Link-ul pe titlul postului va duce la ultimul numar al revistei Romania-natura, in care pot fi citite cateva articole de-ale domnului Boghez. Noi ne bucuram pentru ca exista domnul Boghez si pentru ca scrie despre locurile peste care trece. Pentru mine au devenit repere locurile respective.
Dar privind cam toate schitele (cu exceptia marcajului PR din Naratu, care e destul de vizibil - mai putin intrarea in traseu, dinspre valea Lotrisorului - noroc ca noi cam stim care e zona, da' uneori tot mai ia ceva minute gasirea ei), imi dau seama ca daca nu as fi batut la pas aproape toate locurile descrise in aceste articole, si as pleca la drum increzatoare ca voi gasi din plin marcajele notate, as fi cel putin descumpanita. Nu pledez musai pentru marcare (pentru ca mie a inceput sa-mi placa sa balauresc - de cand am invatat sa ma si intorc din drum), dar stiu ca iti ia timp sa cauti marcajul si ca resursa timp, cand te afli dincolo de orase si sate, poate deveni o mare problema cand nu ies socotelile. Adica atunci cand necesarul de timp dovedit in teren, la fata locului, este mai mare decat cel estimat tocmai din cauza ca marcajul e sters, il mai zaresti abia din loc in loc, la cine stie ce distanta.
De exemplu, marcajul TR din Doabre. Numai eu si Vio stim de cate ori ne-am intors din drum sa cautam marcajul - asta-vara, la inceput de iunie. Si era atat de sters incat uneori il vedeam doar cand eram foarte aproape de copacul care-l purta. E adevarat ca, in cele din urma, ne-am cam dat seama de traiectoria pe care trebuia sa o urmam si nu am mai cautat marcajul, dar asta dupa ceva ore. E si mai adevarat ca noi stiam ca marcajul e sters si nu tocmai la indemana, ca e nevoie de cautare, ca-i putin probabil sa fie vizibil de la distanta. Stiam asta cand am plecat la drum si mai stiam ca avem toata ziua la dispozitie. Au si asemenea experiente rolul lor - atunci cand inveti din ele. Ceea ce vreau sa spun e doar atat: ar fi trist ca frumoasele schite ale domnului Boghez si si mai frumoasele povestiri ale dumnealui sa creeze false sperante si impresia ca e mult mai usor de parcurs acele locuri. Noroc ca, pe alocuri, s-au mai pastrat urme de poteci.
Asa ca, daca locurile descrise in scrierile de mai jos va tenteaza si va veti dori sa le strabateti, asigurati-va resurse de timp si pregatiti-va sa intalniti marcaje putine si sterse. E si asta o provocare si un maaare prilej de dezvoltare personala!
Lectura placuta!
http://www.romania-natura.ro/node/537 (Sturii Puturoasei)
http://www.romania-natura.ro/node/536 (Bazinul Lotrisorului)
http://www.romania-natura.ro/node/535 (Sturii lui Pavel)
http://www.romania-natura.ro/node/534 (Muchia Vulturesei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu