Orhidee oltenesti plus alte oltenisme

Prilejul plecarii de acasa de sambata trecuta a fost insotirea unui grup de elevi ai liceului din Horezu intr-o drumetie prin locuri dragi noua, asa ca ne-am gandit sa intram si noi un pic in pielea celor carora li se adreseaza eforturile noastre in proiectul de anul acesta, luand la pas si niscaiva ulite, inainte de a lua la pas drumurile ce ne conduc spre Parcul National Buila-Vanturarita.
Daca tot am ratat si de data asta ulicioara care ne-ar fi urcat la Bisericuta din Grusetu (monument istoric), am zis sa facem macar cei cativa pasi spre Biserica Secaturi, da' nu ne-a fost destul cu ceva vazut in premiera, asa ca am luat-o in sus pe drumeagul care, speram noi, ne va conduce cumva spre capatul Pietrenilor, aproape de intersectia pe care locuitorii o numesc La Par.

N-a fost sa fie asa....Ne-au lamurit doi neni care coborau cu carul incarcat cu fan. Drumul ne-ar fi dus spre Barbatesti, lasand mult in stanga Pietrenii. Insotiti de unul dintre ei, am sarit un parleaz, am traverat o livada si am ajuns pe valea Branului, ce se inteapa in drumul principal al Pietrenilor un pic mai sus doar. Ce scurtatura mai facuram si noi!
Si doua poze din valea Branului:

Daca tot mai aveam un pic de timp pana la intalnirea cu copiii, am facut si cei trei pasi de la drum pana in curtea Bisericutei Gramesti (de asemenea monument istoric), dupa care sa revenim la drumul principal:

Intorsi in drum, privirea mi-a fost atrasa de o casuta, care mi-a placut foarte mult, chiar si in ciuda faptului ca acum e acoperita cu tabla. Mi-as dori si eu o casuta de-asta....

Dupa intalnirea cu copiii, la iesirea din Pietreni catre Cheile Costestilor, ne-am abatut un picut din drum si spre Bisericuta 44 de Izvoare, pe care am gasit-o deschisa in premiera si care e, si ea, monument istoric. Evident ca ne-am alimentat si cu apa...ca doar aveam de unde!

Despre cum fu impreuna cu copiii, puteti citi pe site-ul Asociatiei:  www.kogayon.ro

Aici va mai postez doar cateva poze cu frumoasele orhidee, intalnite la margine de drum, atat in Cheile Costestilor, cat si in Cheile Oltetului, locul unde ne-am indreptat dupa ce elevii nostri s-au dus fiecare la casa lui.

Printre si peste munti

Cum prognozele dadeau cu ploi si efecte speciale, o idee pentru cele trei zile libere ce tocmai s-au dus a fost o trecere in revista a Transalpinei cea fara de aviz de mediu si apoi ceva "incursiuni" in Sureanu sau Cindrel. Ne-am ales doar un pic de Cindrel, mai precis intrarea in culmea principala, pornind de la lacul Oasa - cabana Oasa (unde ne si cazaseram in seara de dinainte) pana in Poiana Oasa Mare, loc minunat de odihna si motaiala la umbra unor brazi maaari si frumosi. Cam doua ore de urcus (pieptis, dupa al doilea ochi de padure taiata, in sensul urcarii, da'n rest minunat de potrivit chiar si pentru o miscare impreuna cu copilasii) si apoi am iesit dintre brazi in cea mai mare poiana pe care mi-o amintesc sa fi traversat-o vreodata. De fapt, ne-am oprit din traversare, cam pe la mijlocul ei si ne-am intins partial la soare, partial la umbra pen'ca locul cerea asta! Cum imi ramasese mintea la poiana intalnita aflata chiar inainte de un canton aproape cazut, venind dinspre Obarsia Lotrului, despre eu credeam, la acel moment, ca este intrarea pe valea Frumoasa, am venit cu ideea sa intram macar un pic, la pas, si pe valea Frumoasa. Daca tot eram in zona....

Zis si facut! Numai ca intrarea spre Valea Frumoasa nu era aceea, ci urmatoarea (in sensul Obarsia - Oasa), adica acolo unde se afla de-o parte si de alta a Transalpinei mai multe cladiri, la oarece distanta de podul in vecinatatea caruia e poiana ce-mi placuse la venire. De data aceasta, am zarit chiar si un panou publicitar, care marcheaza intrarea pe vale si ne invita la Pensiunea Valea Frumoasa, aflata la vreo 10 km in amonte. Si-am intrat pe vale-n sus pana la pensiunea cu pricina, aflata pe malul celalalt, in dreptul drumului ce duce spre varful Frumoasa, marcat de altfel, cu o tablita scrisa. Cum drumul, asa cum l-au descris cei gazduiti la pensiune devenea impracticabil mai sus, spre Saua Negovanu, ne-am intors in Transalpina si am luat-o inapoi spre Sugag, de unde ne-am bagat pe DJ 106E (nou asfaltat) cu destinatia Jina, unde ne-am si cazat. Tarziu, in noapte, stand pe terasa camerei noastre de la Pensiunea Iezerul, reuseam, din cand in cand, sa fac abstractie de muzica ce venea dinspre o carciuma din apropiere si sa aud doar scartiitul greierilor si oracaitul broastelor. Luna plina din seara aceea arunca atata lumina peste dealurile de deasupra Jinei incat sa vedem destul de clar si copaci si garduri si case, nu doar contururi nedeslusite.

Ieri a trebuit sa o luam spre casa asa ca ne-am facut un traseu care sa ne scoata in DN7, cat mai aproapre de intrarea pe defileul Oltului: Jina - Poiana Sibiului - Tilisca - Saliste - Sibiel - Rasinari - Cisnadioara - Cisnadie - Sadu - Talmaciu...Nu ne-am prins daca vreuna din ulitele Sadului iesea din sat si se continua cu vreun drum spre Talmacel, de unde sa fi putut iesi direct in Boita...

In rezumat:

1. Cabana Oasa - foarte curata, apa fierbinte, dar accesul auto pana in usa acesteia face ca numarul focarelor de gratar sa fie...greu de socotit. In plus, se "da" muzica din oficiu...vrei-nu vrei.....

2. Daca veti privi cu atentie, veti gasi in toate satele din zona, casute cu adevarat frumoase, chiar daca poate ca unele din ele nu mai sunt locuite sau oamenii care le insufletesc sunt mai sarmani si nu au darea de mana a celor ce si-au facut case maaari.

3. In Tilisca sa fiti atenti la semnul CETATE DACICA! E vorba despre dealul Catanas (cu diacritice), unde arheologii au dezgropat de sub vreo 50 cm de sol, zidurile unor turnuri si au gasit urmele unei asezari vechi de 2000 de ani. Va fi usor sa observati ca dealul e terasat, probabil din acele vremuri cand fiecare terasa avea rolul al ei in apararea locului.

4. In Saliste, sa urcati si la biserica din Grui si la micul schit Foltea, unde biserica e dedicata eroilor din Primul Razboi Mondial. 

Cand am plecat din Saliste era deja tarziu si am mai oprit doar sa mancam o ciorba de fasole in Cisnadie, undeee ne-am intalnit cu... kogayoni dragi, despre care stiam ca pleaca prin Cindrel, via Paltinis, da' nu ma gandeam ca vom intra sa mancam in acelasi loc din Cisnadie! Ca sa vezi ce mica-i lumea!!!

5. Valea Frumoasa are ceva foarte frumos, are poieni intinse si probabil ca moi si primitoare, are o poezie aparte, dar versantii, de-o parte si de alta, i-au fost pradati. Se intind spre cer ca niste spinari dezvelite si costelive...E jale mare pe sus...

La final, cateva poze: lacul Oasa, vazut din poteca marcata acum cu BR (marcaj vechi CR), un colt de poienita printre brazi, mochetata cu afine din belsug, o tulpina bogata de degetarut (Soldanella montana), iar la urma, casutele pitoresti ale maicutelor de la micul schit Foltea (Saliste, Sibiu).