De titlu s-ar potrivi amandoua. Asa ca le-am lasat pe amandoua. Asta cu "Insista!..." e replica de final dintr-un banc, iar varianta cealalta e un fel de parafrazare la reclama aceea de la Redbull. Fiecare isi alege ce-i place. Noua ni s-au potrivit azi amandoua.
Din motive independente oarecum de noi, am plecat azi in formula de 2. Plus doi rucsaci. Ca sa ne si intoarcem acasa cu doi rucsaci (si cu masina) am intrat prin locuri pe unde chiar nu ma gandeam vreodata sa ajung. Da' in alte conditii clar ca nu am fi ajuns pe acolo. Acum stim cum e si pe sub. Pe sub poiana din Coltii Doabrelor, caminul dediteilor, primavara de primavara.
Oricum plecaseram cu ideea sa ajungem in Poiana Sulitei (mai precis la casoaia lui Teodorov) pe urmele vechiului marcaj TR. Adica eram dispusi la cautare. Ca nu mai fuseseram nicicand atat de aproape de fiecare din acei colti de gresie ce tasnesc spre cer ,ridicandu-se peste padure. Si va dati seama ca numai urme au ramas. Uneori il vezi numai cand treci pe langa el. Si apoi zici" "Uite marcajul." si pui palma pe copac. Bineinteles ca spre final, nu am mai gasit niciun marcaj, dar deja invataseram lectia, adica ne cam prinseseram cum venea treaba cu traiectoria pe care o aveam de parcurs ca sa ajungem dinspre acele locuri, in fata casoaiei lu Teodorov. Aaaa: o mentiune. Scriu despre marcaj fara vreo intentie critica..pentru ca stiu ca parcurile nationale exista pentru conservarea biodiversitatii, au alte scopuri decat turistice. Si sa mai zicem ca in aceste locuri tot ce-ar trebui sa fie permis este acel eco-turism, a carui deviza e deja consacrata printre cititorii revistei "Invitatie in Carpati": Lasa doar urmele pasilor. Ia cu tine doar fotografii. Ucide doar timp. Menirea lor e alta. Si-n plus, marcajul asta exista de pe vremea "asaltului Carpatilor", adica de vreo 30 de ani..daca nu mai bine. Vopseaua de pe copaci (ma refer la TR) nu are nicio treaba cu Parcul. Si daca tot veni vorba, omul de la Parc (adica domnul Apostu, rangerul de zona) chiar a marcat si intretine un traseu ce va permite sa vedeti minunatiile de forme din Doabre (Melcii Doabrei, Vaporul si altele, al caror nume nu-l stiu) si sa ajungeti in satul Calinesti (cel aflat de-a lungul paraului cu acelasi nume) - daca il parcurgeti dinspre Brezoi spre Calinesti - traversand cateva luminisuri cu mesteceni si ferigi. Nu stiu daca va plac mestecenii cat imi plac mie...
Marcajul acestui traseu este CR.
De altfel, tot pe domnul Apostu l-am sunat ieri sa-l intreb una-alta. Si m-a asigurat ca , din loc in loc , vom gasi TR. Si ca sa spun chiar tot: tot de la dumnealui stiam ca se poate iesi in fata casoaiei lui Teodorov venind dinspre Coltii Doabrelor. Inca de acum 2 sau 3 ani stiam! Ce bine e cand cunosti pe cine trebuie (oamenii potriviti)!!
Si am ajuns. Iar locul ne-a primit. Parca eram undeva intr-o tara dintr-un basm.
In plus, azi a fost cald si bine. Si mirosea a rasina de pin si a flori! Si la coborare greierii si-au facut programul lor de scripcari. Si un cuc a inceput sa cante. Si am gasit si muuulti clopotei. Si altceva, da' mi-e si frica sa mai scriu...Si am mancat si multe fragute. Si pe noi nu ne-a plouat. O fi plouat in Cozia (Se vedea un nor greu si negru.), da' pe noi nu.
Am facut si poze, da' se vor vedea la click-ul pe titlu dupa ce le voi descarca si apoi le voi incarca pe pagina de picasa.
Inca o precizare: ca altitudine, nu stiu daca sare de 1000 m, dar sa stiti ca inclinarea pantelor, cel putin pe-alocuri, are un unghi mare. Nu stiu cat sa zic, da' mai mare de 45-50-60. Oare zic bine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu