"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



miercuri, 13 octombrie 2010

Duminica dupa-amiaza, ne-am intalnit prin Cozia

Foarte rar intalnim pe cineva in ture. Cel mai des in Cozia si Buila (fiind p.n. si lumea mai auzind de ele). Altminteri aproape niciodata niciunde. Pe aici.
Coincidenta sau nu, duminica dimineata, in timpul micului dejun (cumva pe la ora 10...) am deschis televizorul si la VTV, ghici cine si unde? Vali Cone, pe la Valea Marului. Ca sa vezi! Uite ca azi chiar pe-acolo trec! Mi-am zis...

Am iesit in "formula restransa" duminica. Treburi peste treburi. Si chiar si asa, cel mai devreme ne-am putut porni abia dupa ora 12. Pana atunci tot treburi...Dar vorbiseram sa ne intalnim in Calimanesti imediat ce treaba-i gata tocmai pentru a evita pierderea de timp pretios.
Cum era mult prea senin si frumos afara, chiar as fi simtit ca irosesc ziua altfel. Asa ca mi-a venit ideea unei miscarici pana la Calimanu' si inapoi. Mai scurt de-atat, cu plecare din Calimanesti, nici ca se putea! Evident cu exceptia clasicei ture Turnu-Stanisoara-valea Pausii. Voiam altceva. Daca nu ceva nou, macar sa fie ceva ce nu mai facusem demult. Iar la Calimanu' fusesem o singura data (cred ca tot intr-o duminica) cam in urma cu vreo 3 ani si mai bine. Ca era prin februarie..parca.
Pornim la drum. Povestim si tot povestim. Trecem de Valea Marului, facem dreapta pe pod, mergem noi ce mergem pe drumeagul ce urca lin prin padure. La un moment dat, bifurcatie. Ce sa fie? Stanga sau dreapta? Ca zau ca nu-mi mai aminteam. Facem stanga. Si a fost bine. Stiam ca trebuie sa intalnim pe stanga drumului un foisor, iar pe dreapta o pepiniera. Am trecut pe langa foisor, dar pepiniera, pe care mi-o aminteam chiar in marginea drumului, n-am zarit-o. Evident ca nu, pentru ca e in lateral - la cativa zeci de metri, dar am mers fara sa-mi arunc prea mult privirea. Ajungem in locul unde erau in urma cu trei ani si o bancuta si-o masuta. Acum doar cateva scanduri inca prinse unele de altele. Locul ravasit rau!  Imi amintesc si coltul de stanca verde - de-atata muschi. Poteca este clara, face o mica bucla in sensul invers acelor de ceas si urca, intrand in padurea de brad.
Dupa vreo cateva minute, intalnim cativa tovarasi manati de-acasa de aceeasi dorinta: sa ajunga la Calimanu'. Ei chiar au aflat de micul canton in emisiunea lui Vali. Asta chiar coincidenta: ei au aflat de Calimanu' in emisiune, iar eu, cu cateva ceasuri in urma, am deschis televizorul si am mai apucat sa vad din aceeasi emisiune (bineinteles, redifuzata) minutele de final - fix in ziua in care stabiliseram sa mergem.
Gasca noua (2+4=6) se incheaga foarte repede. Descoperim ca avem chiar si cunostinte comune. Se putea altcumva???
Ajungem si la bancuta de sub icoana. De acolo, tot un fel de bucla, dar de data asta, in sensul acelor de ceas.
Si iata-ne in poiana inca insorita. Si ce mesteceni frumosi!!! Eee...prietenii mei, mestecenii! Ce mult imi plac! Ce dragi imi sunt!
Ne asezam cu totii la masa si dupa ce mancam, o luam inapoi.
La intoarcere, am zarit si eu pepiniera. Ce-i drept era cam  greu sa o ratez...ca pe o portiune de cateva minute am coborat cu fata la ea. Ce sa mai zic de brandusele de toamna?! Cat pe-aci sa le ratez si pe ele!!!. Am incercat si cateva poze, da' n-am reusit un clar pe floare asa ca....FARA poze cu flori. Cineva va fi multumit sa vada si altceva decat flori. Da' sunt doar cateva poze. Si astea "jucate" un pic in programelul de la picasa. Mai putin una: lumina dintre brazi asa era ea: limpede, clara, dulce. Asta mi-a inspirat mie..Voi "ilustra" cand am simtit eu sa scot aparatul, da' pesemne ca mai incolo. Ca zilele astea se tot lucreaza "la retele".
Oricum cele cateva ore pana la Calimanu' si inapoi ar fi o varianta ideala si pentru copii. Drumeagul e larg, calea e clara, padurea-i primitoare, brandusele-nflorite....
Am ajuns in sosea, la podul din fata Hotelului Traian  pe la 5 jumate'. Macar am estimat corect timpul: dus-intors, in varianta "ritmul nostru de duminica dupa-amiaza" - cam 5 ore.

Oare cum va fi vremea in weekend-ul ce vine???

P.S. (dupa cate zile de la postare) Iata si cele cateva poze rezultate dup-un pic de joaca prin programelul de la picasa:
http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/ODupaAmiazaDeDuminicaPanaLaCalimanuSiNapoi#

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu