In gradina lui Ion nicio floare n-are somn/Nicio floare n-areeee somn...

Eeeee...ca de cand cu Facebook-ul asta am uitat sa mai pun cateva randuri si niste pozicele si acisilea pentru ochiul lumii largi, dara prilejul ce tocmai se petrecu fuse de asa mare angajament (a se traduce prin veche, foarte veche dambla) ca merita si-o postare blogala.

In linii mari si generale, traseul fuse cam asa: Lotrisor-Poiana lui Pavel (pe marcaj....adicalea PR)-Saua Tarsa-vf. Naratu-Saua Tarsa-Dosul Pamantului (tot pe marcaj intre Saua Tarsa si Dosul Pamantului - ca dup-un pic de cautare daduram si de vechiul marcaj CA)-Valea Lotrisor (coborarea - pe unde dadu Domnu'..ca sa zic asa, adica pe-o vale ce ne lasa intr-un drum, care la randul lui ne duse in cel de Lotrisor).

Momentul l-am ales cu multa grija....dat fiind ca se anunta un weekend prelungit tocmai cand batea iulie la usa...Ori dupe cum bine se stie (cine stie), luna iulie e luna florilor de colt...Pardon! Floarea reginei!! :)))) Numai ca Naratu' ne oferi, de data asta, pe langa regine cu duiumul (ca nimeriram fix la bal) si multe alte printese, ducese, marchize si alte cele pretioase (crini de padure - vreo doua tulpini, orhidee in vreo trei locuri)..Asta ca sa nu mai pomenim de sunatoare, cimbrisor si rosioarele fragute...plus altele asemenea....

Vremea fuse si ea blanda si buna cu noi...desi parea ca ne ameninta cu niste ploaie, norii dadura doar cu umbra intre noi si soare si numai cativa stropi care sa faca muzica pe cort la ceasuri mici de dimineata... :))))

Dar mai bine sa lasam imaginile sa oglindeasca cele vazute si-intalnite si poate mai strecuram o vorba-doua printre ele. :)

crin de padure (Lilium Martagon)

 lumanarica

 napraznic

 terasa de servit cafea, dimineata

 Culmea Cosurile 

 garofite albe de stanci sau "barba ungurului" (dianthus spiculifolius)

 Doamnele locurilor, florile de colt sau florile reginei (leontopodium alinum)

 sor'cu frate...cica...

 vf. Naratu'

 Cozia vazuta de la vf. Naratu'

 orhidee - una dintre cele peste 50 de specii din Romania

 Meteora valceana

 tot orhidee

Ghiocei - doar dincolo de garduri, Poiana lui Pavel dincolo de inc-o ora de mers

Pentru noi, traitorii pe-acisilea, lumea inalta din zonele acestea e locul nostru de joaca si ne-ar placea sa cunoastem toate cotloanele si orice coltisor! Iar lumea tainica a Naratului (asta imi inspira invariabil, de fiecare data cand ajung prin Naratu'....ca e tainica...de parca as fi pe cale sa descopar un mister) pe mine, cel putin, ma atrage ca un magnet. Si cu toate acestea, din pacate nu am ajuns de prea multe ori. In cei 8 ani de cand m-am intors cred ca am ajuns de vreo 5-6 ori.  Cu tura de azi cu tot....daca socotesc corect, fara sa fi uitat ceva.

Mai aveam un prilej in plus sa mergem cam pe-acuma-n zona...Stiam eu (vazusem chiar si poze - si ultimele nu mai demult de-aseara) ca pe Daneasa sunt ghiocei multi. Or fi, da' ochii nostri i-au ratat... 

Inca un motiv de-n plus e ca pantele de mai sus de parau si apoi continuarea pe culme inseamna niste inclinatii..considerabile. Si e de preferat sa urci si, mai ales, sa le cobori prin zapada. Macar in zapada, chiar si intarita, infigi calcaiul si cobori lejer, da' pe frunze, la unghiul ala....nu se stie unde te-ai putea opri.

De la confluenta celor doua paraie (Daneasa si un afluent de-al sau), tinand un pic spre paraul din stanga, pe culmea dintre paraie se poate zari o poteca ce urca ea ce urca si apoi o tine la dreapta pana ajunge intr-o sa, loc unde apare si primul marcaj (BR - asa cum poate fi vazut pe harta lui Nae Popescu: http://www.profudegeogra.eu/harta-turistica-a-muntilor-capatanii-builacarpatii-meridionali?dur=536)

Marcajul ne indica chiar ca e de ocolit pe la sud (prin stanga) portiunea cu tancuri stancoase de deasupra. Si cum aveam un foarte bun motiv sa fim cuminti (Stiti povestea cu ulciorul, nu-i asa?), asta am si facut. Apoi am urcat din nou intr-o alta sa, imediat dupa portiunea cu tancuri, fix in dreptul unui fag, ce inca mai poarta si marcajul si sagetile care te indruma fie in jos, fie la stanga, in functie de unde vii.

Si-am urcat noi in formatiune completa la inceput, apoi doar jumate' pana s-au facut niste ceasuri si, dupa cum ne-a fost conventia, la orele trecute fix am facut cale intoarsa desi...cred ca mai aveam doar vreun ceas pana in Poiana lui Pavel (dupa ceea ce credeam noi....ca e prima data cand am vrut sa ajungem in poiana pe varianta Daneasa...da' calculele cred ca sunt corecte...daca nu chiar prea severe). Buuun si pana unde am ajuns! Doar urmele noastre si urme de jivine in portiunea cea mai de sus....

Asa cum spuneam, lumea Naratului e tainica si putin umblata, pantele sunt abrupte sau, in tot cazul destul de inclinate. E de preferat urcarea aceasta pe la nord din mai multe motive: inca e zapada (chiar mare sus...si inca intarita), ceea ce ajuta (parerea mea), iar vara....c'est-une merveille in comparatie cu "consacrata" varianta ce pleaca din valea Lotrisorului (si urca pe sud, ceea ce inseamna rauri, rauri de transpiratie...ca sa nu mai zic de caldura sufocanta....). Si e frumos. Mai ales toamna, cand se mai racoreste afara, e de parcurs toata culmea dintre Foarfeca Naratului si Sturii lui Pavel (presupunand ca tancurile acelea stancoase pe sub care am trecut azi sunt Sturii lui Pavel). Culmea e ingusta, presarata cu tancuri stancoase cu sau fara pini - unele de ocolit - cel putin de unii ca noi, neechipati pentru asa ceva, dar ofera cateva locuri minunate de belvedere spre Olt si Cozia, pe de o parte,



Fagaras si Lotrului, pe de cealalta parte,

cu conditia sa nu vreti prea multe poze panoramice....Asta nu se prea poate....ca prim-planul e "ocupat" de ramuri, crengi si truchiuri ce se inalta la cer si vor lumina.



Vom reveni la Brezoi. Cam intr-o luna vor inflori si dediteii...:)

P.S. Autorul pozelor: Florin  - http://naturapasiune.blogspot.ro/