De toamna, din Tarnovu, cu Larix Decidua

Masivul Tarnovu, aflat la nord de culmea principala a muntilor Capatanii, intre valea Repedea si valea Latoritei, are forma de Y. 

Trunchiul comun si unul dintre craci gazduiesc, in abruptul din Cheile Latoritei, o rezervatie naturala. Motivul declararii zonei ca arie naturala protejata este padurea de larice sau zade....

Luati de priviti. Atat.

 

 

 

 

Din nou, din Malaia pana la una din stanele din Capatanii. Stana nr 3, Cocora

Cum o imagine face cat 1000 de cuvinte, sa vorbeasca doar imaginile despre circuitul cu plecare - sosire din valea Bucureasa Mare (urcarea pe la cascada Scorusul si de acolo, drept in sus, pana in gol alpin, la stana din Cocora, iar coborarea, cuminte pe marcaj TA, inapoi in drumul de Bucureasa).

 cascada Scorusul

 

 

 

 vedere spre culmea de dincolo de valea Malaii (interfluviul dintre valea Malaii si valea Repedea)

 vedere spre unul dintre cracurile Y-ului de Latorita, acela care duce si pe sub vf. Vanata si apoi spre Paraginosu'

 Singura larice intalnita pe culme era cocotata pe un tanc.

 stana din Cocora

 

 vedere spre Buila, din culmea de deasupra stanei

 Acapela

 vedere spre magistrala de Capatanii

 Din nou, cu ochii la stana

 vedere spre Muntii Lotrului

 

 

 

 Toamna ne trimite ocheade...

 Fanetele de la Podu' Carpanoasei

 Lacul de acumulare Malaia

 vedere spre capatul din aval al vaii Lotrului, cu un colt de Doabre, in mijloc

De vara...

Muntii Capatanii includ, in afara de culmea domoala si plaioasa de aproximativ 50 km, care se intinde de la Oltet la Olt, si vreo trei masive mai stancoase, dintre care doua calcaroase si unul cu gnaisuri, in principal. Incursiunile la calcaroase le avem notate anual in agenda pentru lunile de toamna, dar gnaisul a devenit, de ceva vreme, un fel de locuinta in lunile de vara, cu precadere iunie-iulie. Pe langa cotrobaiala din curiozitate, mai avem un motiv, si anume salutari si plecaciuni reginei. Ne e tare draga si nu ne lasa sufletul sa nu-i transmitem respectele si dragostea noastra, vara de vara....

De altfel, si site-ul PNC se lauda cu ea, dupa cum o arata chiar pe prima pagina! Ca sa nu mai vorbim de oarece panou informativ aflat la drumul mare!

In tot cazul, rasplata e pe masura efortului depus. Traseele pana sus sunt solicitante...istovitoare, de fapt, mai ales acuma, vara. Si chiar de vrei sa fugi de caldura si te gandesti sa profiti de racoarea uneia dintre vaile care apar ca purtatoare de traseu turistic (implict marcaj turistic), conform vechii harti a lui Nae Popescu, la cate ori treci apa de pe o parte pe cealalta, pentru ca apoi sa ai parte de urcare pieptisa, chiar daca pe uscat.... tot ajungi sus cu o mare nevoie de refacere a fortelor. Si sa fiti siguri ca timpul necesar e semnificativ mai mare decat cel anuntat!

O mica idee despre cate culmi sunt pe sus si care cum se imprastie una din cealalta, puteti gasi creionat (de-a dreptul) la pagina 115 din PM al PNC, de asemenea, pus la dispozitie pe site. Referitor la site, e de stiut ca in teren nu veti gasi marcajele notate acolo, nici pe traseul 6 si nici pe 7: http://www.cozia.ro/trasee.html Traseul 6 nu mai gazduieste marcaj turistic, ca sa zic asa. Poate intr-un loc sau doua si-n tot cazul nu ce scrie acolo.. Iar despre 7...pesemne ca persoana care a redactat sectiunea a luat in considerare doar marcajul ce insoteste valea Lotrisorului, dar dupa ce paraseste valea, acesta duce in cu totul alta destinatie. Cat despre durata...depinde de bagaj si de forma fizica. 

Acumaaa, dupa ce v-am incurajat de mama-mama prin ce-am scris mai sus, sa dam drumul si la cateva imagini, care arata ca merita efortul. Locurile sunt putin umblate de turisti...spre deloc. Legendele spun chiar ca, sunt mai degraba misunate de braconieri, dar in ceea ce ne priveste, curiozitatea pentru  coclaurii cu pricina si bucuria revederii reginei ne fac sa ne asumam si riscul asta. Si cand te gandesti ca au fost vremuri cand pe-acolo pasteau linistite turme de oi...In afara de niste urzici si ceva scrijelituri pe copaci n-a mai ramas niciun alt semn al oieritului. Si tot asa, mai demult, vara muntele era cotropit de sasii care veneau la cules de regine. Dar muntele i-a pedepsit. A cerut la schimb o viata de om pentru atatea vieti curmate. Ei nu veneau doar sa le salute si sa se bucure umili in fata fragilitatii si delicatetei lor si din cauza asta au mai ramas mult prea putine fata de cate cica erau. Practic doar cateva.

 

 

 

 

 

De unde-am avut cartierul general, in ziua de mijloc (intre urcare si coborare), am purces la un traseu circuit, in sensul invers acelor de ceas. Si ochiul nostru s-a bucurat de asta:

 

 

 

 

  

La coborare, am revazut cu mare drag locurile pe unde-am coclaurit in lunile trecute: prin Coltii Doabrelor

 

pe culmea ce duce de la Olt la Turtudan, dar care e "dotata" cu o faleza de gresie de cativa metri, pe care am fi putut-o cobori doar in rapel, dac-am fi avut cu ce...

sau, si mai la nord, pe culmea Betel.

Finalul de traseu pe-acisilea are un farmec anume si-o poezie a lui, mai ales ca, acuma vara, te intampina cu o mare de flori si un izvor cu apa rece...

 

Aaaa, da! Inca un lucru: atentie la vipere!

Ceva nou, ceva vechi si ceva albastru

Nu mai stiu cand si in ocazie se poarta ceva vechi, ceva nou si ceva albastru, dar se potriveste cu locurile pe care umblat in weekend-ul trecut.

Sambata, dupa ce-am refuzat un drum pana la cascada Scorusilor ca sa asistam si sa facem poze la posibil prima catatare la gheata pe aceasta cascada (ceea ce ar fi insemnat sa cam degeram...) si o tura pana pe Fratosteanu (care, de fapt, s-a schimbat intr-una pe la Manaileasa), ne-am tinut de planul initial (si anume o urcare spre stana Bratienilor, asa cum o numesc localnicii, sau stana de sub Saua Zmeurat, asa cum apare pe harti).

Traseul pleaca de la sosea, din Malaia si urca pe Valea Satului, fiind marcat cu BA...destul de bine, mai putin la bifurcatia de deasupra fantanii Bratienilor, unde nu indica daca sa faci stanga sau dreapta. Trebuie facut stanga...De la capatul forestierului, prin ce a mai ramas din padurea de fag (unde s-au facut taieri in urma cu niste zeci de ani probabil) urcusul e destul de pieptis si deci solicitant, dar miscarea prin padurea de brad de mai sus e adevarata silvoterapie.

Ca sa parafrazam concursul lansat pe site-ul celor de la Nikon, "Eu sunt lumina."... :)

 stana de sub Saua Zmeurat sau stana Bratienilor

 Era bine sub soarele amiezii, asteptandu-mi portia de ciocolata calda...

 Cu mare bucurie si emotie am descoperit vechea bisericuta de lemn din Malaia (monument istoric), sprijinita in cele patru colturi de niste piloni de beton.

 Traseul de coborare, in format electronic...

Duminica, la dorinta unui foarte bun prieten (dar care, intr-un final, a lipsit...) am purces spre Calinesti, mai precis spre Padurea Calinesti (rezervatie naturala, neinclusa in PN Cozia, dar aflata in custodia Adm. PNC), unde locul traditional de popas si de servit pranzul ramane Grota Zmeilor.

 

De la Grota Zmeilor am urcat pana in fereasta de deasupra si apoi am tinut culmea despre care am aflat la final ca se cheama Culmea Negoiu...Mai sa vezi!!! Din culmea cu pricina, incepem sa avem vedere la casoaiele din zona sau odai, cum se mai numesc. E vorba de locuinte in care, pe timpuri, oamenii traiau vara in timp ce-si tineau vitele pe sus, la pascut. Cica masa de seara o gateau pe rand si mancau impreuna. O data la unii, o data la altii....

 

 Din locul in care trebuie, la un moment dat, sa viram spre stanga, ni se deschide, fara oprelisti si bruiaje

(crengi si alte vegetatii), panorama catre Tara Lovistei

 si catre cele mai mari inaltimi ale Valcii, Ciortea-Boia.

Un copacel curios tasnind din blocurile de gnais, specifice locului...

 Cam asta a mai ramas din izolatia peretilor casutei aflate in capatul vaii care ne scoate inapoi la drum, mai sus de sat. Peste peretele din barne a fost aplicata impletitura de alun umpluta cu pamant si apoi s-o fi dat tencuiala,  ma gandesc...

 Harta zonei montata de Adm. PNC, la intersectia drumului satului cu forestierul care coboara de la Poiana Sulitei. Desi nu apare pe harta si pe nicio alta (din cate stiu eu), in traseul nostru de duminica, am intalnit in vreo cateva locuri si o CA veche.