"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



luni, 3 septembrie 2012

Intotdeauna din a treia incercare?!

Ca un facut, parca ma urmareste "chestia" asta cu doua incercari inainte de a reusi si eu ceva. 
Dupa doua plecari de acasa cu gandul de a ajunge pe Negoiu, dar ratate din cauza vremii neprietenoase, ba chiar lugubre la prima incercare si "doar" cetoase si cu un covor de zapada alunecoasa la a doua, de data asta am avut parte de cel mai senin senin si de cel mai albastru cer. Si de o luna plina absolut superba.
Carevasazica, plecaram noi din Valcea  vineri pe la 5 dupa-amiaza, ajunseram la cabana Negoiu pe la 10 fara, unde ne intampina o luna atata de stralucitoare ca parca nu-mi venea sa parasesc balconul de la etajul cabanei si sa ma intorc in camera, in ciuda vantului rece si coltos. 
Sambata dimi, pe la vreo 8, parasiram cabana si hai in sus. Da' ce sa vezi? In curtea cabanei, cativa oameni, despre care aflaram ca urmau sa stea cateva ore bune pe Negoiu, ca arbitri la concursul de alergare UTF (Ultra Trail Fagaras). Printre ei, si Oana si Andrei de la CPNT.
Am ajuns pe Negoiu pe la 12 sau ceva dupa...
Dupa ce-am stat oleaca, asteptand si noi macar prima echipa de concurenti, o porniram inapoi spre Saua Cleopatrei si de acolo, prin Custura Saratii, pe Serbota, de unde ne-am indreptat spre Saua Scara, cu gandul sa dormim la refugiul Scara. Aaaaa...ca uitasem...Pe Negoiu, cin' sa fie (in afara de cunoscutii Andrei si Oana)? Si doamna M., de la care am aflat ca la refugiu, mai sunt ceva valceni, si nu chiar oricine, ci chiar domnul Boghez si  inca doua doamne si un domn, cu care, de obicei, ne intalnim pe Cozia. Da' asta nu fu tot!! Ce ziceti...ca pe Serbota, alti doi valceni, tot din categoria seniori...Ca sa vezi?! Chiar ca mica-i lumea!
In fine, vorba multa...saracia omului...asa ca va las in compania pozelor lui Nicu (ca eu, cu gandul aiurea, mi-am uitat aparatul). Din pacate, pozele nu va arata si cum a fost sambata seara, cand am urmarit, secunda cu secunda, cum rasare luna dupa Negoiu...intai un coltisor de lumina, apoi un bulgaras auriu, apoi unul si mare si...apoi hopa sus pe cer, deasupra crestelor. Frumos moment! Ar fi putut fi si mai frumos....In fine, dupa cum scriam mai sus, urmeaza pozele lui Nicu, care a si muncit la cateva panorame. Multumesc, Nicu, pentru poze!!!
 De aici incolo, pozele va arata Serbota, ca o pasare cu aripile laaaarg deschise, iar pe linia de mijloc, Custura Saratii.



 Din pacate, asta-i tot. Google-ul ma anunta ca mi s-a cam terminat spatiul de stocare a fotografiilor....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu