S-a dus chiar mai mult de-o luna de cand m-am intors din concediu. Am vazut locuri pe care nu mi le propusesem....de care, de altfel, nici nu auzisesem de prea mult timp (in afara de Marmolada, da' pe acolo, pe la poale, adica pe sosea, trecusem cu cativa ani in urma, imi placusera muuuult culorile dolomitice, care mi-au si ramas chiar foarte vivide..asa...in memorie si deci nu se pune). De altfel, Marmolada si zona Cortina d'Ampezzo nici nu erau in planul initial de concediu. Am ajuns acolo pentru ca era relativ aproape de Tirolul Lienz-ului, unde ne aflam la un moment dat, da' unde urmau cel putin cateva zile cu ploaie si eram in cautarea unui loc cu vreme buna si relativ apropiat.
Eu, obisnuita cu linistea muntilor nostri - mai ales ca de foarte multe ori nici nu mai intalneam alti oameni prin locurile pe unde "ne bagam" - mi-as fi dorit mai multa liniste. In schimb, cam prin toate locurile pe unde am fost, am intalnit un adevarat furnicar. E-adevarat ca sunt si foarte "amenajati" muntii "lor". Ca pe Triglav (Slovenia, altitudine cam spre 3000m...28xxm) nu stiu sa mai existe prea multe locuri...poate nici cateva...sau poate ca nu stiu eu...
Am prins totusi, o minunata lumina si un pic de liniste, la cateva minute de urcare de la cabana Triglav, in sens invers urcarii pe varf, in seara dinainte de urcarea pe varf si chiar o piramida de lumina...al carei nume il uit mereu. Serenitatea acelui ceas (sau poate nici macar) petrecut acolo a fost pentru mine marele premiu oferit de Triglav.
Un munte foarte frumos, de altfel, Triglavul! Multa stanca, mai jos de cabana de sub varf chiar selenar, in zona unor caldari glaciare, da' pana acolo cu o flora foarte interesanta (am gasit chiar o orhidee ruda cu poroinicul, da' mai roz, si cu un minunat miros ce semana cu al iederei albe si al tulichinei....Poate ca nici nu era orhidee - desi avea frunza de orhidee, ci era tot o Daphne...cumva) si muulti din arborii mei preferati (unul din "feluri"): laricele sau zada. Foarte mult modelat de gheata care s-a retras: pereti verticali in toate partile, mai ales in zona pe unde am coborat, ceea ce dadea o impresie de foarte "salbatic", chiar si in ciuda cablurilor, scoabelor, treptelor..... Culmea e ca nu e apa deloc pe sus. Nu a mai ramas nici strop din gheata care-a fost candva pe-acolo.
Nu sunt ele reusite pozele astea, mai ales ca a trebuit sa ma rezum la cele facute in optiunea landscape, da' macar pentru o impresie cat de cat asupra locului postez cateva.
Nota! Prima poza e una citadina, da' mi-a placut intr-un fel, pe care nu stiu sa-l explic, acest buchet de flori de panza, asezat la intrarea unei catedrale, probabil in amintirea cuiva care s-a stins...
Din Austria (Grosseglockner...pentru mine doar pana la cabana de sub varf...Johann Hertzog...Hute) n-am poze...Plouase seara dinaintea urcarii - chiar am strans cortul asa ud cum era si l-am bagat in masina si mi-am si uitat aparatul. Oricum a fost ceata cam tot timpul - de fapt, nor. Am mers cam tot timpul prin nor.
Din timpul turei pe Marmolada, am cateva poze si amintirea unei dupa-amieze linistite pentru ca mai eram putini sus - de fapt, doar cativa, iar linistea ghetarului, la ceasul cand se-ntinde umbra, s-a infipt bine intr-un colt al memoriei mele.
Am ales anume aceasta poza ca final de serie, in amintirea linistii ghetarului, la ceas de dupa-amiaza tarzie. Imi amintesc perfect momentul cand am facut aceasta poza, da' asta nu ma ajuta sa intorc timpul....
