"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



luni, 8 aprilie 2013

Aprilie...Prier...

Inceputul lui aprilie (ca, de altfel, cam toata luna lui prier) are pentru mine in meniu treburi obligatorii...ca sa zic asa...Anul asta am ajuns si eu, in sfarsit, la actiunea de plantare ce se petrece de vreo cativa ani in mai multe locuri din tara, in aceeasi zi. Participantii? Cei mai harnici si bineintentionati membri ai ong-urilor afiliate FRTE (Federatia de Turism si Ecologie). 
Si cum zice cantecul..."Locuinta mea de vara e la tara, e la taaara"....zau ca mi-ar placea foarte mult o casuta sus, pe deal, in locul cu pricina, la Feteni, in marginea padurii, plus o oarece curticica unde sa gradinaresc si sa am si-o livada, iar toamna, dupa campania de conservareala, sa cobor "la oras". Cre'ca m-as multumi si cu un bazin cu apa pusa la soare, la incalzit pentru dusul de fiecare seara. Da', din pacate, am descoperit mult prea tarziu acest loc...Sau l-au descoperit altii mai devreme...
Colac peste pupaza, un pic mai jos, pe drumul de acces, de fapt, langa drum, se lafaie noua groapa de gunoi a orasului (nu stiu cat de...ecologica va fi..). Basca adapostul de caini! De vazut, nu se vad de sus...da' nu stiu cum e vara, in canicula...ce mirosuri se simt.
Cum casele sunt din ce mai putin locuite, iar de animale nici nu se mai pune problema, vechiul loc de pasunat al catunului a fost dat la schimb de primarie catre RomSilva care a inceput sa-l impadureasca cu gorun. Sa va spun si-un mic secret: am plantat si cativa ciresi....asaaaaa, ca pentru sufletul celor care vor bicicli pana acolo (stim noi cine) si vor avea nevoie de forte noi si de ceva dulce si racoritor.
Mi-a fost foarte drag sa pun cu mana mea puietii in gropile pe care le sapau baietii, sa incep sa indes pamant, pe care sa-l "tratez" ca pe coca de cozonac...ca doar asa puteam sa tasez cel mai bine...pana cand acopeream suficient de mult radacina si o parte din tulpina puietilor!

Un alt "must" de-nceput de aprilie ar fi intalnirea cu dediteii/pulsatila montana, care, de data asta (duminica, 7 aprilie) a insemnat si intalnirea cu doi oameni frumosi la suflet si foarte placuti companioni, ceea ce inseamna ca am mai adaugat inca doi oameni in "seria" celor buni si frumosi cu care-am impartit un pic de timp pe coclauri. Care-ati fost vreodata la deditei, in Doabrele Brezoiului, stiti ce pante sunt pe-acolo, ce inclinatii...Noroc cu ploaia din zilele trecute..desi strambam din nas a nemultumire cu gandul la cum va fi la deditei dupa atata ploaie, nedandu-ne seama ca la ce unghiuri sunt acolo, bruma aceea de sol in care s-au infipt gorunii si pinii nu are cum sa retina atata apa, iar pamantul va ramane atat de moale incat sa fie numa' bun de infipt bocancu'.
Cum locul a fost pe vremuri fund de mare, sa fii acolo sus, cand ridici nasul din cupele dediteilor si te mai uiti si-n jos sau in jur, iti ofera privelistea peretilor de gresie verticali pe cate-o fata, ce poarta inca urma apelor de-odinioara, care se tin lant sau, mai bine zis, fac o hora deschisa.
Pe scurt, in rezumat tehnic...traseul urmat a insemnat sa ne tinem de vechiul si stersul marcaj TR (desi inutil pentru cine stie cat de cat locul, mai ales ca se vede doar de foarte aproape..adica asaaaaa, mai mult de confirmare ca suntem pe drumul cel bun) pana la casoaia lui Teodorov, de sub Poiana Sulitei (unde pamantul e mult mai rupt decat in urma cu cativa ani) de unde-am apucat-o pe CR, inapoi spre Brezoi.

Cat de curand, sper sa adaug si ingredientul poze (deditei si peretei), da' acestea deocamdata sunt puse la dospit.
Iata in schimb, o consolare muzicala (cui ii place genul...), Sueno en la Floresta:  http://www.youtube.com/watch?v=pzz-MywbJlw&list=PLF4FEEABC435B9E39&index=26
.........
In sfarsit, am primit si pozele!!! Si iata o imagine care face cat...1000 de cuvinte (vorba-ceea) si pentru care merita sa incasezi morala (da' cand vine de la prieteni...inseamna ca mi-o merit din plin):
Multumesc, Mariusica!!!!
P.S. Ne-ar fi placut sa fii cu noi si-n Basarab! Sa stii ca pe noi (ca suntem...baieti buni si Doamne-Doamne ne apara si ne pazeste), ne-a plouat cu soare si asta doar un piculet de timp, pe cand spre nord (Lotrului...Fagaras) si-n Cozia, cred c-a fost prapad, duminica dupa-amiaza.

 Si ca bonus, voila si din tolba lui Nicu (la un weekend dupa tura de mai sus) cateva frumuseti. Daca nu-si mai posteaza el nica'nica' pe blog, macar sa mijlocesc eu toata treaba:





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu