"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



Se afișează postările cu eticheta PN Buila-Vanturarita. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta PN Buila-Vanturarita. Afișați toate postările

duminică, 8 noiembrie 2015

Canta-ne de toamna, Buila noastra draga!

Desi abia ce fuseseram pe sus, prin Buila, avuseram prilej de inca o tura, dar de data asta tura de doua zile. Intr-un final, ne adunaram 9...Ne intalniram sambata dimineata in benzinaria de la bifurcatia spre Horezu, lasaram masinile in capatul forestierului de pe valea Otasaului (Barbatesti) si hai in sus pe Cracul Patrunsei.
Traseul urmat se derula astfel: Patrunsa-Albu (prilej sa constat ca asa treaba buna am facut cu revopsirea din mai ca, pentru prima data de cand urc eu pe Albu', am observat ca s-a facut deja poteca din marcaj in marcaj... Ne pricepem!!! Ce sa mai...?!) - Curmatura Builei - Dosul Builei - refugiul Piscul cu Brazi (somn dupa o cina copioasa si un asfintit FABULOS!!!) - creasta - Albu' - Patrunsa - inapoi la masini.
Poze marca Bogdan in cele ce urmeaza. Am incercat sa nu ma las dusa de val si sa selectez doar cateva, dar mi-a fost imposibil sa ma opresc doar la cateva.
Poteca exemplara pe Cracul Patrunsei
 Schitul Patrunsa si Vf. Tucla
 Intrarea pe Albu'
 Pe sub Casa de Piatra
 Casa de Piatra
 Loc de popas si trecere
 Caldarile Albului
 Spre Curmatura Builei
 Soarele vrea musai sa ne trimita salutarile sale.
 Parangul Mare (2519m), cel mai inalt oltean
 Pe-aici trecut-am si-asta toamna.
 Vechea stana din Dosul Builei si strajerul ei
 
 Vedere din Poiana de Piatra...
 Poiana Frumoasa
 Fabulosul asfintit...Ne-am simtit speciali...
 
 
 
 
 
 
 
 Cam brusca trecerea, dar iata ca ajunseram la durerosul subiect: matura lipsa (furata sau pusa pe foc), caietul de impresii - claaar pus pe foc, masa de afara - la fel, iar cea dinauntru scoasa la inlocuire, sticle si borcane ca la un centru de colectare si de, asemenea, butelii goale...Pai asa facem noi treaba, oamenilor care sunteti? Sau...nu sunteti??
 O clasica de Buila (aici Vf. Stevioara)
 Oltenia de sub munte si de sub ceturi, dinainte de-amiaza
 Din nou la Patrunsa...


joi, 22 octombrie 2015

A venit, a venit toamna, incanta-mi privirea cu ceva...

Am tot asteptat toamna asta....ca mi-era tare dor de-o zi calda si colorata in care sa vad de deasupra valea Comarnicelui, asa cum numai ea stie sa se primeneasca la ceas de-octombrie. :)
Am fi putut fi patru, dar pana-n ziua plecarii ne facuram trei. Ne-adunaram in fata blocului, duminica pe la 7.30 si porniram la drum spre valea Cheii, cu gandul de a lasa masina langa troita de la bifurcatia spre Pahomie, ceea am si facut. De-acolo ia-o la pas, pe forestier, in incalzire usoara pentru ceea ce va urma: urcusul pana in Curmatura Oale si de-acolo spre varf.
Cum fuse... iata acisilea, in pozele de mai jos. Pozele sunt facute de baieti. Deci meritul e al lor.

Pe sageata indicatoare scrie 4-5 ore, dar noua ne-au fost suficiente trei. :)))) Mai bine cat mai multe ore pe sus decat s-o lalaim in urcare.
Primul loc in care-am lasat-o mai moale cu ritmul a fost valcelul larg dintre stana Oale si curmatura Oale. Prin curtea stanei trecuram fara sa ne oprim, date fiind pataniile din alti ani cu purecii din curtea stanei. Deci nu va opriti acolo, oameni buni!
 
Si-apoi, pe sus, a inceput sa curga cu rasfat la poze....
 
 
 
De la varf (cel cu alt. de 1866m), lucrurile se vedeau cam asa:
Aici, stana din Stevioara, pe care, de data asta, am "eludat-o"....:)))))
 
 
 
 
 .....pentru ca ne-a atras privirea muult mai mult (si ne-a starnit curiozitatea) aceasta poiana, care la acel moment a intrat direct pe locul 1 in topul destinatiilor noastre. :)))) Zis si facut!)
 Cand sa privim inapoi locurile de unde-am coborat, ia de vezi....
Asa ca am luat-o la vale, alegand sa revenim la stana din Oale, in coborare prin padurea asta:
Inca o tura de poze, de la oarece distanta de curtea stanei, nu cumva sa ne purecim din nou.... :)
Si din nou la vale in poiana de start, de unde peretii din lateral de Scocul Mielului ne ofera o priveliste de mari altitudini si ne aduc aminte ca trebuie sa revenim si pe-acolo (cu prietenii potriviti....)
 To be continued.... :)