum si spre Bisericuta 44 de Izvoare, pe care am gasit-o deschisa in premiera si care e, si ea, monument istoric. Evident ca ne-am alimentat si cu apa...ca doar aveam de unde!



Despre cum fu impreuna cu copiii, puteti citi pe site-ul Asociatiei:  www.kogayon.ro

Aici va mai postez doar cateva poze cu frumoasele orhidee, intalnite la margine de drum, atat in Cheile Costestilor, cat si in Cheile Oltetului, locul unde ne-am indreptat dupa ce elevii nostri s-au dus fiecare la casa lui.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu