Nu mai fuseseram in Buila de toamna trecuta. Sau din toamna lui 2015? Avem in obicei sa mergem, in principal, toamna in golul alpin al Builei, pentru ca nu ne place caldura. Vara, cautam trasee umbroase, preferabil si cu ceva apa. Dar, cand deja doi prieteni te suna si vin cu ideea unei ture in Buila, pleci la drum intr-acolo, chiar de e vara, alegand totusi trasee cat mai putin expuse la soare. Ba chiar incepi cu o miscare de cateva ore prin cheile Costestilor,
dupa care, pe inserat o pornesti in sus, cu gandul de a ajunge la timp pentru asfintit,dar si pentru a te "plasa" peste noapte cat mai aproape de un loc cu vedere la rasarit. Era sa uit: asta, dupa ce spiritul nostru voluntaricesc (in ciuda faptului ca legitimatiile de voluntari ne-au expirat) nu ne-a lasat sa plecam de la Bolovanul Matusii (sau Bolovanul cu apa rece) inainte de a repara situatia si de a face apa din nou sa curga pe jgheab. :)))
Si am prins si asfintitul :))), dar realizarea cea mai mare e ca ne-am trezit ca sa prindem prima geana de soare.
Apoi ne-am retras la umbra, vreo cateva ore, sub molizii din Canionul Albului si-am luat-o la vale spre Poiana de Piatra,
de unde-am carmit-o spre Cacova, cu speranta ca ploaia va veni mai pe seara,
iar de acolo ne-am tinut pe PR...ca tot o sa ajunga amintire. Plus ca pe-acolo am mai coborat o singura data, cam in urma cu 10 ani, asa ca n-am putut rata o poza de arhiva.
