"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



Se afișează postările cu eticheta Masivul Cozia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Masivul Cozia. Afișați toate postările

marți, 1 decembrie 2015

Asfintiturile Coziei.... :)

Planurile sau mai bine zis dorintele pentru cele cateva zile libere de final de noiembrie-inceput de decembrie au picat in momentul in care veteranii Buridavei au venit cu ideea unei ture in Cozia. Ar fi fost una sa fi trecut anul si sa fi ajuns doar o data in Cozia (in a doua zi de Pasti....deeeci, cu ceva luni in urma). Asa ca, pentru a mai echilibra balanta cat de cat, a ramas ca mergem impreuna. "Impreuna" e un fel de a spune....ca, pana la urma, am plecat din oras si la ore diferite si am urcat si pe trasee diferite, partial si din cauza vremii. De data asta, chiar am fost inspirati sa plecam mai tarziu (din oras cu trenul de 09.00, iar de la Turnu pe la 10.00)!!!
Traseul nostru se intinse din gara Turnu, de unde am "prins" BR pe care-am abandonat-o mai sus si am urmat muchia Scortarului, care ne-a scos in Turneanu ceva mai sus decat daca am fi urmat marcajul integral. La cabana, am constatat ca de serviciu era doamna Ani, cu care am mai schimbat o impresie-doua, o amintire-doua...Insa noianul de amintiri ne-a napadit mai pe seara, cu prilejul momentului cu diapozitive care ne-au intors chiar si cu 30 de ani in urma, pe vremea cand actualii veterani ai Clubului Montan Buridava inca mai pestereau si participau la concursurile vremurilor acelea.
Cel mai frumos moment ramane totusi asfintitul de sambata seara....Inca un asfintit in Cozia care sa umple inima si sa incalzeasca sufletul! 
Apusul, surprins de Bogdan si aparatul sau
 
 
 
 
 
 
  
Dar sa lasam sa curga si cateva selectiuni din urcare:
Cineva care facea autostopul...
 Din fericire, ploaia de sus cam incetase...
 
 Moment de respiro pe Scortaru
 Pe Turneanu, zapada a pus deja stapanire.
 
 
 
....dar si cateva din coborarea pe Varatica (BA), pe unde-am revenit dupa....vreo 15 ani, daca nu chiar si mai multi, tot cu o mica oprire pe la Armasaru', unde doamna Suzana si domnul Nicu ne-au primit cu ceai si palinca morosanca:
 
 
 
 
 Valea Slamnului, ce merita explorata mai mult in amonte, mai ales intr-o zi fierbinte de vara...
 Din partea de jos a traseului, deasupra satului, amintirea mea  pastra imaginea unor fagi maaari si frumooosi. Doar acestia sunt cei care-au mai ramas....
 
 
 
 Altii au avut o soarta taioasa...
 Speram ca vom apuca sa-i vedem coroana si inverzita si ruginie...

marți, 28 aprilie 2015

Prier, ceasul verdelui crud si-al preumblarilor pe-acasa

Imi era dor de-un aprilie pe-acasa, iar saptamana de dupa Paste imi parea foarte potrivita pentru asa ceva....Poate ca nu intamplator denumirea de ''prier'' se datoreaza faptului ca se considera ca aceasta perioada din an este una foarte prielnica.....Prielnica pentru orice...pentru noi si totusi vechi inceputuri...
Si iata ca se si intampla in cel mai frumos mod cu putinta.... :)

Cozia o urcaram pe unde urcam de obicei la ceas de toamna/primavara, dar speranta unei frumoase reintalniri fu' spulberata de oameni rai si egoisti, care probabil doar de frica stiu...ca altfel nu cunosc sa-si tina mainile acasa si pleaca cu ce nu el al lor...Pot sa spun ca ii urasc din tot sufletul meu!!! Nu stiu ce le-as face...
Am ramas doar cu mangaierea unor mai vechi prietene... care poate ca sunt la fel de fragile, dar nu la fel de rare :)
 
 
 
Radita-Manzu ni se arata si ea insorita dupa ceasurile amiezii, desi ziua incepuse cu o dimineata cam gri si mohorata...

In cea de-a treia zi, ma lovi inspiratia sa ne pornim la o miscarica spre catunul Gurguiata cu ale sale vechi casute cu pridvor si-al sau Schit Bradu' in a carui bisericuta ma simt ca in putine alte locuri...
 
 
 
 
 
Duminica urmatorului weekend aduse si ea timp frumos si soare si-o revenire pe la Sturii Puturoasei, cu coborare spre intrarea in drumul forestier Scortaru', dupa care-am luat-o la vale pe Lotrisor.
 Coada randunicii
 Vedere spre Sturii lui Pavel
 S-o cautam in Atlas...
 De la stanga la dreapta: Dosu' Pamantului, Saua Jilistii, Claia cu Brazi si de-ale Naratului
 Ooof, ce dor, ce chin, ce jale....c-avem asa restante....
 O vale ce-are merita un pic de atentie...daca ne-ar permite...
 Doamna Cascada Lotrisor

Meritul pentru poze nu este-al meu, ci al lui Bogdan. Multumesc, Bogdan! :)

luni, 18 noiembrie 2013

Cand muntele-ti aduce-n dar oameni frumosi

A trecut ceva timp de cand nu m-am mai simtit asa de... eu in compania unor oameni abia intalniti. Se pare ca legea compensarii (sau compensatiei?) functioneaza intotdeauna. Cand muntele nu e chiar in cea mai buna forma (cand lumina sa nu mai poate fi pusa in valoare de caldura aurie a coroanelor inca infrunzite si nu e nici anotimpul milioanelor de flori de tot felul...) lucrurile se intampla in asa fel incat timpul petrecut acolo are valoare prin insasi prezenta celor impreuna cu care te afli.
Si cum dar din dar se face rai, dau mai departe ceea ce, cu atata bucurie, am primit!
Multumesc, Cosmin Andrei! :)
Din multele buchetele imbobocite de iedera alba (daphne blagayana) o singura floricica ne-astepta parfumata, la ceas de toamna tarzie.
 Asfintiturile Coziei au ajuns, in atatia ani de zile, parte din mine...
 
Rasaritul de duminica
Lumini si umbre
De data asta fu pe la poale, da' intr-o data viitoare va fi, din nou, pe sus....
Till we'll meet again