Cat trebuie sa mergi si ce trebuie sa faci pentru 180-uri care sa te lase mut?!

Nu stiu  cum se face, da' in ultimul timp, in afar' de purceleala de la Malaiesti, s-a nimerit sa ies numai pe-acasa....desi cand m-am ales cu resedinta asta "capitalista" ma gandeam ca voi avea noi locuri de joaca, mult mai la-ndemana ca distanta pan-acolo. Ieta ca n-a fost asa....

Cum aveam de lucru chiar pe-acasa in cea de-a doua saptamana din decembrie,  am incheiat eu anul la capitolul "unde" cu doua ture tot pe-acolo: una inainte - asaa, ca sa am spor la treburi, iar a doua ca o recompensa pen'c-am stat ore-ntregi pe scaun, am pus intrebari si-am ascultat povesti de viata si planuri de viitor.
In primul weekend, desi initial cu gandul la culmea principala a Capatanosilor (potrivita pentru o tura pe zapada), prognoza meteo (Se anuntau ceva vantoase) a cam taiat elanul oamenilor si iata-ne porniti la drum, mai feriti de vant, cu gandul sa mergem spre Dosul Pamantului ceva mai mult decat in ocaziile anterioare (evident tot cu trecere prin catunul atata de drag mie, dar si celorlalti).

In Comanca drumetii sunt primiti asa cum se cuvine.

Deasupra satului, in schimb, crangurile din ce in ce mai "mestecenite" ne-au primit cu multe, multe tufe de paducel din care ne-am infruptat, ce-i drept, la intoarcere. La dus, eram nerabdatori sa prindem cat mai repede culmea care sa ne apropie de Dosul Pamantului.

Si chiar am reusit sa ne depasim "performantele" anterioare, desi nici acum n-am ajuns chiar pana acolo, ci doar suficient de aproape cat sa ne facem o idee despre cat ar mai fi si pe unde. Asta din cauza ca ne-au furat privirea alte zari si din cauza ca au fost mult mai tentante tancurile de gresie ce marginesc Radita-Manzu, iar Piscul Baciului/Bacea a fost irezistibil de-a dreptul!!! Cine-ar rezista acelui corn de gresie cand il vede asa de-aproape si din unghiul bun? Adica fix dinspre partea pe unde se poate urca. Plus ca, din locul unde ne cocotaseram ca sa ne facem o idee ce si cum - si de unde-am vazut "fata cea  buna" a Baciului, am vazut si ca am fi avut mai intai de coborat (si nu tocmai putin) si-apoi sa urcam din nou ca sa ajungem la Dosul Pamantului. Si plus ca tot de acolo, printre pini, asa frumos ni se arata Stogu' incat am zis ca ar fi bine sa-l putem privi mai de-aproape si direct in fata, nu doar incadrat intr-un medalion cu pini.

Asa ca in loc sa tinem dreapta-fata, am virat spre stanga si apoi usor dreapta.
Sfertul de ceas petrecut pe conul Baciului a fost si mai inaltator cand am descoperit ca, desi ninsa, iedera alba era inflorita si, mai mult de-atat, inca parfumata, in ciuda temperaturii. Da' ceea ce ne-a cam lasat cu gurile cascate a fost panorama. Noroc cu baietii c-au reusit sa redea ceea ce se vede mai jos.

Si iata si-un 180 reusit de Marius, care prinde in acelasi cadrul si Buila cu Radita-Manzu in prim-plan si Dosul Pamantului cu vecinul sau, mult prea plin de mistere si ascunzisuri Narat

Cat despre vreme….a fost ca de basm! A-nceput sa fulguiasca inca din fata blocului si-a tot fulguit pana cand am intrat in Olanesti. Apoi s-a oprit. Da’ a-nceput din nou, mai tarziu…desi deasupra noastra a fost toata ziua un mare cerc de cer albastru. Si ningea asa de frumos incat imi tot indreptam fata spre cer ca sa simt cum fulgii imi ating obrajii. Apoi iar a-ncetat sa ninga si s-a luminat.
La intoarcere, de la inaltimea lor, fagii parca ne priveau cu mila ca suntem asa de mici si ca nici de data asta n-am ajuns acolo unde ne propuseseram cand am am plecat de-acasa.

.

Am iesit din sat cand soarele isi arunca ultimele raze peste casute si imprastia o lumina asa de calda si stralucitoare in pridvorul uneia dintre ele. Oooof! Cat imi doresc sa le vad reconstituite si consolidate!!! La casuta cu pricina se pare ca proprietarul a gasit ceva resurse cat sa refaca tencuiala zidului din spate (desi....cu alte materiale decat lut si paie). Sper ca macar sa pastreze veranda si galbenul jucaus si cald al fatadei.

Am aflat si ca preferata mea a fost scoasa la vanzare. Sunt curioasa daca se va gasi cine s-o cumpere si daca se va multumi doar s-o consolideze si sa-i pastreze nealterata frumusetea sau....

Ne-am propus sa revenim mai la primavara, cand ziua va fi ceva mai lunga, da’ padurea inca neinfrunzita. E mult mai usor de detectat marcajul, care oricum a ramas doar pe-alocuri (practic doar cateva pe tot parcursul), da' tot ne-ajuta macar asa, de confirmare ca suntem pe calea cea buna.

In cel de-al doilea weekend, pentru ca vremea se anunta de-a dreptul minunata si ca aveam sarbatoriti alaturi de care am fost fericita sa ma aflu in asa moment si in asa loc, am plecat ceva mai departe (pana la limita cu Hunedoara). Si am avut parte de-un alt 180 care sa te lase mut (daaa, daaaa, inclusiv pe mine...): PM-ul in sedinta cu tot consiliul sau de ministri,  la care evident ca era invitat si vecinul sau, Retezatul (cu totii gatiti in mantii albe), la picioarele caruia Tara Hategului se-nvaluise intr-o mare de nori. Pentru asta a meritat sa tai zapada destul de mare pe-alocuri....ca doar nu era sa am la mine rachetele....atata vreme cat ceilalti nu au si nu i-as fi putut ajuta nicicum la facut urme daca as fi "plutit" pe deasupra. Oricum ei tot se mai afundau pe ici, pe colo in urmele facute de mine....
Ca sa nu ma zic si de molizii maaaari si albi printre care-am mers pan-am iesit in gol alpin si de ciripelile care te faceau sa te simti ca si cum ar fi fost primavara...

Lipsea doar glasul prelung al balabanului azer/duduk-ului armean...ca numai Dumnezeu stie cine-a cantat primu' la acest instrument, care exprima atat de bine starea de transa in care intri practic cand stai si privesti cu nesat la ce ti se deschide-n fata...si-ai tot sta si n-ai mai pleca. Doar sa stai si sa privesti dintr-o parte-ntr-alta, cat pot sa cuprinda bratele tale deschise larg: http://www.youtube.com/watch?v=lRtCcnRToxA

Sub Parang, in jos, pe un mal frumos

Cu exceptia Calcescului, vazusem lacurile glaciare ale Paragului numai de sus, desi imi doream de ceva vreme sa purcedem doua-trei zile la cabana Groapa Seaca si sa o luam in sus, intr-o zi spre-o caldare, a doua zi spre alta si tot asa..pana am fi ajuns prin toate.

N-a fost sa fie doua-trei zile, ci numai o zi si numai o caldare si...jumatate (a doua vazuta doar de sus, din culmea Slivei), cu trezire dis-de-dimineata si plecare spre Groapa Seaca - via Voineasa.

Cam pe la 9 ne-am si pornit de la masini si dupa o ora ajunseseram la Refugiul Agatat, unde nu ne-am oprit, ci am mers mai departe spre cele trei lacuri. Mi-a fost drag sa revad padurea de brad de pana la refugiu. De-acolo am continuat pe poteca taiata printre jnepeni, care ne-a scos intr-un plai numai bun de incins un joc de-a orice, da' echipa mare sa fie. Ar merge si de-un badminton, la o adica.

Undeva la dreapta se ridica culmea Slivei, ascunsa privirii de-o culme mai mica, de unde odata ajuns sus e foarte vizibila poteca ce urca in Slivei. Numai ca noi nu o luaram pe poteca, ci ne duseram de-a dreptul...ca asa vrusera baietii, gandindu-se ca pot si eu. Asa ca am luat-o in sensul opus potecii, care-ar fi dus undeva spre capatul din vale al culmii, ceea ce ar fi presupus mai mult de mers si mai mult  timp de asteptare pentru ceilalti, cu care urma sa ne intalnm jos, pe malul lacului Zanoaga Stanei. De sus, din Slivei mai e foarte putin de mers pana la intalnirea cu marcajul ce se intinde dintr-un capat in celalalt pe culmea principala (BR), iar de-acolo in mai putin de trei sferturi de ora, am ajuns pe Parangul Mare.

Noi am mai lungit-o nitel, trecand si pe celalalt versant al Slivei pentru a putea vedea si lacurile glaciare de dincolo de ea. Asa cum o vedeam de sus, mi-a placut foarte mult o poienita verde-verde si rotunda, ce gazduia si-o stana, unde cred ca mi-ar placea sa ajung candva, fie la ceas de toamna tarzie, fie intr-o zi de iarna cu muuuulta zapada. Nu m-am uitat inca pe harta, da' cred ca unul din traseele ce pleaca din traseul nostru (PR) la foarte scurt timp dupa intrarea din sosea, marcat fie cu CG, fie cu CR, trebuie sa duca si acolo.

Coborarea din Saua Gruiului ne-a dus mai intai pe malul lacului Mandra, unde-as reveni oricand si-as sta asaaaa, cel putin cateva ore bune, apoi spre rotundul Rosiile si, in final, la Zanoaga Stanei, unde ne-am intalnit cu ceilalti, care inca mai culegeau afine si merisoare.

Cam asta cu circuitul zilei de sambata. Pentru data viitoare, baietii au venit deja cu o alta idee de urcare. Si mai de-a dreptul.

Cat despre sensul traseului parcus de noi, ma gandesc ca ar fi recomandata parcurgerea in sensul invers. Unora s-ar putea sa nu le placa sa coboare din Saua Gruiului spre lacuri. De altfel, si marcajul e mult mai des si vizibil in urcare decat in coborare, iar poteca ce urmareste culmea Slivei e evidenta, la desprinderea din culmea principala. Acuma stim.

Poze...tot pe Facebook: http://www.facebook.com/#!/media/set/?set=a.396731850399925.88832.100001893411417&type=3

Din nou, Parangul

Click-ul pe titlu duce la pozele de sambata. Gasca noastra nu se vede in poze, da' surprizele de care noi am avut parte da.
Am avut noroc de o zi senina. Am avut noroc sa ne aflam intr-un anume loc, in anume moment.
Ca de obicei cu Vio, daca e sa nu ploua la inceput de tura (si ne intoarcem resemnati si plini de speranta ca poate altadata..), incepe ploaia abia cand suntem deja in masina (la cateva minute dupa).

De-a ganditelea, prin Parangul vecinilor

Relatii de buna vecinatate si prietenie...parca asa era vorba aia, pe care o tot auzeam la televizor, spusa de Ceausescu, cand eram noi mici...

In tot cazul, vorba asta la mine se aplica. Pitesti, Sibiu sau Targu Jiu. M-am simtit foarte eu cand am iesit in ture cu prietenii mei din Pitesti, Sibiu sau Targu Jiu.

In acest weekend, tovarasii mei de tura au fost gorjenii. La ideea lui Ovidiu. Ne-am adunat in Novaci, apoi am trecut de Ranca, am lasat masinile in dreptul Fantanii lui Papuc si am pornit.

A fost o tura pe ganditelea. Ne-am jucat de-a ganditelea..ca sa zic asa. Criteriile au fost doua, in principal: dincolo de sosea (asfaltata pana in Pasul Urdele, unde se lucreaza) si pe unde sa se poata spre punctele deja stabilite. Evident dupa ce ne-am uitat pe harta: adica vrem sa ajungem aici, aici, aici..., tinand cont de cum arata zona (cat de stranse sau largi erau curbele de nivel).

Soseaua doar am traversat-o. In rest, cand sub, cand deasupra.

In prima parte, am mers pe sub sosea, adica ne-am bagat pe undeva prin dreapta, in sensul Novaci-Sebes. O varianta minunata de a ajunge sub varful Iezer, avand in fata pentru o buna bucata de timp caldarea de sub Mogosu' si fata, brazdata de spectaculoase paraie cu cascade, a unei culmi ce duce pe Mogosu' (se chema ea cumva, da' nu stiu eu cum).   O culme cu padure de brad la poale si covoare de jnepeni pe sus. In plus, am intalnit multe paraiase ce izvorau la cativa metri mai sus de varianta de traseu aleasa de noi. Iar pana sa iesim din poteca, traversaseram deja doua paraie. Inainte si dupa stana, prin vecinatatea careia am trecut.

Intoarcerea a fost pe sus, pe Urdele, Dengheru' si Papusa.

Coborarea din Papusa ne-a scos in cale si cele mai multe pet-uri. Da' parca mai putine decat ma asteptam...Oricum cred ca mai multe decat se stransesera la Alex pe tot parcursul zilei. Cativa dintre cei ajunsi, de asemenea cu masina, pana la Fantana lui Papuc se incumetasera sa o ia in sus spre Papusa....mai incaltati, mai descaltati. Ca in povestea aia cu "nici imbracata, nici dezbracata, nici calare, nici pe jos".... In intervalul celor cateva minute, cat ne-am oprit pe Papusa, au ajuns sus o mama, un tata si vreo doi  copilasi. La comentariul tatalui legat de papucii pe care el ii purta m-am gandit ca poate nu ar fi in plus sa-i spun ca ii va fi mult mai incomod la coborare decat i-a fost la urcare si i-am spus. Nu stiu cum i-o fi fost la coborare. Zicea ca oricum nu coboara pe unde a urcat.

Ce-am intalnit? Cele mai multe plantute inflorite erau Campanula serrata (cred eu ca sunt acei clopotei). Am intalnit si luceferi si acele plantute roz-lila, pe care aparatul meu nu vrea sa faca deloc clarul (?!), ce  aduce a cimbrisor la floare,  si inca doua floricele: una care seamana cu floarea pastelui si inca una, care seamana cu calcea calului. Nu stiu cum se vor vedea in poze. Daca am reusit eu macar niste poze "inteligibile"!

Vremea a tinut cu noi. A fost soare cam in tot timpul zilei, desi  in jumatatea a doua  incepusera sa se adune norii. Pentru mine (care ma incalzesc foarte repede si transpir la fel de repede) a fost o binecuvantare briza care ne-a fluturat hainele cam tot timpul. La intoarcere, ceilalti isi pusesera polarele sau jachetele pe ei, da' io tocmai ce eram in elementul meu. Mi-era asa de bine!

Ajunsi din nou la masini, ne-am indreptat spre Baia de Fier, unde l-am avut gazda pe G.D, iar in dimineata asta m-am pornit din nou spre casa. E bine de retinut ca din autogara 1 Mai (Antares) - Ramnicu Valcea - se poate ajunge direct in Baia de Fier - pentru ture de weekend prin Parang. Se poate pleca inca de vineri cu un microbuz (Expres se numeste firma de transport), care vine de la Bucuresti si ajunge aici cam pe la 19.30 (sau chiar un pic mai devreme sau un pic mai tarziu). Cu acelasi microbuz se poate ajunge si la Polovragi caci traseul sau iese din DN 67, in zona gorjeana.

Spre capatul drumului asfaltat  ce vine din Baia de Fier (nu-mi dau seama la ce distanta de centrul satului), in apropiere de intrarea in Pestera Muierilor, sunt multe locuri de pus cortul. Sau, cu un pic de noroc, se poate gasi la G.D un pat unde sa te culcusesti in sacul de dormit.

Pentru intoarcere, eu am retinut ca ar mai fi inca o cursa  dupa aceasta de dimineata, pe la 13...sau un pic dupa.

Imi plac mult diminetile rurale asteptand microbuzul sau dupa drumul cu microbuzul, indreptandu-ma spre locul de intalnire: liniste, miros de fan proaspat cosit (asa mirosea de dimineata), meri infloriti (asta e din primavara) si iar liniste. Azi dimineata am vazut o barza, care tot facea ture spre poiana de peste drum de statie. 

Pe drum, la un moment dat, intr-un cuib am vazut chiar trei berze.

Cand am iesit din Gorj si am intrat in Valcea (pana sa ajungem la DN 67) s-a schimbat si starea drumului. Cum intri in Valcea, dupa cativa metri, asfaltul neted ramane in urma si drumul e tot numai petice-petice.  Oarecum ma asteptam la asta.

Cand voi descarca pozele, click-ul pe titlul post-ului va va duce la pagina de picasa.