Tura 2015 de cateva zile si nopti pe coclaurii mai indepartati de casa era in plan de ceva vreme, dar am tot impins-o spre toamna (la sfatul unui bun si pretios amic :))))) - in persoana lui Dan Tautan http://www.dantautan.ro/, pana cand, pe motiv de prognoza si timp liber, a ramas pentru final de octombrie.
Pana in ziua plecarii am ramas trei. Ne-am imbarcat la masina...cred ca pe la 8 si-am pornit spre Herculane via Tg. Jiu si Baia de Arama.
Valea Cernei ne-a primit cu multa lumina....acea lumina de toamna pe care o intalnesti numai pe vai marginite de paduri de foioase si hai la deal spre Cheile Tasnei, dupa ce-am lasat masina parcata langa M. Dumbrava.
Ce ne-a bucurat sufletelele veti vedea in pozele facute de baieti si in acest filmulet cu fond sonor lin curgator https://www.youtube.com/watch?v=M5apDQL1K50&feature=share. Vorbele sunt goale si nu pot surprinde ce inseamna sa te scalzi in lumina stralucitoare, cer incredibil de albastru, liniste si aramiu-auriul padurii.
Am trecut de stana, tinandu-ne in continuare de marcajul CA pana am ajuns in Poiana Mare a Tasnei. Acolo, tot uitandu-ne de PG, am dat direct de BR (care, pe harta, ne arata ca trebuia sa fie mult mai in fata). In fine....decidem sa facem stanga (pentru ca asta era sensul de mers spre Crovuri) si putin mai incolo, dam si de PG, care merge impreuna cu BR un timp pana cand iar se despart, daaaar, spre mirarea noastra tot BR face stanga, iar PG o tine inainte. In fine... facem stanga pe BR, ceea ce ne baga intr-o urcare serpentinata printr-o padure de fag si gorun de credeam ca nu se mai termina...care ne scoate, intr-un final pe creasta, unde dam din nou si de PG, care venea de jos, din dreapta noastra...dupa un urcus nu stim cat de pieptis sau bland. Mai mergem putin insotiti de ambele marcaje pana pe vf. Pietrele Albe, de unde, in sfaaaarsiiit, PG face stanga si coboara spre crovuri. De sus, de la varf chiar se vede un stalp indicator catre care ne-am indreptat si noi si in apropierea caruia am si pus cortul in prima seara (intr-o sa frumoasa, care ne-a oferit o panorama si mai frumoasa). Cu rezervele de apa eram in grafic.
A doua zi, ne-a intampinat o glorioasa dimineata, cu mare de nori pe vale, cu M. Cernei scaldati in soarele rasaritului...Ce sa mai?! De vis! Nici in sperantele noastre cele mai optimiste...ca sa zic asa....nu ne imaginam o asa dimineata!
Am traversat crovurile simtindu-ne ca regii pe plantatie....
Am fost singuri paaaana la Crovul Mare, chiar la intrarea pe CR, unde un nene isi astepta sotia sa vina cu oile. De acolo, am virat stanga si ne-am bagat in coborare prin Cheile Tamnei, care ne-au scos la sosea suficient de devreme cat sa ne tinem de plan si sa ajungem si la Inelet pana la inserare. De retinut ca, la un moment dat, din poteca de CR se desprinde un marcaj (TA) care duce la vf. lui Stan prin Foeroaga Satenilor. Un pic mai jos de locul in care cele doua poteci se despart e si un izvor amenajat cu jgheab. Deci nu e nevoie sa urcati cu nu stiu ce rezerve de apa pentru ca aveti de unde sa va luati.
Ajungem la sosea, facem stanga, mai mergem nitel, dam de puntea ce ne trece peste apa Cernei si ne "angajam" din nou in urcarea spre scarile de lemn. Imediat dupa punte ne intampina un marcaj nou-nout - TR, care insoteste poteca spre Inelet si chiar trece de sat, pana pe la bifurcatia spre Prisacina, unde se intalneste cu alte marcaje (PA, PR, PG...) care vin din vale...probabil ca dinspre alta intrare spre satucele din M.Cernei, aflata mai la vale de intrarea spre Inelet.
Buuun..Ajungem cu bine si la Inelet, ne punem cortul langa scoala, pe faneata domnului Avramica, cu care ne intalniseram la scurt timp dupa ce-am trecut pe punte, si ne pregatim de apus....Ca nu stiu daca am apucat sa va spun: soarele lumineaza intr-un maaare fel M. Cernei la rasarit si M. Mehedinti la asfintit, iar noi chiar eram superbine "amplasati" pentru asa ceva. Iar ca bonus, mare de nori deasupra vaii, in fiecare dimineata. :)
A doua zi, inainte de plecare, ne intarim cu ceva provizii de apa, lapte, pere si niste foaaaaarte bune ciuperci in otet de la familia domnului Avramica (care ofera si cazare....in caz de vrea cineva sa stie) si ne indreptam spre Prisacina, urmarind buchetul tricolor de marcaje, scaldandu-ne din nou intr-o baie de lumina ce se lasa peste noi dintr-un cer albastru incredibil, liniste, pace si senin auriu-aramiu.
Trecem si pe la Prisacina, unde ne placu foaaaarte muult si la finalul zilei ajungem in Saua Prislop, dupa o urcare printr-o padure cam ciopartita si o poteca ravasita de urme de motor (Din Prisacina pana la Prislop drumul-poteca e marcat cu TR.).
In Saua Prislop intalnim marcajul de culme (BR), ne gasim un loc ferit de vant si cu o panorama suuupeer de pus cortul (cu vedere la M. Mehedinti), la mica distanta de sursa de apa si ne instalam. Petrecem inca o seara frumoasa, cu luna plina si maaaare si stralucitoare, intrebandu-ne daca va tine vremea aceasta buna pentru inca o zi (Pe masura ce treceau orele spre noapte, un strat de nori acoperea stelele una cate una...).
dar dupa ce-am iesit in gol alpin si-am lasat padurea in urma.....n-a mai fost nimic care ne mangaie...Vantul batea cu destula putere...deci nu putem spune ca adia ca o mangaiere....Sus, ne-am indreptat mai intai spre Arjana, care e scos din marcajul de culme, dar la care se ajunge urmarind marcajul de limita de arie protejata (aici, Parcul National Domogled-Valea Cernei) - adicalea patratelul rosu incadrat cu alb, mai stam si pe varf (un pic mai jos, unde eram cat de cat feriti de vant) pana pe la 12, incurajati de vreo 2-3 aparitii palide ale unei tipsii galbioare care cica era soarele, care n-au tinut mai mult de cateva secunde fiecare, dar incepe sa si ploua si decidem sa revenim la marcaj si sa continuam.
Continuam noi ce continuam pana pe Zascolul (Geantul) Arjanei (unde o placuta eronat ne anunta ca e tot vf. Arjana), dar continuarea spre Biliana nu ne iese in bobi pentru ziua cu pricina...Nu mai vedeam nimic...Vantul batea...Ploaia cadea....
Asa ca am decis sa ne intoarcem in sa, apoi din nou in Prisacina, de unde buchetul de marcaje ne insoteste pana la bisericuta din Dobraia.
Acolo, din coltul micului cimitir o ia la vale o poteca, insotita de acelasi buchet tricolor. Coboram vertiginos vreo 2-3 ore...parca....si pe la orele 16.00 sosim la masina, ne imbarcam si inapoi spre casa.
Din fericire, pe masura ce ne apropiam de vale, soarele a reusit sa patrunda pe sub patura de nori si sa mai arunce o ultima farama de lumina peste padurea ce se-ntinde de-o parte si de alta a intrarii in Cheile Tasnei, ca o alinare pentru reconfigurarea traseului propus initial....
Plus ca, asa stand lucrurile, ne gandim deja sa revenim la ceas de primavara. Trebuie sa fie intr-alt fel incredibil de frumos! :)
