Marea "dumireala"

"Stai mai aplecata cu tot corpul in fata! Vezi ca stai prea pe spate!"...."Tine-o-ntins, n-o-nchide inca!"....."Foloseste betele!".....

Am cam inceput si eu sa ma dumiresc cum e (si) cu schiul. Asta datorita prietenilor, in primul rand, da' si locului, un loc d-acisilea, de la noi (desi cei mai apoape si deci cei mai in avantaj sunt petrosanenii, iar noi abia pe locul 2, dupa care cred ca sibienii...) si anume partia Mioarele din Masivul Latoritei, aflata in imediata vecinatate a lacului Vidra si cu acces direct din DN 7A, Brezoi - Petrosani. Proiectul e unul mai larg si presupune un intreg domeniu schiabil, care sa se intinda si in Latoritei si in Parang si sa lege cumva zona asta cu Ranca (pe schita apare o partie si pe fata nordica a varfului Papusa, aflat in imediata vecinatate a Transalpinei), da' deocamdata avem doar asta: un evantai de partii cu vedere la lacul Vidra: una rosie, in jumatatea inferioara, printre brazi, ce coboara de la statia intermediara a gondolei (si care face si o mica bucla neagra, ca alternativa la o bucata de rosie), iar de la intermediara in sus, inca doua teleski-uri (partii albastre). Capatul de sus al gondolei e vecin cu inca o instalatie, da' de data asta un telescaun, care urca de la baza inca unei partii albastre. Iaca olecuta de informatii si aici: http://www.transalpina.biz/ski_vidra.html

Da' site-ul oficial parca era altul...Ia sa vedem daca-l gasim...Ahaaa! Am mai gasit un site http://www.skividra.ro/, da' parca, totusi, era altul cel anuntat pe facebook acu' ceva vreme-n urma. In fine...Cred ca e suficient...

Treburile nu sunt chiar finalizate, mai ales in zona de acces, da ' sa speram ca lucrurile se vor derula spre bine si ca in sezonul urmator va fi ca la carte! Si sper sa se lucreze cu succes si la drum! Oare cand vor inceta taierile din zona??? Unii chiar nu se satura niciodata? Ce-o sa mai respiram daca taie-n continuare in ritmul asta? Banii nu sunt de..respirat.

Eu care, de fiecare data cand invat ceva...mai ales in materie de exercitiu fizic, inainte de a ma apuca am un singur gand in minte, si anume "Io nu pot", am cam tras de timp...pana la prima ancorare pe teleski, tot facandu-mi de lucru pe langa prietenii impreuna cu care eram. Nici macar nu a fost asa o iesire anume la ski...Intr-un fel a fost...cu treaba, treaba a prietenilor mei (a se vedea https://ro-ro.facebook.com/skateworld.ro/page_map), adica o testare de ski-uri si snowboard-uri K2, operatiune cu mare succes la public, chiar si in ciuda ploii de azi....Ca sus azi a plouat din nou, de parca nu a fost suficienta ploaia de ieri dimineata, care ne-a lasat cu gura cascata dupa zilele trecute, cand a nins de nu se mai oprea....Dadea vineri cu niste fulgi de pareau pene, nu alta!! Iar sambata dimineata sa ploua!!! Ce ti-e si cu vremea asta!! Vazand cat a nins in zilele de dinainte, nici prin gand nu mi-a trecut sa vad ce zice prognoza (Scuzati!...prognozul....prietenii stiu de ce...)

Da'-n ciuda ploii mi se facuse azi o pofta de schiat, mai ales ca-mi mergeau treburile din ce in ce mai bine....sau poate ca, de fapt, schijele de ploaie ce-mi veneau in fata la urcare si vantul si ceata de sus erau un fel de motoras pentru mine....ca deh! n-am mai ":prins" de mult o tura cu asa vreme si se pare ca mi-era cam dor...Deh! Fiecare cu piticul lui!! Si nici macar n-aveam jacheta de la Marmot pe mine...deci eram si din ce in ce mai uda....pana la bluza de corp, intr-un final....

Da' una peste alta a fost un weekend foarte frumos, datorita si locului (sus de tot se deschide o foarte frumoasa panorama a muntilor Latoritei si ceva Parang - si culmile inzapezite invecinate cu nori vinetii si zdrentuiti mi-au placut dintotdeauna...adica de cand umblu prin munti, iar coborarea se face avand lacul Vidra-n fata si ceva din muntii Lotrului), dar mai ales oamenilor buni si frumosi impreuna cu care nu mai petrecusem doua zile incheiate de cam multisor si gazdelor noastre, adica Salvamont Valcea. Si asta nu e tot! Surpriza neplacuta cu vremea a fost contrabalansata de una placuta: am revazut alti prieteni foarte dragi, despre care nici nu stiam ca vor fi acolo. Cred ca Doamne-Doamne merita multumiri pentru toti oamenii buni si frumosi pe care mi-i scoate-n cale.

De parca ne-am fi dat intalnire sambata, spre Fratosteanu

Cu ceva vreme in urma, prognoza pentru ziua de sambata arata soare si-n dorinta de-a profita la maxim de asta, m-am gandit ca ar fi fost minunat sa ajungem pe Fratosteanu pe-o asa vreme. Cand  colo....a inceput sa ninga cand eram inca pe la Calimanesti.
In Curmatura Vidrutei ningea de mama-mama, da' de pornit tot ne-am pornit...Unii cu rachete, altii fara... Numai ca... la ce zapada era, ne-am intors chiar inainte de a ajunge la stana (stana Nopteasa). Dac-am fi avut toti rachete, nu stiu pana unde am fi putut urca, luand in piept vantul din ce in ce mai puternic, pe masura ce ieseam dintre brazi, catre golul alpin.

De dorul zapezii Fratosteanului si in speranta unei zile senine si linistite, au plecat si altii de-acasa, nu doar noi. Asa se facu ca in urcare ne-am intalnit cu domnul G. si un prieten de-al dumnealui, care erau pe rachete, iar la intoarcere cu E.B. si F.S., care urcau pe schiuri. Poate ca trec luni de zile sau chiar ani si nu ne intalnim prin oras, da' uite cum ne-a adunat Fratosteanu! Pesemne ca numele i se trage si de-aici!

Speram ca data viitoare, vom avea si noi noroc de-o vreme ca asta, pe care-au prins-o Doru Paunescu & some friends la inceputul anului: http://www.youtube.com/watch?v=HNnH_eIGIuE&feature=related

A noastra fu cam cum se vede (mai bine zis... cum nu se vede) in poza asta:

sau asa, in varianta ei mai "poetica":

A doua zi, am parasit din nou orasul, da' am plecat la un drum mai scurt, de doar vreo 20 si ceva de km (spre deosebire de 92 km - cati sunt de-acasa pana-n Curmatura Vidrutei sau, cu alte cuvinte, ceva peste o ora si jumate').

Destinatia dorita era culmea ce trece pe deasupra catunului Comanca, legand Suta de Dosu' Pamantului, de unde se lasa spre Saua Jilistii. A fost sa fie doar pana sub culme, un pic deasupra satului, ceva mai sus de troita aceasta:

Da' ne-a placut si-asa! Ia uitati aici:

Nu stiu cati oameni sa mai fie in Comanca. Cred ca doar cateva zeci....majoritatea varstnici.

Ne-am dat la vorba  cu oamenii din sat, inclusiv cu nenea care pe timpuri facea varzopi, da' din pacate s-a lasat....Fostii clienti (vanatori) nu l-au mai cautat, vederea l-a lasat... Ne-ar fi placut macar sa ne uitam si noi la o pereche de varzopi handmade, da' n-a fost sa fie! Eram dispusi sa si cumparam, da' omu' nu mai are.

 

Mi-e drag sa revad casutele cu pridvor, da' ma doare  sa le vad pe cele care, de la un an la altul, sunt din ce in ce mai garbovite si mai lasate spre pamant, asemenea celor care le-au insufletit odata si care acuma nu mai sunt. Ar fi asa frumoase casutele astea - daca le-ar renova cineva!! Ar fi un minunat loc de petrecere a unor zile "in stil englezesc"....adica sa te trezesti cand o fi, sa-ti savurezi ceasca de cafea sau de ceai pe pridvor, sa citesti, sa te plimbi, sa faci fotografii...

Apropos de fotografii, iata ce am simtit eu nevoia sa prind in cadru:

Casa aceasta frumoasa, care-mi place mult-mult-mult, nu cred sa mai fie locuita. Acuma e pazita doar de sarma asta ghimpata...

Cladirea vechii scoli primare...acuma inchisa...ca nu mai are pentru cine sa fie deschisa.

...si-un miel cu mama lui...

si-o alta casa cu pridvor, inca locuita

...inc-o casa cu pridvor...

Din raristea de deasupra satului pot fi zarite Albu' si Piatra (Buila-Vanturarita)

Imaginea zilei

Cu un pic de ajutor tehnic, iata un frumos si minunat mesteacan, la vederea caruia mi s-au aprins toate beculetele! 

Ideea e ca trebuie sa ma pun cu burta pe carte si sa citesc si eu cele doua ghiduri de fotografie comandate pe net mai demult!

De jos, de la podul ce trece peste Olanesti in dreptul cantonului silvic, ne-a luat cam 40 de minute sa ajungem in sat, iar pana acolo sa zicem ca ar mai lua inca vreo jumatate de ora de mers pe jos, plecand din capatul Olanestiului. Pe noi ne-a dus masina pana la pod, da' la intoarcere, chiar inainte de a urca in masina ne-am intalnit cu cateva persoane sexagenare sau chiar peste, care ajunsesera acolo, venind pe jos din Olanesti. Se plimbau si erau curiosi sa stie cat ar mai avea de mers pana in sat. Deci se poate!

P.S. Ne-a mirat sa gasim drumul curatat pana in sat. Cand am fost la Gurguiata, am mers pe urmele de pasi facute de cei care mai mersesera pe-acolo dupa ce-a nins. Nici vorba sa le curete si lor drumul!

O minune si mai mare ar fi sa imprastie si sa taseze si niste pietris pe drumul care urca-n sat. Altfel, primavara mai ales, dupa topirea zapezii, e musai cu cizme de cauciuc!

Cum imi place culmea Muntilor Latoritei

.....adica iarna.
Si ca oglindire a ceea ce se vede iarna in Latoritei (Unii pot spune ca nu se vede nimic....din cauza vremii, da' mie tocmai asta-mi place, desi si cand e senin intr-o zi de iarna, d-apoi chiar e SENIN!) in pozele de aici: http://picasaweb.google.com/dumitrustefcris/FratosteanuCelMic#

Sunt doar cateva.

Intr-o zi de vineri, prin Muntii Latoritei

Nu stiu din ce motiv link-urile spre pagina de picasa nu sunt active, dar e suficient un click pe titlul articolului si se deschide fix acel folder din picasa, unde sunt adunate fotografiile din tura cu pricina.

Eu n-am fost in tura asta. Fotografiile sunt facute de cineva din cercul meu de tovarasi de ture , Ionica Lera (cand ne nimerim la zile libere). Mi-au placut foarte mult si am intrebat daca pot sa le arat si lumii. Pesemne ca tanjesc rau de tot dupa o tura pe zapada (singura in acest sezon, asaaa ca sa tina mai mult de-o zi, a fost cea cu Gabi prin Iezer-Papusa....in rest, nici macar in Cozia nu am urcat pe zapada intr-o tura de mai mult de-o zi, in ultimul timp...singura in acest sezon hibernal, ca sa zic asa, a fost tura de-o zi, cu Ionut prin Scortaru...nici macar la Cheia n-am ajuns....).

Recunosc ca eu nu prea stiu Muntii Latoritei (m-a dus Adina anul trecut de 1 Mai, da' vremea a fost cam prea ploioasa si a trebuit sa ne intoarcem). Poate la o tura viitoare, ma voi potrivi la program cu careva din tovarasii mei de ture, vom avea cu ce sa mergem si voi cunoaste si acele locuri. Imi doresc. Sper!!

Prin Muntii Latoritei, pe paraie in sus

"Muntii Latoritei sunt niste munti foarte frumosi"...au fost vorbele unui prieten, de referinta pentru mine cand vine vorba de munte. Ma macina cam rau ca eu nu cunosteam muntii Latoritei (nici acum nu-i cunosc...am fost pe-acolo doar doua zile) din cauza faptului ca nu exista transport in comun pana acolo. Ajunsesem doar de vreo doua ori la Petrimanu: o data cand am coborat din Parang si inca o data, acum vreo doi ani, intr-o tura cu masina doar asa...sa luam masa de pranz pe malul lacului...ca tot ne aflam in apropiere.

Cand ies in ture cu prietenii mei very, very close (care-mi sunt de fapt tot ca o familie) nu prea pot sa scriu dupa. Poate si pentru ca timpul petrecut impreuna se dovedeste, de fiecare data, si o lectie pe care nu sunt sigura daca chiar am invatat-o...
In fine...Sa scriem despre Muntii Latoritei. E mult de umblat si incercat in acesti munti. Daca nu prea am avut ocazia pana acum, sper sa apara tot felul de sanse de acum incolo.

De notat ca marcaje nu sunt sau daca au fost si apar pe harti, sunt sterse acum. In plus, pe Latorite in sus, zonele de acolo sunt rezervatii naturale si e bine sa fie umblate doar de cei care stiu sa respecte asta si, asa cum se spune printre alpineti, sa lase doar urma pasilor, sa ucida doar timp si sa ia cu ei doar fotografii. Sa nici sa nu se cunoasca ca au fost acolo! In Latoritei, nu culmea e totul (care, de altfel, e traversata de un drum strategic de la un capat la altul, adica de la Valea Macesului, dinspre Lotru, pana dincolo de Saua Stefanu, unde intalneste transalpina pe care o tot canta si descanta pe la televizor, ca mai bine ar lasa-o asa, neasfaltata si neluata cu asalt de cohortelele de "turisti") ci vaile inguste, impresurate de pereti greu accesibili.

Vineri, am urcat pe valea unui parau ce vine dinspre stana Puru sau, in tot cazul de sub varful Puru, probabil, pret de aproximativ o ora pana am dat de cateva blocuri de gheata foarte spectaculoase. Acolo sesiune foto, bineinteles. Daca ma vor cadorisi cu fotografiile luate, ma voi juca un pic in Movie Maker si eventualii privitori isi vor clati ochii cu ceea ce ne-am bucurat noi acolo. Pana acum, niciunde in alta parte eu nu am vazut mai multe tufe de tulichina (sau liliac salbatic). Si tot acolo am gasit flori de crucea voinicului...adica am gasit printre florile de treirai cu sase petale si flori cu opt petale si am mai gasit ceea ce se cheama la brezoieni crucea voinicului (daca-mi amintesc eu bine de anul trecut de cand am fost cu copiii de la Brezoi si doamna lor de geografie sus, la deditei, in Coltii Doabrei), iar in atlas, coltisori.

Sambata, am urcat pe valea Latoritei in dorinta de a ajunge mai intai la Iezerul Latoritei si apoi la Cascada Moara Dracilor, dar a inceput sa ploua, chiar sa cada grindina, iar cand a dat cu tunete si fulgere, am facut cale intoarsa. Am vazut totusi cascada, aflati pe una din stancile pe care, la dus, am catarat-o. Alternativa ar fi fost prin apa...Am avut sentimentul ca ne aflam undeva, in America de sud, in jungla Amazonului, vazand un crampei din suvoiul de apa ce cadea vertical. Asta a fost impresia mea.
La intoarcere, in poiana aflata deasupra lacului de acumulare Galbenu totul era alb...puteai aduna cu pumnul grindina cazuta. O minunata surpriza este ca acolo, in poiana aflata la confluenta paraielor, au fost plantati puieti de brad.
Dupa fotografii la fuioarele de abur ce urcau din vai si la cateva manunchiuri foarte frumoase de calcea calului, care nu numai ca nu fusesera afectate de grindina, dar chiar dadeau bine in poze, rasarind din stratul alb, ne-am scos din nou bocancii, am traversat a doua oara raul, am revenit pe drumul ce ocoleste lacul, am mers cu pasi de pisica pe langa apa ce trecuse peste drum si era pana in malul povarnit ce strajuieste lacul si... back to town. Am incheiat seara la povesti in jurul mesei.
Oare cand va veni timpul viitoarei ture in Latoritei?