Pledoarie pentru umblari de iarna in Capatanii. Revelion in Capatanii

Imi doream demult cateva zile de iarna in Capatanii. Si unde e mai bine decat la Folea? De fapt, singurul loc dintre cele cateva variante de cazare in zona (cu soba) la care avem acces....Iar pentru asta ii vom multumi gazdei noastre dupa cum vom stim noi mai bine :)

De ce imi doream asa ceva? Pentru ca, in opinia mea, Capatanii sunt o minunata destinatie de iarna! Si, de asemenea, pentru ture de bicicleta...ca tot veni vorba, dupa cum cred ca o sa va convingeti si singuri din pozele ce vor urma si care ilustreaza pe ici, pe colo, cel putin partial, traseele 9 si 10 de aici: http://www.oltenia-biking.ro/

Am stat cu totul patru zile acolo. Prima a fost ziua de urcare din Saliste, care a insemnat fix 3 ore de urcus sustinut...desi rucsacii erau cam grei...ca deh! mancare multa, ca de revelion...plus ca mancarea trebuie sa si alunece....

In ultima zi a anului trecut, ne-am miscat pana pe vf. Gerea (cam la 1880m ) si inapoi. In urcare am trecut si pe la refugiul-cabana Gerea, care, la fel ca toate celelalte din zona, amenajate de cate o obste sau luate in administrare de la vreo obste, e incuiat si trebuie sa stii cu cine sa vorbesti pentru cheie.

Inainte de poze, sa va delectam mai intai cu un filmulet de cateva minute, ce are si fond sonor, facut cu ocazia Craciunului 2014, cand refugiul de sub Izv. Mierlei i-a gazduit pe membrii Clubului de Turism Montan Buridava http://www.acsm-buridava.ro/

https://www.youtube.com/watch?v=ORQf8PoQhCs

Privelistea oferita de locul unde e construit refugiul Gerea e...intr-un mare fel, nu-i asa? :)

 In urcare spre vf. Gerea, aflat la distanta de niste minute de refugiu.

 Cre'ca Buila s-a imbufnat. Pesemne ca s-a simtit neglijata si n-a vrut sa ni se arate in ziua aceea.

 Pe varf indicatorul anunta ca refugiul e pe-aici, pe undeva...

 

 In coborare de la vf. Gerea dam de drumul ce vine dinspre valea Cheii si despre care se povesteste si aici: http://www.oltenia-biking.ro/traseul_9_cheia_ro

 Stanele din Caprareasa

 M-a bucurat sa vad ca pe indicatorul din marginea drumului scrie ca e interzis accesul motorizat :), desi, stiind ca e opera celor de la obste, mai mult m-a nedumerit...

 Deja ne lasam spre locul in care noi trebuia sa parasim drumul si sa facem stanga ca sa ne intoarcem la culcusul nostru de la Lacu'Mierlei....

 Pe drumul de intoarcere

 Ghici ghicitoare mea? Ale cui sunt urmele?

 Buila, tot ascunsa in nori

 Aproape de finalul zilei.

Meniul de revelion a fost unul clasic....

 

In prima zi a lui 2016, am pornit spre Candoaia si mai departe, urmand marcajul BG, refacut recent. Marcajul urmareste un traseu destul de lung, care duce paaaana la Dosul Pamantului si de acolo se indreapta spre Caciulata-Calimanesti, dar noi ne-am intors din locul unde acesta paraseste vechiul drum de exploatare, ce serpuia pe sub culmea Capatanilor si probabil se lasa spre valea lui Stan. Ne-am promis ca vom reveni in primavara, cand ziua va fi mai lunga.

Picuiul Manzului, vazut de undeva din magistrala de Capatanii (BR), cu putin inainte de Saua Clabucet.

 Marcajul cel proaspat refacut porneste de la Candoaia si o bucata de drum insoteste vechea BR.

 Avem vedere si la Naratu dintr-un unghi din care nu l-am mai vazut (varful si culmea Cosurile).

 ..varful...

 ...si culmea Cosurile...

 La intoarcere, din saua de sub vf. Folea, Fagarasii de gateau de apus...

 ...si la fel si Cozia si Naratu, cei doi frati despartiti de Olt.

La coborare, chiar de era ceva de mers (S-a dovedit a fi drum de vreo 5 ore pana in Olanesti...) am preferat sa o luam pe Bacea, adica prin Rezervatia Naturala Radita-Manzu. Traseul nostru de coborare se suprapune partial cu http://www.oltenia-biking.ro/traseul_10_olanesti_ro, dar pe masura ce se apropie de valea Gresiile si de-a lungul acesteia drumul e bolovanos rau si probabil ca se merge mai mult pe langa bicicleta. Daaar cui ii place bicicleala stie ca in unele locuri tre' sa mergi si pe langa ea...

Imediat sub ruinele de la Candoaia se lasa drumul care duce spre valea paraului Gresiile,

 la inceput pe sub acesti brazi frumosi,

 iar mai jos pe langa fagii cu icoana...

 si inca si mai jos insoteste paraul Gresiile pana cand acesta se intalneste cu paraul Panzele, iar din confluenta lor rezulta paraul Bacea sau Cainelui. Podul asta marcheaza confluenta celor doua.

 Pe Bacea, deja in Radita-Manzu, cu vedere la ce are ea mai spectaculos, adica tancurile ei de gresie si conglomerat.

La multi ani! Sa va fie 2016 asa cum aveti nevoie!

P.S. E la rand o tura  cu plecare-sosire la Malaia. Tot prin Capatanii. Speram sa avem timp favorabil si lumina buna de poze! :)

Radita Manzu, cate-un pic, cate-un pic.....

Avem pe-acisilea, pe la noi pe-acasa niste locuri foarte frumoase. Nu doar ca ne sunt noua foarte dragi - ca orice loc de suflet, dar chiar sunt frumoase. In the very top.....ca sa zic asa, a tot urcat vertiginos in ultimul timp Radita-Manzu, care desi a fost declarata rezervatie naturala de haaat niste ani, aproape ca nimeni n-a auzit de ea....in afara de noi, astia cativa....cel mult cateva zeci de prin Valcea, care ne mai bagam pe-acolo cand si cand. Ceea ce se vede in poza de mai sus e privelistea ce se deschide din poiana care gazduieste cantonul silvic Valea Cailor. Ar putea fi o cabana foarte primitoare acest canton, daca s-ar ingriji cineva sa-l preia de la Romsilva si sa-l amenajeze basic....ca pentru o cabana sau refugiu. In prezent e cam devastat in interior, dar inca e in picioare si de plouat nu ploua inauntru. Cel putin asa cred....
Cat despre ce se vede-n poza...varful cel mai inalt (cel din spate) se numeste Picuiu Manzului (1007m).
Cea mai cunoscuta imagine a lui este cea vazuta din zona tunelului aflat pe drumul ce duce la sau ce vine de la cabana Cheia (vezi foto de mai jos - autor, domnul prof. Gheorghe Ploaie). Putini sunt cei care sa nu-l fi observat, venind de la tunel in jos.

Unde e Radita-Manzu? De-a stanga si de-a dreapta paraului Radita sau Cainelui (asa cum apare scris pe harta lui Nae Popescu), afluent de-al raului Olanesti si insotit de-un forestier ce se duce pana-n culmea Capatanilor.
Ce face tot spectacolul? In principal, o multime de turnuri de gresie, pe muchiile carora doar pinii si mestecenii se incumeta, mai numeroase pe dreapta (cum urci) decat pe stanga, dar cine se baga pe sus si "prinde" vreo culme o sa gaseasca multe alte bucurii....florale si nu numai,  mai ales primavara.

Trasee marcate prin zona? Sa va cam luati gandul de la asa ceva. Zona e marginita de ceva vechi poteci - care acum nu se mai cunosc, dar care-au fost marcate pe vremea Asaltului Carpatilor, dar au trecut zeci de ani de-atunci. Sa nu credeti ca n-a mai calcat picior de om prin zona...Nuuuuu, nici vorba de asa ceva. Au dansat cu drujbele pe-acolo si inca mai danseaza. Dar cu vopsea peste marcaje nici pomeneala! Eventual au si fost taiati unii copaci purtatori de marcaj....

V-am putea povesti de doua marcaje care strabat culmi de dincolo de rezervatie: CA care vine dinspre Naratu, trece pe la Dosul Pamantului si coboara apoi la Comanca, dar acum o buna parte din locuri sunt ravasite de taieri: o taiere mai veche la iesirea in Saua Jilisti, unde acum e plin de zmeura  si una recenta-recenta, imediat ce treci de Dosul Pamantului, ducandu-te spre Comanca. Nu o revenim prea curand pe-acolo...desi pana in urma cu vreo 2 ani, eu imi facusem un obicei, la trecerea de la toamna la iarna, sa ma duc prin zona.....

Al doilea marcaj e batrana si palida CG, care urca din valea Raditei (dar in urma nu cu multi ani chiar acolo s-au facut taieri si implicit drumuri de exploatare, iar intrarea pe culmea respectiva e "marcata" de ceea ce a lasat in urma exploatarea forestiera) si in Saua Jilisti se intalneste cu CA pomenita mai sus.

Cat priveste rezervatia propriu-zisa, ce si cum ajungi sa cunosti din ea depinde de curajul si cunostintele celor care se incumeta. Nu exista marcaje turistice si nici poteci. 

Dar e bine sa aruncati un ochi pe vechea harta a Muntilor Capatanii. Macar sa aveti o idee despre cum sa ajungeti in zona. Sau si mai bine e sa cautati cartea despre Muntii Capatanii a domnului profesor Gheorghe Ploaie. Editia din 2008 ofera informatii pe care nu le-am gasit in alta parte.

Recuperatori de vechi marcaje si poteci pierdute (Naratu si imprejurimi)

Cam asa ar putea suna un eventual titlu, dac-ar sa facem de-un serial dedicat lunilor de vara ce tocmai s-au dus...

De 1 iunie, am dat de capatul potecii ce duce de la Tarsa spre Dosul Pamantului (marcata pe vremea asaltului Carpatilor cu CA), prilej de bucurie de-a dreptul copilareasca pentru mine, cel putin, care-aveam pata pusa de cevaaaa timp pentru legatura cu pricina. :)))))))

Apoi, la o luna dupa, ne-am tinut de ea din Tarsa pana la Dosul Pamantului, de unde a trebuit sa facem nitel de cale intoarsa pana la o mica sa, ca sa ne lasam spre valea Lotrisorului, in capatul careia lasaseram masina cu o zi inainte. 

Dar despre asta v-am scris si-n postarea anterioara si v-am pus si poze. :)

La acel moment, ochiul nostru nu zarise sageata care ne indica unde sa facem stanga si sa prindem culmea marcata cu un alt batran marcaj, si anume BG...alt fix, dar nu la fel de vechi.....Asa ca am dat-o la vale pe-un drum de exploatare, acum deja zmeurit, care mai jos se continua cu o vale, ce ne scoate intr-un drum primenit nevoie mare (asa de pietruit si dichisit ca m-am si trecut la sandale in secunda 2...) De altfel, era a doua oara cand abordam aceasta varianta de coborare, numai ca prima data fusese pe zapada si crezusem ca asta e locul ce se cheama Saua Jilistii - ceea ce era gresit. 

Acuma stiu ca Saua Jilistii tre' sa fie mai spre Claia cu Brazi, acolo unde dau nas in nas toate cele trei marcaje care tranziteaza zona: BG (care vine dinspre culmea Capatanilor), CG (care urca din valea Raditei) si CA (care vine de la Saua Tarsa, de fapt din Brezoi, via Valea Satului). Dar acuma sa nu credeti ca ele sunt clare si vizibile.....Nici vorba!!!! Oricum e de laudat vopseaua aia cu care s-a dat pen' ca, asa stearsa cum e, inca se vede dupa 40 de ani...desi, de cele mai multe ori, doar atunci cand esti foarte aproape de copacul purtator!!! Un timp ele merg impreuna, dar destul de putin, pentru ca CG face stanga si tine o culme ce coboara spre Lotrisor (pe care urmeaza sa o si luam la pas, dar mai spre toamna), iar mai incolo si BG face stanga si se lasa spre Caciulata. Asa zice pe harta. Noi n-am identificat locul unde face stanga.....dar poate ca acel copac nu mai demult.

Am revenit peste alte trei saptamani pentru a urca pe Daneasa (alt vechi marcaj mai mult absent - dupa cum va dati seama, datand tot de pe vremea asaltului Carpatilor) de dragul unui apus si-al unui rasarit, asa cum se vad de la varful Naratu, prilej cu care am descoperit si panorama locurilor, dupa cum se ofera ele privirii la Sturii lui Pavel. :) Foarte frumoasa! Si cum lasaseram masina in Brezoi, la intrarea pe paraul sus-numit, a fost musai sa coboram tot spre urbea respectiva, ca sa o recuperam. Calea cea mai la indemana din locul unde-am fost martorii rasaritului era culmea Vultureasa (marcaj PR, mult mai bine conservat decat celelelte, desi loc de mai bine e inca destul), pe unde ne-am si lasat la vale.
Impresii fotografice din acel weekend - marca Bogdan se pot vedea mai jos:

 Brezoil vazut de la Vf. Naratau'

Si pen'ca tot e sezon de zmeurica si deja stiam cat de multa e in zona Jilistii, pana la urma ne-am decis sa mai revenim o data-n plus in iulie ca sa valorificam momentul. Si pen'ca tot ne intraseram in rolul de recuperatori de vechi marcaje, ne-am gandit ca e vremea sa ajungem in Jilistii si din valea Raditei.....ca sa reconstituim si CG, ceea ce am si reusit! :) Plus ca ne-am ales si cu inc-o socoteala pentr-un weekend viitor cu vreme torida. :))))) Dovada ca ne pricepem la recuperat marcaje si poteci pierdute (desi foarte frumoase) se gaseste in pozele de mai jos. Culmile ce te duc din Radita in Jilistii chiar merita...ca sa nu mai vorbesc de racoarea padurii in zile cum a fost cea de sambata!

Valea Radita e strajuita, din loc in loc, de asemenea santinele.

 de-o parte si de alta a vaii...

 croitoras de fag (rosalia alpina) reprofilat

 Claia cu Brazi, vazuta din culmea ce urca din vale

 Spre Dosul Pamantului

 Locul unde CG se desprinde de BG si CA si face stanga spre valea Lotrisorului

 Culmea ce urca din vale se intalneste cu cea din imagine (vine din spate) in zona  cu ceva stancarie, dupa care traseul face stanga  (in sensul de mers), trece de locul fostei stane si ajunge in Saua Jilistii, destul de aproape de Claia cu Brazi...Cel putin asa presupunem noi....ca acolo ar fi saua.

 Un pic de poezie.... :)

 Ferite de ploaie si de vant, aici marcajele au rezistat zeci de ani....Nu se mai face vopsea ca pe timpuri...

 Vedere spre Cosurile Naratului, vazute dinspre Dosul Pamantului

 si varful, vazut din acelasi loc

Pentru cine are un pic de imaginatie: traseul are cumva forma de secera, cu coada cu tot - mai intai o culme ce duce perpendicular pe o alta, paralela cu aceea care leaga Claia cu Brazi de Dosul Pamantului, apoi un soi de semicerc in sensul acelor de ceas, adicalea se face stanga pana se intra in segmentul Claia cu Brazi-Dosul Pamantului si apoi se tine muchia spre dreapta. Din nefericire, intrarea se face dintr-un drum de exploatare.....ce urca de la firul apei si se bifurca ceva mai sus. La bifurcatie e de urmarit drumul din stanga deoarece face mai usor accesul spre linia culmii.

Si cum lasaseram masina pe valea Olanestiului, chiar la podul care duce spre catunul Comanca, de data asta de la Dosul Pamantului am coborat la Comanca. Vechea CA se mai vede doar in cateva locuri si doar cand treci pe langa....

Din pacate, de la Dosul Pamantului incolo locurile sunt ravasite de noi drumuri de exploatare.

Una dintre cele mai bine conservate case din Comanca. Inca locuita. :)