In lumina diminetii de duminica 
Despre ce vorbeam ieri: iata-l vazut din coborarea dinspre Albu...E frumos. E cel mai frumos refugiu din lume. Pentru mine. Si, ma gandesc, si pentru inimosii kogayoni, care din cei 2% de anul trecut au strans materiale si mesteri care sa ridice un loc primitor si cald pentru cei chemati sus, in Curmatura Builei, de frumusetea de brad si piatra. In ceea ce ma priveste, locul are foarte adanci semnificatii personale. Poate ca si de asta am dat orice alt plan deoparte si am fost acolo in fiecare tabara de transportat materiale. Vorba lui Bogdan: traversarea peste Cacova si Piatra o sa se cheme de-acum incolo (cel putin pentru noi) "drumul shitzei", numai ca, spre deosebire de drumul matasii, la faza asta noi suntem camilele....
Mai sunt de facut una-alta, dar important este ca intr-una din camere deja se poate sta. Dupa parerea mea, incap 12 oameni. Exista si masa (la fereastra - oblon) cu vedere spre Hornurile Popii.
Datorita prietenilor (Multumeeeeeeesc, Marius, Demis, Jacky si Mihaela!!!!!!!) am ajuns si la tabara de inaugurare. Ba chiar saracu' Marius a trebuit sa care si o sticla de sampanie (mai aveam o sticla prin camara), pe care am lasat-o in masina lui Jacky fara sa o mai bag la mine in rucsac. Stiam eu ca Marius n-o sa se supere si o sa ia si sticla aia... Deschiderea sticlei, cu toate efectele incluse, a facut-o Drinca ca doar era gatit: purta la gat cravata...cica de sezon (zicea el), adica avea pe ea un om de zapada.
Ce mai tura-vura....multumesc, kogayoni, pentru ca, in primul rand, datorita voua si lui "sefe" al vostru (cum ii zice tot Drinca lui Florin) se zareste printre brazi, pe ultimii cativa zeci de metri cand urci dinspre Bolovanul Matusii (din Dosul Builei, marcaj PG) cel mai frumos refugiu din lume. Pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu