“When an innovator is really cultured, he can choose to adopt any cause.”

http://www.youtube.com/watch?v=c2WoTk111_c

Naseer Shamma has dedicated his life both to the music of the oud and to his humanitarian work.  Born in 1963, at Al-Kut, in southern Iraq, Naseer studied at Baghdad’s Institute of Music, where he specialized in the oud.  In 1998, Naseer founded the Beit al-Oud al-Arabi al-Harawi, at Cairo.  Following his discovery of a ninth-century manuscript of the musical theorist al-Farabi, Naseer reconstructed the 8-string oud, which expanded the range of the instrument from the 6-string oud, giving it a “distinct tonality”.  Most recently, he established an “Eastern Orchestra”, composed of seventy musicians playing rare instruments from the Arab World.

Naseer’s belief that art is an integral part of the human soul is evident in his humanitarian work.  He has established an organization dedicated to the education of talented and creative children in Iraq.  He has also worked to alleviate the plight of Iraqi refugees, including at a concert organized by the UNHCR at the Damascus Opera House in June 2008.

Naseer is testimony to his own belief that, “when an innovator is really cultured, he can choose to adopt any cause.”

The wanderer

Ar merge de minune si-un hamac atarnat sub copaci, pe-un camp, sub adierea vantului.... Sau doar un singur copac, mare, trunchios, ramuros si...frumos de care sa te lipesti si-atat. :)

http://www.alexsimu.nl/MYWEBSITES/ASRO/SiMusic.html

https://myspace.com/alexsimu/music/songs

Sau chiar si o gradina ce cheama la culcuseala sub ramuri aplecate si printre flori parfumate, in care sa stau si sa citesc, sa citesc, sa citesc si sa hoinaresc...cu gandul. :)

http://www.youtube.com/watch?v=G_6h5_e_O44 ( Charles Lloyd Quartet - Booker's Garden)

http://www.youtube.com/playlist?list=PL5F6D1F1B8A1DB0EC  (Paolo Fresu&Uri Caine, Think. - full album) Ca sa gandim la ce citim.... :))))

You and me making music

http://www.youtube.com/watch?v=zvtaHMk5zq4
ZAKIR HUSSAIN - tabla percussion voice
HARIPRASAD CHAURASIA - flutes
JAN GARBAREK - sax tenor and soprano
JOHN MC LAUGHLIN - acoustic guitar
1-making music
2-zakir
3-water girl
4-toni
5-anisa
6-sunjog
7-you and me
8-sabah
(Making music - full album) :)
Multumesc, RAVI1963100 (oricine-ai fi, de oriunde-ai fi)! :)

Jazz...sub meri

Iata ce se intampla cand se canta jazz...sub meri :)

http://www.youtube.com/watch?v=0-OSqHAeLBU

(Charles Lloyd, Eric Harland si.....ZAHIR HUSSEIN!!)

http://www.youtube.com/watch?v=GgyvpNKc58w
(Paolo Fresu si Uri Caine - o combinatie de maaare succes...ca orice lucru simplu si care parca vine de la sine... trompeta si pian :) ..."una foarte de jos, intoarsa spre pamant, una foarte de sus..." )

Oare cum ar fi de s-ar canta asa...sa zicem ca la...Voinesti, primavara, in mai, cand sunt merii toti in floare?

Nu-ti aduce anul ce-ti aduce-o clipa...

Sambata am facut o fapta buna. Stiti cum e sa tii  in palma (sub sofshell si jacheta) un fluture ce se zbatea pe zapada inghetata si-apoi, dupa un timp, sa se-nalte-n zbor? A fost ca si cum o particica din mine a prins aripi. Si-a fost frumos...
.......
Si cum poate ca nimic nu e intamplator, azi, la trei zile dupa ce de la pieptul meu au zburat doua aripi gingase direct catre padurea protectoare, iata peste ce-am dat (pe youtube, bineinteles, fara de care....): Celtic Mystery - track six, The Butterfly http://www.youtube.com/watch?v=CkvxzTeY2Xo
:)

Mi-am gasit muzica...

Dintotdeauna am tanjit spre locurile Georgiei, Armeniei...intr-acolo. Nu prea stiu de ce...Nu stiu de unde chemarea asta...Stiu doar ca daca ar fi sa ascult ceva acolo sus, unde sa ma asez, sa stau si sa privesc indelung la ce se deschide in jur, asta mi-ar suna in cea mai mare armonie cu linistea locurilor: http://www.youtube.com/watch?v=1gOxB4hTvwc&list=PL515E6BC48388D9A1
Si cum viata ar fi pustiu fara youtube, am cautat de multe ori inregistrari cu instrumente de suflat....da' "flute" nu mi-a scos niciodata asa ceva...duduk....cel mai cel mai instrument!

P.S. Mi-ar fi placut ca azi sa fi avut timp si sa cobor din tramvaiul 41, sa urc pe dig si sa privesc indelung frumosul apus.

Dupa 20 de ani

Am plecat din nou dupa ce, in urma cu 20 de ani plecasem cu gandul sa revin, imediat dupa ce voi fi terminat scolile, da' mi-a luat vreo 12 (ani) ca sa se intample. De data asta stiu ca nu mai am cum sa mai revin. Nu regret, dar mi-e foarte dor si de locuri si de oamenii care mi-au fost alaturi in cele mai negre si grele momente si, ca un facut, dupa periplul de saptamana trecuta prin Sibiu, Deva, Orastie, Hateg, Petrosani si Targu Jiu, intoarcerea fu prin locurile atat de dragi mie, pentru care mi-am dedicat timp si energie, ba chiar mai mult de-atat, pe langa muntele nostru drag si frumos, unde-am urcat in spate nu doar cu rucsacul, ci si cu suta de bucati de sita deodata, scanduri, cuie, ciment, panouri ...unde-am urcat pentru prima data noaptea, cu zapada mai sus de genunchi si prin viscol, unde-am pus pentru prima data coltarii pe bocanci, unde-am dormit pentru prima data iarna, in stana...
Ceva din mine a ramas acolo si nu va pleca niciodata. Si va avea grija sa-mi aminteasca c-am plecat cu restante, locuri unde fie n-am ajuns, fie n-am revenit de cate ori mi-as fi dorit...In fiecare toamna imi voi aminti cat imi doresc s-ajung pe Bulzul Coziei sau sa revin prin Coltii Foarfecii sau macar sa mai trec o data pe la balconul din Fruntea Oii sau sa am parte de-o integrala in Piatra Tarnovului. In fiecare primavara, imi voi pune-n plan un drum la Cheia, cu speranta ca voi ajunge pe Stogu' sau pe Claia Stramba. Iarna, de fiecare 1 Decembrie, voi reveni macar in gand la tura in Naratu' din 2010, anul in care-am trait cel mai frumos weekend dinainte de ziua mea, si poate ca voi reveni chiar pe bune, candva. Iarna n-am stat inca la cort. Ar putea fi un bun inceput o tura in Naratu'...
Trebuie sa am speranta ca asa va fi! Ieri dimineata, m-am trezit avand mintea ocupata de un singur refren: The spirit carries on http://www.youtube.com/watch?v=6nc4vR2Qa88
E un semn ca lucruri bune sunt pe cale sa se intample? Unul chiar s-a intamplat (tot ieri) si sper sa fie doar inceputul, iar urmarea sa nu se lase prea mult asteptata, ci sa se intample curand.

A Dramatic Turn of Events (DT)

In toamna lui 2011 credeam ca nu are cum sa fie mai rau decat era la acel moment. Anul urmator, cam la aceeasi vreme, am aflat ca se poate. Si inca muuult mai rau! Am descoperit totusi si ceva bun ce s-a petrecut in vremea aia: https://www.youtube.com/watch?v=layh2xzUhbs (Dream Theater, A Dramatic Turn of Events)

Si iata c-a fost lansata si o varianta instrumentala: https://www.youtube.com/watch?v=Nos_Jf64g9c

Cui mai place?

In the mood for tango

"Muzicienii buni va pot spune ca experientele cele mai inalte se intampla atunci cand parca nu mai canta ei muzica, ci muzica se canta pe sine prin ei." (Deepak Chora, Putere, libertate si gratie divina): http://www.youtube.com/watch?v=mAhebGhFCzc (Richard Galliano Septet - Piazzola Forever - En concert)

Lundgren, Galliano, Fresu, Grenoble Jazz Festival, 2009

Undeva in Romania...ba chiar mai mult decat atat: undeva in sudul tarii, sudul oltenesc, nu oarecum. Intr-o gara, aflata la margine de oras si evident ca vecina cu niscaiva case de etnici..., plus vreo doua-trei bodegi. Ca de Florii, sarbatoare mare si muzica la maxim. Volum maxim. Live sau inregistrare....asta nu mai stiu, da' cre'ca live. Scartza-scartza...vaiete, aoleuri si toata gama....Ce-i drept, ma gandeam ca scartzaitorul la vioara nu e chiar afon, da' cu toate astea deja imi incoltise-n minte intrebarea daca nu ar merita un apel la 112, mai ales ca trenul se incapatana sa nu soseasca. Si-n timp ce gandurile mi se-adunau ghem, dintr-o data, vioara (stil lautaresc pur) se lansa intr-o abordare cel putin surprinzatoare: Bolero. Ravel, cantat in maniera lautareasca?! Oare cat i-ar fi placut sa se auda cantat asa?

A venit si trenul, am ajuns si la destinatie dupa alte doua ore de uruit si zdranganit si dupa oarece despachetari si convorbiri urgente, a trebuit sa evadez pe youtube ca sa-mi alin neuronii incercati cu-atatia decibeli. Stiam si cu ce ma voi trata. E "bicamamentul" meu cel mai recent: http://www.youtube.com/watch?v=ew0omCRYmVE (Lundgren, Galliano, Fresu, Grenoble Jazz Festival, 2009).

Enjoy! 

P.S. Pe mine deja ma cam incearca o dependenta de inregistrarea asta...

Marile concerte ale lumii

Nu stiu care e legatura dintre concertul nr. 5 pentru pian al lui Rachmaninov (pe care-l si ascult acuma...in timp ce ma joc cu tastele) si cel mai grandios concert live pe care mi-a fost dat sa-l ascult in ultimul timp (cel putin) - si anume cel de duminica dimineata, la trezirea in cea mai relaxanta poiana in care-am ajuns de ceva vreme incoace (pentru care-i datoram Ralucai multe, multe multumiri), dar in mintea mea trebuie sa fie o legatura - atata vreme cat ascultand concertul mai sus precizat, mi-am amintit instant de trilurile aproape ca....multicolore (dac-ar fi sa asociem culorile cu sunete), ceea ce m-a facut sa scriu acisilea cateva randuri despre asta...in speranta ca s-o gasi cine sa citeasca si sa devina mai atent la ciripeli si trilureli si chiar sa inceapa sa gaseasca o mare bucurie in a le asculta. Din pacate, nu cred c-am fi avut cu ce sa inregistram....dac-am fi fost in stare sa iesim din sacii de dormit si din starea de plutire si de joy in care cred ca ne aflam toti cand corul si-a deschis stagiunea si ne-a trecut in revista repertoriul.

Ciudat (sau poate ca nu....), coincidenta sau cine stie ce...e ca fix la intoarcerea din tura de saptamana trecuta,  nu mai demult, le ziceam prietenilor mei ca trilurile cele mai frumoase pe care le-am ascultat vreodata s-au petrecut....ghici unde?...in Bucuresti!...cu ocazia unor nopti ale muzeelor, o data in Parcul Carol, langa Muzeul Tehnicii, iar anul trecut, in (deja) paduricea din fata Bibliotecii Nationale (celei noi)....Nici nu mai stiu cum de mi-am amintit de ele... Ce-i drept, si de data asta Bucurestiul a fost in traiectoria mea catre poiana minunata, peste care sambata noaptea curgea asa o luna frumoasa si stralucitoare si dadea o lucire argintie peretilor (de altfel, alb-galbui, la lumina zilei), pe care ne jucaseram in timpul zilei si apoi si a doua zi. Deci in topul meu, locul I e ocupat acum de alt moment muzical.

In rest....sper sa fi iesit delicioasa mancarica de urzici, culese inainte de plecare, cu mainile goale. Oricum buricele degetelor erau deja "curentate: asa ca nici n-am simtit mare lucru. Desi sunt mare amatoare de asemenea mancaruri (chiar cu o zi in urma savurasem o salata de leurda la casoleta, adusa de acasa), de data asta am zis pas. Urma o zi incarcata cu altele decat timp pentru gatit si ar fi fost pacat de ele sa se ofileasca inainte de a ajunge in oala.

Ca mostra despre ce scrisei acisilea, iata niste link-uri, la care eu recurg uneori in clipe de profunda catraneala (s-a-ntamplat sa mearga mai bine decat Mozart...sau Rammstein): https://www.youtube.com/watch?v=9CL77xgPyKM sau http://www.youtube.com/watch?v=FoUxS2u247A

Enjoy!

Asa e...ca vesnicia s-a nascut la sat.

Azi pe Facebook, pe la orele pranzului, distribuia cineva o poza: o plita cu niste maini de bunica punanad la copt cateva lipii sau turte, una dintre cele mai frumoase amintiri din copilaria mea. Am fost la tara zilele trecute, da' din pacate plita nu mai e...

Am avut totusi revelatia faptului ca vesnicia s-a nascut la sat, fiind "lovita" - cum stateam asa cu spatele si talpile lipite de soba, ramasa fara plita - de sentimentul ca timpul sta in loc...ca se opreste acolo, in cele doua incaperi in care ne-am petrecut aproape tot timpul de stat in casa, in anii de dinainte de scoala si apoi in vacante. Iarna intram in casa doar cand amurgea si veneam de la sanie, cu ciorapii uzi-uzi si talpile reci-reci si ni le lipeam de soba.

Bunica ne cocea lipii din coca framantata pentru paine. Bunicul ne cobora mere din pod si ni le punea la copt, pe plita sau ne fierbea boabe de porumb. Si-acum am in urechi sunetul usitei de la plita si al cercurilor de metal pe care le indepartam pentru ca flacarile sa ajunga direct la oala...Ce bine ca John a lasat plita, la cabana! Lipii nu facem, da' painea prajita pe plita o astept inca dinainte de a ma porni de acasa, iarna, cand ma duc la Cheia!

Inca mi-a ramas in minte si imaginea nametilor de la marginea drumului, printre care noi, copiii, inaintam ca printr-un tunel, cu saniile insiruite, de multe ori legate una-n spatele celeilalte....Cica faceam trenuletul...

Ieri, la plecare, mergand incet pe drumul pe care se adunase ceva zapada, ma uitam din masina la copiii care-ncepeau sa iasa cu saniile, nederanjati de rarele masini care intra-n sat si mi-am amintit cum ne-adunam si noi si puteam sa ne jucam in drum tot felul....masinile fiind si mai rare decat acum: ratele si vanatorii, de-a v-ati ascunselea prin pomi sau pe sub capete de podete, gula, tije, castel.....

Unde dai si unde crapa...

Astazi am primit in dar mai multe carti: una live...ca sa zic asa, adica in foi si coperta...si alte cateva ca atasamente la un mail de La multi ani!

Si deschizand-o in urma cu nici o juma' de ceas pe cea "in foi si coperta", am simtit ca am nevoie sa ascult ceva care sa ma duca departe in lectura...Mai ales ca ma tot intruziona un gand: cat de similare au fost cele doua situatii, cea in care m-am placit prima data si cea de-acum cateva zile, in care am m-am pus pe schiuri dupa niste ani,  sperand sa mai am ceva din miscarile invatate in cele doua firave ocazii cand o mai facusem. Si trebuia sa-mi gasesc un catalizator pentru lectura, care sa stinga gandul intruziv.  

"Placirea" in premiera a fost insotita de niste ganduri teribile de renuntare...chit ca primisem cadou snowboard-ul! Cam asa si-acum cateva zile...dupa ce, la randul meu, am oferit snowboard-ul cuiva...ca vorba aceea, "Dar din dar se face rai!" Da' cum nu e frumos sa iei inapoi un cadou oferit, oricat de obositor e sa te tot ridici dupa ce ai cazut (si nu e la fel de usor ca in cazul placii...), mi-am reevaluat planul de invatare si am luat-o catinel....asa ca pana la sfarsitul zilei, rezultatul a fost...asa si-asa, dar datator de speranta ca data viitoare va fi mai bine.

Nu stiu de unde si nu stiu cum, da' gandul m-a dus la un singur "catalizator" muzical pentru lectura: Guitars-ul lui Mike Oldfield, ceea ce nu ascult de felul meu, dar acest album imi placea sa-l ascult mereu si mereu intr-o anume situatie, intr-un anume loc..sau mai bine zis, intr-un anume....context. Si nici nu stiu daca l-am mai ascultat in ultimul an si jumatate, da' a fost asa de puternica chemarea incat am dat sa cotrobai pe youtube dupa el.

Nu mai sunt sigura care e prima piesa din album. Sa fie Muse? From the ashes? Embers? Sau Cochise? Imi parea asa de curgator acest album.....ca parca era o singura piesa, de la cap la coada....si-mi placea! http://www.youtube.com/watch?v=M4KxgMgy9K0&list=PL4D69D04C5C276E28

Si cum vorba aceea cu "Cine cauta gaseste!" se confirma de multe ori, iata ca la una din piese, apare urmatorul comentariu:

"I hate to see someone suffer. Here are the song titles in order:
Muse, Cochise, Embers, Summit Day, Out Of Sight, B. Blues, Four Winds, Enigmatism, Out Of Mind, From The Ashes.
There, I've done my good deed for the year :)"

 

Daca am mai citit sau nu.... o fi greu de ghicit sau usor?

Fenimore Cooper si Ciresarii

In urma cu cateva zile, nu mai stiu in ce context, fara sa stiu ca va fi (re)difuzat la tv, mi-am amintit de ultimele scene din Ultimul Mohican (filmul cu Daniel Day-Lewis si Eric Schweig in distributie), mai precis de cea in care trupul lui Uncas aluneca de-a lungul peretelui de stanca si chiar ultima scena, aceea panoramica, care-mi place foaaarte mult. Si mi-am dat seama ca nu e intamplare sau o simpla coincidenta ca romanele copilariei mele au fost tocmai cele ale lui Fenimore Cooper si Ciresarii.

Apropos de cartile copilariei: v-a placut Aventurile lui Habar n-am si ale prietenilor sai? Am gasit-o recent intr-o librarie, prin Bucuresti. Chiar si ilustratiile sunt aceleasi. Pe vremea cand am citit-o, o imprumutasem din vecini. Poate-ntr-o seara, cand voi avea timp, o voi reciti...

Amintiri in versuri si note

Cu ceva vreme in urma, pe vremea cand incercam sa contribui, in felul meu, la punerea in fapt a ceea ce consideram ca ar fi fost un club de turism..montan..alpin...whatever (Acum doar imi ajut prietenii intr-ale cluburilor lor, atunci cand imi cer ceva anume, in mod explicit.), am aflat un cantec. Mi-a placut mult atunci si-mi place si-acum.
O fi vremea asta superba de toamna din ultimele saptamani, o fi starea de free-floating din Buila, o fi expirul prelungit ce-a insotit gandul "Uite c-am facut-o si pe-asta!",  dupa ce-am ajuns pe platoul cel mai inalt din Coltii Foarfecii, o fi stanca inmiresmata a Basarabului..nu stiu...da' imi tot vine in minte, de ceva vreme incoace, cantecul asta.
Oare cat anume din el mai tin minte? Ia sa incerc:

Cheama-ma, floare de martie,
Spre cerul inalt din inima mea,
Zapezile se duc inspre moarte,
Cheama-ma, din nou, floare de stea!
Cheama-ma, padure adanca,
Cu muguri plesnind a crud si a verde,
Cheama-ma, floare de stanca,
Viata-i un drum, pe care nu-l putem pierde.

Doruri si sete de inaltimi
E viata noastra aici si acum.
Din absoluturi vom face lumini,
Din certitudini pasi de drum.

Cheama-ma, zambet de soare,
S-aprind in suflet iar lumini de gand,
Cheama-ma, munte si mare,
Viata-i un zbor, vom invata zburand.
Cheama, drum de lumina,
Spre cerul inalt din inima mea,
Cheama, zare senina,
Cheama-ma, din nou, floare de stea!

Doruri si sete de inaltimi
E viata noastra aici si acum.
Din absoluturi vom face lumini,
Din certitudini pasi de drum.

Nu stiu ale cui sunt versurile si nu stiu cine le-a pus pe note, da' le (sau ii) multumesc! Cele mai frumoase amintiri ale mele din turele pe sus au ajuns sa fie insotite automat de cantecul asta...

P.S. Apropos de toamna asta si de minunatele ei ture, ati vazut filmuletul lui Nicu? Acuma...sa stiti ca singurele mele poze sunt cele cu flori, da' asa-i place lui Nicu.. sa ma faca vedeta...Cele mai multe poze sunt, de fapt, ale lui si ale lui Marius. Deci: http://www.youtube.com/watch?v=SfEszxL2Cl0&feature=player_embedded

Enjoy! Sper sa va placa!

Cozia chiar e munte de toamna, iarna, primavara. E adevarat ca si vara e plin de flori, da' trebuie sa va placa si zaduful si capusele...In tot cazul, vara e nevoie de un control atent, de cum ati ajuns acasa si-ati intrat in baie.

Cu titlu de exemplu

http://dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5539156641280672705/1

Cu titlu de exemplu.
Cred ca ar fi de bun augur ca, la intrarea in fiecare arie protejata, sa existe cateva randuri explicite, referitoare la ce e voie si mai ales, nu e voie. Si cand ma gandesc ca unele au chiar si custozi...cica.

In alta ordine de idei, chiar imi place site-ul celor de la Dianthus Medias: http://www.dianthus-medias.ro/

N-ai dreptul sa minti, sa te-amagesti....

Imi place foarte mult textul de la piesa asta si nu doar textul. Imi place si ritmul ei. O iau ca pe un motto. Sau ca pe-o oglinda: http://www.youtube.com/watch?v=h4BvuIqvoU0

Prea devreme batran, prea tarziu intelept

Deja al treilea gand saptamana asta!! Ce-o fi, oare? Da' parca simt nevoia sa spun lumii (insemnand cativa oameni cu care eu, oricum, rezonez, intr-un fel) despre cartulia asta. Am cumparat-o tocmai pentru ca mi-a placut titlul...."Wow! Ce tare! Mai sa fie! Chiar asa? Prea devreme batran, prea tarziu intelept???" Si costa mai putin de doua pachete de tigari (ca unitate de masura pentru fumatori). Pentru noi, ceilalti, nu stiu ce unitate de masura sa dau. In fine...19 lei e pretul ei. Pe mine m-a costat chiar mai putin ...ca era reducere la Humanitas.

Nu e o carte "tehnica". Deci poate fi citita de oricine. Pentru bransa noastra, mai ales pentru cei deja fomati sau in formare in pcc (...cognitiv-comportamentala) aduce o multime de (re)confirmari. Celorlalti poate ca le va deschide drumuri. Wow! Iar drum!Si cu asta inchei. Ca am ajuns unde am plecat. Ma refer la cuvant: drum... Spor la lectura celor care vor pune mana pe carte!

Refren: Nu-mi pasa de nimic, de nimic! Sunt fericit! Nu-mi pasa...

Se pare ca in ultimele zile am multe ganduri razlete. Ma rog....multe...mai multe decat in alte timpuri. Nu stiu daca am depasit pana acum "densitatea" de doua "ganduri razlete" pe saptamana.

Am asa un chef sa impartasesc cu cine-o citi (despre cativa prieteni stiu sigur ca si-au facut un obicei..ca doar mi-au spus-o) despre piesa zilei. Adica despre ce mi-a sunat in cap mie azi, de fapt, mai acu' spre seara..ca pan' la urma am cautat-o pe youtube. Era musai s-o ascult pe bune! Et voila! Am gasit-o: http://www.youtube.com/watch?v=Pke8JB90E28&NR=1

Sa-mi placa asa mult piesa asta e, de fapt, meritul lui Imi. El ne-o canta. Si asa-mi place atmosfera aia cand ia Imi chitara si-ncepe...Si daca mai suntem si-n jurul unei vetre de foc...free-floating, nu alta! Pe cand oare next time? Ca incepe sa mi se faca dor. De fapt, mi-e dor demult. De cum au plecat.

Si mai canta Imi o piesa ce-mi place mult de tot...da' nu stiu cum ii zice. Stiu doar franturi de versuri...Intre noi sunt si varste si legi...Oare asa sa fie? Sau e doar o compilatie e memoriei mele?

Mi-e dor de cantarile lui Imi!............

....Scriam asta in urma cu cat a durat sa-mi calc doua bluze si o pereche de pantaloni pentru ziua de maine. Si dupa, iata-ma din nou cautand. Si cum zicerile intotdeauna au dreptate, cine cauta gaseste! Deci:
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:ZBFD1XlWqVgJ:puiucretu.ro/muzica/cantecele-mele/texte-cantece/puterea-s-alegi/+intre+noi+sunt+si+varste+si+legi+versuri&cd=2&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&lr=lang_ro
Puterea sa alegi. Asa-i zice. Mmm... Puterea s-alegi..... Mda..Acum imi amintesc ca mi-a spus Gabi cum ii zice: Puterea s-alegi. Sunt versurile lui Adrian Paunescu. Am gasit si muzica, da' are alta linie, e diferita de ceea ce canta Imi... E departe, departe..Ce strain suna cuvintele cantate in aceasta varianta! Acum parca mi-e si mai dor de varianta lui Imi!!

De la capat

Am asa o senzatie de "de la capat"...combinata cu acea stare pe care o ai dupa ce ai tras un plans "sanatos". Ce-i drept, am si facut-o azi-noapte cand, neputand sa adorm repede si nu stiu cum, din aproape in aproape, mi-am dat seama ca azi e o zi de 4...si ca in urma cu ceva ani, intr-o luna dintr-un an, intr-o zi de 4, a murit cineva. Si mi-am dat seama ca, in toti acesti ani, de un anume ceva din acea relatie eu nu am mai avut parte oricata incredere am avut, la un moment dat, in omul care mi-a fost alaturi un timp.

Si ce-i si mai drept, dupa o luna de Bucuresti - Militari, si acum intoarsa aici, nu am cum sa nu ma simt la un capat de drum.

Intr-un fel (de fapt, in mai multe feluri), chiar sunt in capat de drum. Ieri tocmai ce-am primit cheile de la casa meaaaaa (da' e goaaaala si nu mai am niciun ban sa-mi iau de niciunele). Asa ca o voi inchiria. Daca voi gasi chiriasi. Da' eu deja am inceput sa visez la cum va arata gata de locuit. De locuit eu in ea. Si fetele, in vacante. Mai ales ca am trecut si prin Ikea acum vreo 3 saptamani, parca.

Ca sa nu mai spun de alta carte de identitate si alt card...

De la capat si cu iesirile cu gasca. Telefonistic ne-am reconectat. In fapt, probabil ca se va intampla in weekend. Da' nu stiu pe unde. Vreau ceva nou, vreau sa vad locuri pe care nu le-am mai vazut. Vreau sa fiu surprinsa. Daaa, cred ca asta vreau. Ce-mi place starea aia de mirare cand dau nas in nas cu o floricica, un gandacel sau ce altele ne ies in cale. Sau cand ni se deschide cate-o panorama de raman cu gura cascata. Sau poate ca asa sunt eu: "mirabila".

Sau poate ca e toamna, pur si simplu, si nimic mai mult. Toamna, atat de potrivita (imi pare mie) cu piesele Alinei Manole! Am fost la Carturesti si sora mea cea mica mi-a facut cadou Luna Patrata. Fara sa fie ziua mea. Pur si simplu pentru ca e sora mea. Imi plac mult Prietenul invizibil si Luna Patrata, iar versurile de la Colinda copacului le gasesc geniale!