E un (mare) farmec si-n glasul vantului si-n perdelele de zapada ridicate un pic deasupra stratului de omat. Sau, in tot cazul mie-mi place. Ce tura e aia, iarna, fara nori vinetii, suier de vant si cate-o pala de zapada spulberata?! E-adevarat ca dincoace de jacheta mea Marmot, in carapacea careia mi-a fost bine de fiecare data (desi, de cele mai multe ori, doar cu o bluza de corp....ca si azi) imi pastrez caldura si vantul nu ma lasa sa transpir, chiar si-n ciuda efortului. Poate de-asta-mi si place.
Urcarea pe Albu' (iarna) mi-a ramas de fiecare data ca o amintire foarte placuta...desi anul acesta, daca nu se intampla ceva ce ne-a facut sa ne propunem macar o tura "omagiala" pana-n Canionul Albului, nu stiu daca as mai fi ajuns. A mai fost si prognoza meteo, ce zicea de ploaie la Barbatesti si care i-a facut pe cativa din noii tovarasii mei de ture sa ramana indoor...Noi, cei care-am plecat totusi la drum, speram ca ploaia de jos sa fie sus ninsoare. Zis si facut. Asa frumos veneau pe Albu' fulgii spre noi. Aproape ca aveau un zbor orizontal si ar fi avut un efect de-a dreptul hipnotic, daca m-as fi oprit ceva timp sa-i privesc cum vin dinspre Tucla. De partea cealalta a Albului, deasupra Scocului Corbului sau cum ii zice scocului spre care se lasa panta Albului, fulgii pluteau lin, in cadere perfect verticala...
Ceva mai sus, s-a mai intetit treaba, dar nu deranjant. Cat sa fie si cu un pic de muzica...auzita doar in fundal cat timp am stat in canion, unde era asa de calm si pace, bine si frumos!
A urmat aproape ca o joaca prin zapada pana la refugiu, unde ne-am oprit un pic ca sa mancam si sa mai dam afara din zapada stransa sub fereastra si-n dreptul usii...da' cu farasul de plastic mi-ar fi luat prea mult timp, pe care din pacate nu-l aveam...si n-am avut cand s-o scot pe toata. Vestea buna: matura (a cata oare??) e la locul ei!!! N-a mai luat-o nimeni.
Si-apoi la vale, integral pe marcajul CA, adica pe traseul pe care cu ceva aaaani in urma gasca urca la vechea stana de revelion, Pasti, Craciun s.a.m.d. Toate bune si frumoase pana la partea finala, paraul ce duce in capatul forestierului de pe Otasau, la troita. Valea asta poate acum foarte bine sa se cheme si Valea Plangerii, la cati copaci sunt prabusiti de pe versanti, scosi din radacini, cu ramurile intinse pana in albia paraului. Intr-un fel pentru cine a jucat cand era mic...cum ii zicea jocului aceluia cu mainile mai multora impletite si in care un jucator, care nu privise la cum isi incurcasera ceilalti mainile, trebuia sa descurce toata treaba, poate fi chiar fun.....printre crengi, pe sub crengi, peste crengi, eventual si-un soi de spagat peste vreo doua-trei trunchiuri deodata....ca doar mergem la sala in timpul saptamanii...ca sa ne-ntretinem si sa nu ne fie prea greu in weekend!
Poze iar n-am...Se pare ca problema aparatului meu nu era aceea cu acumulatorii (sau, mai bine zis, aia era ceva secundar), ci cardul. Trebuie alt card. Da' voi avea si niscaiva poze, cand le voi primi pe-ale tovarasului de tura.
P.S. Albu' are din nou cruce...Cea care a fost traznita si facuta mii de bucatele a fost inlocuita. De ceva veme, a fost montata si pe Tucla o cruce, cam de marimea celei de pe Albu'.
............
Dupa...cate zile au trecut?....iaca si cateva poze facute chiar maiestrit, dupa criteriile mele. Din pacate, aparatul mea s-a dus iremediabil. Cica e vorba despre senzor...asa ca poze numai de la ceilalti...
Eheee...si asta e doar inceputul...
Iata-ne si pe Albu'
Mai e un pic pana la crucea Albului...
de la cruce-n sus...
aproape de buza canionului
coborarea spre refugiul din Curmatura Builei
deasupra refugiului
room vith a wiew
Tucla, strajerul de serviciu...
