Inapoi la origini: Buila

Nu mai fuseseram in Buila de toamna trecuta. Sau din toamna lui 2015? Avem in obicei sa mergem, in principal, toamna in golul alpin al Builei, pentru ca nu ne place caldura. Vara, cautam trasee umbroase, preferabil si cu ceva apa. Dar, cand deja doi prieteni te suna si vin cu ideea unei ture in Buila, pleci la drum intr-acolo, chiar de e vara, alegand totusi trasee cat mai putin expuse la soare. Ba chiar incepi cu o miscare de cateva ore prin cheile Costestilor,

 

 

dupa care, pe inserat o pornesti in sus, cu gandul de a ajunge la timp pentru asfintit,dar si pentru a te "plasa" peste noapte cat mai aproape de un loc cu vedere la rasarit. Era sa uit: asta, dupa ce spiritul nostru voluntaricesc (in ciuda faptului ca legitimatiile de voluntari ne-au expirat) nu ne-a lasat sa plecam de la Bolovanul Matusii (sau Bolovanul cu apa rece) inainte de a repara situatia si de a face apa din nou sa curga pe jgheab. :)))

Si am prins si asfintitul :))), dar realizarea cea mai mare e ca ne-am trezit ca sa prindem prima geana de soare.

 

 

 

 

Apoi ne-am retras la umbra, vreo cateva ore, sub molizii din Canionul Albului si-am luat-o la vale spre Poiana de Piatra, 

 

 

 

 

de unde-am carmit-o spre Cacova, cu speranta ca ploaia va veni mai pe seara,

iar de acolo ne-am tinut pe PR...ca tot o sa ajunga amintire. Plus ca pe-acolo am mai coborat o singura data, cam in urma cu 10 ani, asa ca n-am putut rata o poza de arhiva.

P.S. Imi place sa cred ca CJ-ul - daca tot investeste in marea magistrala turistica ce vrea sa lege Horezu de Olanesti, trecand peste Buila (cu traversare prin Arnota), isi reconsidera pozitia fata de cariera de calcar....ca doar turistul strainez sau evlavios - de oricare o fi el - n-a sa fie dispus sa dea bani ca sa ii strice vederii o asa o calamitate, dincolo de faptul ca resursele carierei sunt oricum pe sfarsite, cu sau fara extinderea in PN BV..

Canta-ne de toamna, Buila noastra draga!

Desi abia ce fuseseram pe sus, prin Buila, avuseram prilej de inca o tura, dar de data asta tura de doua zile. Intr-un final, ne adunaram 9...Ne intalniram sambata dimineata in benzinaria de la bifurcatia spre Horezu, lasaram masinile in capatul forestierului de pe valea Otasaului (Barbatesti) si hai in sus pe Cracul Patrunsei.

Traseul urmat se derula astfel: Patrunsa-Albu (prilej sa constat ca asa treaba buna am facut cu revopsirea din mai ca, pentru prima data de cand urc eu pe Albu', am observat ca s-a facut deja poteca din marcaj in marcaj... Ne pricepem!!! Ce sa mai...?!) - Curmatura Builei - Dosul Builei - refugiul Piscul cu Brazi (somn dupa o cina copioasa si un asfintit FABULOS!!!) - creasta - Albu' - Patrunsa - inapoi la masini.

Poze marca Bogdan in cele ce urmeaza. Am incercat sa nu ma las dusa de val si sa selectez doar cateva, dar mi-a fost imposibil sa ma opresc doar la cateva.

Poteca exemplara pe Cracul Patrunsei

 Schitul Patrunsa si Vf. Tucla

 Intrarea pe Albu'

 Pe sub Casa de Piatra

 Casa de Piatra

 Loc de popas si trecere

 Caldarile Albului

 Spre Curmatura Builei

 Soarele vrea musai sa ne trimita salutarile sale.

 Parangul Mare (2519m), cel mai inalt oltean

 Pe-aici trecut-am si-asta toamna.

 https://www.facebook.com/asociatia.kogayon/photos/a.1530169780575638.1073741827.1530169667242316/1530169770575639/

 Vechea stana din Dosul Builei si strajerul ei

 

 Vedere din Poiana de Piatra...

 Poiana Frumoasa

 Fabulosul asfintit...Ne-am simtit speciali...

 

 

 

 

 

 

 

 Cam brusca trecerea, dar iata ca ajunseram la durerosul subiect: matura lipsa (furata sau pusa pe foc), caietul de impresii - claaar pus pe foc, masa de afara - la fel, iar cea dinauntru scoasa la inlocuire, sticle si borcane ca la un centru de colectare si de, asemenea, butelii goale...Pai asa facem noi treaba, oamenilor care sunteti? Sau...nu sunteti??

 O clasica de Buila (aici Vf. Stevioara)

 Oltenia de sub munte si de sub ceturi, dinainte de-amiaza

 Din nou la Patrunsa...

Restante din ianuarie - Prin cotloanele Builei (un scoc+brana)

De data asta, din seria "Macar una bucata tura/luna pe-acasa" va prezantez fotografiile lui Doru. 

Urcarea fu' pe un scoc (dupe unii Scocul Dudelor, dupe altii Scocul Mielului..... ), din capatul caruia, dupa ce dantelaram un pic stanga-dreapta (mai mult dreapta decat stanga), ne lasaram la cabana (evident, la Cheia), de unde-o porniram pe Brana. Brana Caprelor.....ca tot nu e voie iarna. :))))))))

Cam asa merse treaba: http://teodor-paunescu-photo.blogspot.ro/2015/02/buila-zona-vanturarita-ii.html

4/7/3+1

Cand am inceput sa scriu aici, in urma cu vreo 5 ani, am facut-o pentru a aduna intr-un loc impresii si dezvaluiri despre locurile de acasa (in afara de ceva trasee in Cozia si Buila, cam nestiute de cei mai multi oameni umblatori in planuri inclinate de pe la Romanica - si nici din alta parte, evident...). Da' acuma a ajuns ca un fel de cutie cu amintiri pe care o mai deschid cand si cand, ma mai uit la poze, mai fac click pe-un link..... Acuma simt uneori ca scriu pentru mine si-atat.

In cele de mai jos, am sa las sa curga ceea ce am ales eu dintre fotografiile facute de Florin, in cele cateva zile in care-am fost prin Ceahlau si prin Hasmas, iar ceva mai incolo voi agata aici si-un link catre albumul pe care-l va fi postat Nicole pe pagina noastra de Facebook cu fotografii din cele doua mobilizari prin Buila, destinate cautarii celor mai batrani copaci din Parc si imprejurimi....ca doar asa ne-am petrecut singurele zile de vara cand ne-am pornit intr-acolo anul acesta. https://www.facebook.com/asociatia.kogayon/media_set?set=a.784776408232235&type=1

Ca sa fie toata lumea lamurita ce ne-a venit sa pornim sa umblam dupa copaci batrani voila mai multe aici: http://www.kogayon.ro/ro/noutati/oltenia-de-sub-munte-destinatie-ecoturistica/

Ceahlaul mi-a placut foarte mult! Peste asteptari! Nu ma asteptam sa-mi placa asa de mult! 

Cat despre Hasmas chiar mi-a picat cu tronc...as putea spune. M-as duce si la iarna (chiar si pentru Revelion)...daca asa avea cu cine. Plus ca am ramas cu o restanta pentru aripa cu Ecem-ul. Mi-a placut mult si imaginea pe care o ofera de la distanta (din unghiul potrivit): ca o pasare al carei cap e reprezentat de Piatra Singuratica si avand aripile larg deschise, reprezentate de cele doua jumatati de culme, fiecare cu cate o fata formata din abrupturi calcaroase foarte spectaculoase!

Am fi vrut noi sa ajungem si la izvoarele Oltului (ca niste autentici olteni ce ne place sa fim si suntem), da' deh!... nema putirinta automobilista! :( Si mai si ploua de mama-mama! De altfel, singura ploaie in cele cateva zile in care-am reloaded Neamtul si Harghita, laitmotivul acestei veri pentru mine.

In fine, vorba lunga....saracia omului...Mai bine sa lasam povestea sa fie depanata in imagini.

P.S. Daca se intreaba careva ce e cu felul de fractie din titlu: fuseram 4 in evadarea-n Orientali, ne adunaram 7 in Buila in primele doua zile, pentru ca in ultimele doua zile sa ramanem 3 gagici, da' cand plecaram de la Cheia, Molda nu vru in niciun chip sa ramana singura cu Cheita si se gandi ea ca e mai bine sa fim 4....ca sa ne iasa de-o...patrula.

Cam asa ni se arata Ceahlaul cu ale sale Toaca, Ocolasu' Mare si Piatra Ciobanului. Imi placu mult de tot si pe la Claile lui Miron si in poiana de deasupra Clailor, unde a fost amenajat un refugiu din lemn foarte frumos si inca foarte curat!

Iar Hasmasul cam asa:

Cat despre "Prietenul la nevoie se cunoaste" cam asa arata masa pe care ne-o pregatise Nicu cand am ajuns inapoi acasa, la ore destul de tarzii ca sa mai fie timp de gatit ceva. :)

Gata si cu evadarea din 2014....:(((((