Departe de lumea pestrita

Dupa luni lungi si grele de absenta, sperand intr-o recuperare cat de cat, ne-am luat picioarele la spinare in a doua zi de 2019 cu destinatia Poiana Sulitei -  Aninoasa. Am ajuns pana in Poiana Sulitei (via Vasilatu', pe vechiul traseu de traversare marcat cu CR, ce lega valea Calinestiului de Pascoaia), de unde am facut cale intoarsa, dar nu inainte de a urmari spectacolul unui asfintit spectaculos peste Buila. 

Cu tristete, am descoperit un nou forestier in zona, un fel de centura pe partea de sud a poienii....

Pentru cine nu a urcat la Sulita, iarna pe zapada si e curios sa arunce un ochi la ce i-ar bucura privirea daca ar face-o, iata cateva ponturi, mai jos:

Urcand dinspre Vasilatu, privirea este atrasa, intai si intai de zona Doabrelor, in toata "coltosenia" ei, dezgolita de vegetetie.

 Ramasitele unui mod de viata aproape dus, aceste casoaie sau odai,unde pe timpuri oamenii salasuiau vara, cand urcau cu vitele la pascut, in poiana.

 Vamesul care vegheaza la intrarea in poiana...

 Privind inainte cu speranta... La multi ani, 2019!

 Mestecenii astia,care pregatesc terenul pentru padurea de foioase, candva taiata la ras pentru a face loc pasunilor.

 Ultimele case inca locuite (una sau doua chiar si pe timp de iarna), in partea de sus a locului

 Vecinii de la sud, Doabrele si Naratu'

OZN-uri deasupra Builei... Or fi vrut sa ne-o rapeasca

 Cu gandul la o revedere la ceas de toamna, pe care ne-am tot promis-o, dar deocamdata n-am ajuns.

Martie floral in mov. Si galben.

Just say "Hello!" celor mai frumoase surprize mov ale primaverii: dediteii din Doabrele Brezoiului...

 dar si gingasilor trei-rai (Hepatica nobilis), pe care atat de multa lume ii numeste crucea voinicului, pe motiv ca nu baga in seama si frunzele....

 ..si, de asemenea, celor mai harnici intr-ale infloririi: cornii. Da, au inflorit cornii in Basarab. :) Asa ca https://www.youtube.com/watch?v=6n0wcC8MZg0

A doua jumatate (vechiul TR ce leaga Poiana Sulita de Calinestiul de sosea, via Culmea Betel)

Daca tot ne porniseram asta-vara sa luam urma unor vechi marcaje insotitoare de trasee cam uitate de lume, in urma cu niste saptamani a venit randul Betelului, pe unde-am mai urcat acum vreo...9 ani. Asta, dupa ce la final de martie ne-am tinut cat am putut de cealalta jumatate de traseu purtatoare de acelasi marcaj, care inca se mai zareste prin Doabre...

Desi pe una din hartile M. Lotrului apare ca marcajul TR prindea Culmea Betelului de undeva de prin zona poienii largi din marginea satului, pentru noi tentatia urcarii pe langa cascada Betel a fost mai mare decat sa aflam care e locul de intrare dinspre sat. 

Asa ca daca aveti drum pe valea Oltului si aveti si niste ore la dispozitie, va puteti parca masina langa biserica de la sosea si sa va lasati dusi pe potecuta ce insoteste mai clar sau mai putin clar culmea presarata de ace de gresie sau de pereti mai mari sau mai mici. Nu e chiar indicat sa faceti asta, totusi, in perioadele in care care v-ati astepta sa fie gheata sau zapada inghetata pe potecuta, care pe alocuri e doar o brana.

De coborat din Sulita aveti mai multe variante. Cea mai buna ar fi pe Culmea Podisului - daca o sa va prindeti pe unde-ar fi intrarea....Asta v-ar duce cel  mai aproape de locul din care ati pornit, daca e nevoie sa va intoarceti la masina sau in halta Betel.

De data asta, noi am coborat prin Calinestiul de vale, unde am ajuns pe drumul ce insoteste paraul Sulita, si de unde am iesit mai apoi la sosea.

Pentru a va face o idee despre cum arata locurile, aveti la dispozitie link-ul de mai jos:

https://plus.google.com/photos/109070805694075953130/album/6285016676935949793

Spor! :)

Cu drag, din Doabrele Brezoiului si Poiana Sulitei

Revenirea prin Doabrele Brezoiului si Poiana Sulitei ,dupa 3 ani de la ultima "incursiune" ne-a adus si placeri asteptate, dar si o foarte frumoasa surpriza. Plus ca ne-am mai ales si cu o socoteala la vremea toamnei. Mestecenii aurii vor fi tocmai buni de prins in poze!!! :)

Deocamdata doar poze din miscarea de duminica. Marca Bogdan. :)

deditei (pulsatilla montana)

 Se vedea frumos, de acolo, de sus....

 

 Poiana Sulitei, pe vremuri resedinta de vara a crescatorilor de vite brezoieni