In gradina lui Ion nicio floare n-are somn/Nicio floare n-areeee somn...

Eeeee...ca de cand cu Facebook-ul asta am uitat sa mai pun cateva randuri si niste pozicele si acisilea pentru ochiul lumii largi, dara prilejul ce tocmai se petrecu fuse de asa mare angajament (a se traduce prin veche, foarte veche dambla) ca merita si-o postare blogala.

In linii mari si generale, traseul fuse cam asa: Lotrisor-Poiana lui Pavel (pe marcaj....adicalea PR)-Saua Tarsa-vf. Naratu-Saua Tarsa-Dosul Pamantului (tot pe marcaj intre Saua Tarsa si Dosul Pamantului - ca dup-un pic de cautare daduram si de vechiul marcaj CA)-Valea Lotrisor (coborarea - pe unde dadu Domnu'..ca sa zic asa, adica pe-o vale ce ne lasa intr-un drum, care la randul lui ne duse in cel de Lotrisor).

Momentul l-am ales cu multa grija....dat fiind ca se anunta un weekend prelungit tocmai cand batea iulie la usa...Ori dupe cum bine se stie (cine stie), luna iulie e luna florilor de colt...Pardon! Floarea reginei!! :)))) Numai ca Naratu' ne oferi, de data asta, pe langa regine cu duiumul (ca nimeriram fix la bal) si multe alte printese, ducese, marchize si alte cele pretioase (crini de padure - vreo doua tulpini, orhidee in vreo trei locuri)..Asta ca sa nu mai pomenim de sunatoare, cimbrisor si rosioarele fragute...plus altele asemenea....

Vremea fuse si ea blanda si buna cu noi...desi parea ca ne ameninta cu niste ploaie, norii dadura doar cu umbra intre noi si soare si numai cativa stropi care sa faca muzica pe cort la ceasuri mici de dimineata... :))))

Dar mai bine sa lasam imaginile sa oglindeasca cele vazute si-intalnite si poate mai strecuram o vorba-doua printre ele. :)

crin de padure (Lilium Martagon)

 lumanarica

 napraznic

 terasa de servit cafea, dimineata

 Culmea Cosurile 

 garofite albe de stanci sau "barba ungurului" (dianthus spiculifolius)

 Doamnele locurilor, florile de colt sau florile reginei (leontopodium alinum)

 sor'cu frate...cica...

 vf. Naratu'

 Cozia vazuta de la vf. Naratu'

 orhidee - una dintre cele peste 50 de specii din Romania

 Meteora valceana

 tot orhidee

Azi ne-a scartait zapada sub picioare

Din cativa negri mititei, am ramas doar doi (de fapt, doua...)...care-am luat-o azi in sus, spre un loc unde fusesem (doar eu) o data, demult, in urma cu cativa ani si nici macar nu eram sigura ca mai stiu sa ajung. Unde? La cabanuta din Culmea Puturoasa. 

Da' uite ca am ajuns acolo. E-adevarat ca am mers pe urme...adica pe urmele lasate in zapada proaspat cazuta de cei care urcasera inaintea noastra, oameni de-ai locului, cu care mi-a fost foarte drag sa stau la gura sobei, la taifas, pret cam de-un ceas. 

Evident ca pe masura ce urcam, stratul de zapada crestea si era din ce in cei mai pufos! Si scartaitor! Ce frumos! E unul din genurile mele muzicale preferate, scartaitul zapezii sub bocanci....Sau sa fie, de fapt, muzica cu veleitati terapeutice, de relaxare? Cert e ca mersul pe potecuta strecurata cand pe sub creasta, cand peste-o sa, cand scurtand-o pe curba de nivel, mai ales la intoarcere, dupa taifasul la gura sobei, mi-a adus asa o stare de bine!!!

De fapt, e oarecem matematric traseul de urmat: daca ai prins potecuta, ce-o ia in sus din drumul Lotrisorului (in stanga acestuia), la doar cativa metri de la bariera,  tii Creasta Cu Pini (aproape numai urcus si, in cea mai mare parte, destul de pieptis) si apoi de la bancuta asezata intr-un punct de belvedere, continui la dreapta,.pe sub Sturii Puturoasei (marcaj CR) sau (in functie de vreme si de placerea fiecaruia) continui inainte pana urci maxim unde se poate urca si abia apoi faci dreapta, direct pe creasta  Sturilor Puturoasei (Asa arata o schita de-a domnului Boghez, gasita pe net mai demult: ca se poate si pe acolo, pe deasupra). Coborarea in potecuta ce trece pe sub peretii Sturilor (pe-alocuri inalti chiar de cativa zeci de metri) e posibil sa se faca intr-o sa, unde aceasta ajunge dupa-un mic urcus. Credem noi ca acolo - asta dupa ce ne-am uitat un pic prin zona si ne-am gandit ca se poate cobori de pe stanci, printr-un hornulet. Cel putin asa am socotit noi, privindu-l de jos in sus: abordabil si din sensul celalalt. Hornuletul parea legatura dintre "jos" si "sus". Din saua respectiva, se continua cu acelasi sens de mers, cand de-o parte, cand de cealalta parte a culmii si nu dupa mult timp se ajunge in alta sa, cea unde se afla cabanuta. Cat sa ne fi luat sa ajungem? Cam 2-3 ore...

Desi am intentionat altceva, am facut un dus-intors...Cica din cauza taierilor, mai jos de cabanuta, s-a creat o retea de drumuri si e cam greu cu stanga/dreapta la bifurcatii, daca te afli pentru prima data pe acei coclauri, ceea ce ar fi pus sub semnul intrebarii coborarea fara batai de cap in drumul marcat cu BA, care apoi sa ne duca la cel din Cheile Lotrisorului, si sa revedem si cascada, cu aceasta ocazie. 

Carevasazica, ajungand inapoi la masina, in loc sa plecam acasa, am virat stanga si ne-am dus sa revedem totusi cascada, de la care ma asteptam sa aiba ceva debit, date fiind precipitatiile din ultimele zile. Plus ca, acuma, iarna, peretii ce strajuiesc drumul si-au pus perdele de turturi si sunt chiar spectaculosi! La cascada, ne-am instalat pe-un bloc de piatra, pe malul ochiului de apa de la baza sa, si-am stat. Parca era acolo pentru asa ceva pen'ca nici zapada n-avea pe el, nici gheata si nici macar ud nu era.Concluzia? E bine sa si stai...daca ai la ce privi.

Mi-ar fi placut sa si inceapa sa ninga in drumul nostru spre masina....ca asa dadea la prognoza (ca ninsoarea va incepe dupa orele pranzului si ca vor cadea peste 20 de cm de zapada in noaptea asta la Brezoi si ceva mai putin in Calimanesti!!!!), da' abia dupa ce-am ajuns in oras si chiar si terminasem de pregatit o salata, am observat prin geam ca incepuse sa dea cu ceva amestecat...nici ca ploaie, nici ca ninsoare...

Poze? N-am. A cata oara sa fie cand am uitat complet de aparat??? Abia in masina mi-am amintit de el - evident...cu oarece ajutor, nu de una singura.

Postez totusi ceva....cu speranta ca va placea cuiva:
http://www.youtube.com/watch?v=7HT4dMXIr-o&list=PLA3134C2AEAA2DD98&index=27

(Loreena McKenitt - SNOW)

Sau asta poate ca place mai mult..cuiva: http://www.youtube.com/watch?v=_D4LtzZACek&list=AL94UKMTqg-9DTGb_gcEoqRzlSxwO3v03C&index=3
(Jan Garbarek ...)

Cunoasterea patriei - episodul Saua Jilistii

...sau din gama "Insista, insista ca sus vad si eu lumina"...

De ceva vreme ma tot batea gandul sa o luam in sus pe Lotrisor si pe afluentii sai, adica mai sus de cantonul Lotrisor, cel aflat la poale de Narat si mi-am pastrat dorinta, chiar daca generatia 50plus dintre oamenii impreuna cu care eu ies pe coclaurii de la noi mi-a spus ca, in zona respectiva (mai ales in apropierea Seii Jilistii), s-a taiat urat de tot si ca e cam haotica privelistea pe-acolo. Si asa si e! O retea de drumuri de TAF, o adevarata intrataiere: coastele toate taiate, in toate directiile, de drumuri care-au muscat din versanti. Si multa apa pe ele. Si bineinteles namol. Deocamdata inca e zapada, da' in curand se va duce si sa te tii!! Iar vara, padurea, ce e acum un intins lastaris (acolo unde e ... ca altfel nici macar), nu tine umbra deloc.... Ca nu are cum sa ofere umbra si racoare! Unde nu e lastaris e rariste...

Asa ca..de vreti sa ajungeti pe-acolo, in imediata vecinatate a Dosului Pamantului (ce ofera o vedere frumoasa dinspre partile acelea, adica din Saua Jilistii) sa o faceti cand e asternut un strat de zapada. E adevarat ca trebuie sa va faceti urme prin zapada, da' e sanatos sa o faceti! Ganditi-va macar la un singur efect: va imbunatati circulatia...Sau sa o faceti toamna tarziu, da' numai dupa ceva vreme fara ploaie.

Pana sa ajungeti acolo, aveti de mers pe vale, pe drumul ce urmeaza firul Paraului Rau si apoi sa urcati pe o poteca larga, de dincolo de parau. Ca reper, aceasta poteca e a doua ramificatie pe stanga dupa ce ati trecut de canton. Prima desprindere spre stanga e drumul de urca pe valea Paraului Galben, pe care noi ne-am intors. Drumul acesta trece peste-un pod si un pic mai incolo intalneste si firul paraului.

Oricum, avand si harta lui Nae Popescu (ca altele...cum ar fi cele ale unor autori valceni s-ar putea sa nu le aveti si chiar asa tot cea a lui Nae Popescu e de baza) va veti descurca.

Intr-o prima faza poteca asta larga (ce purta pe vremuuuuri marcajul de CG, da' acu' marcaj ioc!!) va duce intr-o intersectie, de unde vedeti drept inainte Dosul Pamantului si de unde veti intra pe "minunatele" drumuri povestite la inceputul acestui post.

Ca dovada ca ati ajuns, intr-adevar, in Saua Jilistii, stau cele doua semne de limita de parc (national.....ca ne aflam in Parcul National Cozia) - de-o parte si de alta a seii. Acuma...ca s-a taiat inainte de a fi declarat Parcul National Cozia pe acolo sau ca taierile s-au facut in virtutea aprobarilor ce se fac pe un interval de timp de ...nu mai stiu cati ani...si ca aprobarile s-or fi petrecut inainte de infiintarea PN Cozia si ca s-au intamplat in primii ani de la infiintare, eu nu stiu...ca nu ma pricep sa evaluez de cat timp s-a taiat pe acolo sau de cat timp s-au taiat drumurile respective, da' tot ce pot eu sa zic e ca mie locurile imi inspira jale si un aer devastat...ravasit...ca dupa orice taiere, unde nu s-au mai petrecut plantari sau ce alte lucrari sunt scrise prin cartile de silvicultura...

Pentru noi, timpul de urcare si coborare a insemnat un total de vreo 10 ore (cu tot cu pauzele de masa si de-ndulcit), avand ca punct de plecare si sosire Hanul Lotrisor, unde-am lasat masina.

Ilustrarea in imagini, cu incercari de explicatii pe ici-pe colo: in pozele ce vor putea fi vazute cand vor fi descarcate.
......Ce e mai sus scriam ieri. Azi postez si link-ul cu pozele, acelea care-au ramas dupa selectie: https://picasaweb.google.com/dumitrustefcris/SauaJilistii#

Valea Lotrisorului

In urma cu...cate zile sunt de cand am scris despre ziua petrecuta in inaltimile Naratului (Da' chiar! Care sa fie semnificatia numelui? Ce-o insemna Narat?), am uitat sa scriu despre cat de uimitoare si, fara exagerare, ca-n vremurile de demult este valea Lotrisorului, pe timp de ploaie (abundenta). Pe langa faptul ca nu exista o alta ocazie in care sa puteti vedea apele cascadei aruncandu-se cu atata debit, veti intalni zeci de cascade subtirele ce sar de pe versanti. Sinucigase de-a dreptul! Toate vaile inguste ce-au reusit sa sparga pieptul de piatra si sa-si sape un fagas aduc spre drum navalnice suvoaie.

Din pacate, nu am poze cu care sa si ilustrez ce scriu eu aici, da' recomand mai ales celor pasionati de fotografii (si care sa aiba si cu ce) sa ia la pas drumul ce insoteste valea Lotrisorulu (Apropos amatorilor de masini: drumul e inchis. Dincolo de cantonul aflat in dreapta drumului, acela aproape de capatul dinspre sosea, e coborata bariera. Si asa e si normal. Ca doar nu e drum de utilitate publica. Daca va ramane asa si la vara, poate ca poienita de la baza cascadei va fi, in sfarsit, curata si libera de gunoaie).

Si doar daca va e dor de zapada - chiar de nu faceti fotografii, da' cele cinci zile de serviciu v-au obosit intr-atat incat bateriile nu va mai permit inca o zi de efort fizic sustinut, plecati totusi la drum, chiar si pe ploaie (mai ales!), intrati pe valea Lotrisorului, mergeti agale pana la cantonul aflat in marginea poienii de unde incepe traseul de Naratu si lasati-va patrunsi de scartaitul zapezii, de atingerea fulgilor (pe acolo, cu siguranta ca ninge, nu ploua), priviti cat de frumosi sunt brazii si toti copacii, asa imbracati in zapada, mancati-va merindele pe veranda cantonului (inauntru nu cred ca va veti dori sa stati..ca deh! arata cum numai in urma unor muncitori forestieri poate sa arate) si luati-o inapoi sau chiar si mai sus, daca miscarea pana acolo v-a incalzit si v-a dezmortit si vreti sa vedeti mai mult. Sa zicem ca veti avea de mers catinel ceva peste o ora, dupa care veti da de canton dincolo de bifurcatia unde se desprinde si se duce spre stanga drumul forestier Scortaru. La cateva minute, urmand drumul din dreapta, veti zari si cantonul.
Datorita lui Ionica, iata ca se poate si vedea cum era locul miercuri, 1 Decembrie 2010, Ziua Nationala.

 Multumesc, Ionica! Iau fotografiile (primite azi, de Mos Nicolae), ca alternativa la nuielusa din ghete...

Dincolo de el, in sus, pe drum,  n-am ajuns nici eu pana acum. Dar mi-a venit deja o idee, pe care trebuie sa le-o zic si baietilor.