Niciodata nu am prins senin-senin in Buila cand am trecut peste toate scocurile sau valcelurile dintre cele doua varfuri V (Vioreanu si Vanturarita) si apoi fie am continuat pana in Oale, fie ne-am lasat spre Poiana Comarnice direct din poienita in care se ajunge dupa traversarea grohotisului aflat la baza abruptului...Niciodatata nu am fost pana acum toamna. Am fost in miez de vara, la trecerea dintre iarna si primavara, cu zapada chiar din plin, dar toamna, in octombrie, cand zice-se sunt mari sanse de senin si cea mai blanda lumina, nu. Si sunt locurile dupa care tanjesc din chiar prima secunda cand pun piciorul in cabana sau pe drumul forestier, oricare din ele. De fapt, e singurul loc de care mi se face un mare dor. Sa fie doar asta explicatia? Ca mi-a intrat in cap ideea ca trebuie sa revin...poate data viitoare va fi senin-senin, cerul albastru-albastru, aerul stralucitor? Sau poate ca tocmai linistea cea mai profunda de ma cuprinde asa un soi de spaima, asternuta peste cele mai tainice locuri prin care am umblat vreodata ma tot cheama. Voi sti (sau poate ca nu) altadata pentru ca azi nici macar nu am ajuns pana in Stevioara. Ne-am oprit la stana de sub Saua Stevioara, am mancat si ne-am intors. Am urcat dinspre Pahomie (marcaj PA). Urcarea pana la stana ne-a luat cam o ora. Mers pe ritmul nostru (adica Mihaela, Vio, Nicu si cu mine...bineinteles). Ce-as mai fi stat pe prispa stanei ascultand ploaia si privind ceata (de fapt, norul) care se lasa tot mai dens peste fagii de dincolo de pajistea de stevie si urzici!!! Aerul era placut, in ciuda ploii, si cred ca as mai fi putut sta chiar cateva ceasuri acolo. Mai ales daca as fi avut si ceva de citit (adica Padurea Norvegiana, care chiar m-a prins...imi place muult cum scrie Haruki Murakami asta). Ce frumos ar fi fost sa avem un hamac (si un sac de dormit) pe care sa-l agatam de stalpii prispei! Ne-am multumit doar cu conversatia de-a-n picioarele timp de cateva minute, dupa ce-am mancat, ne-am strans ce scosesem din rucsaci si inapoi. Jos, la schit nu ploua. Cred ca nici nu a plouat in intervalul de timp cat am fost noi sus.
Poate data viitoare va fi senin. Oare voi putea sa ma gandesc la vreo tura in alta parte(pe aici, pe la noi, pe acasa) pana nu se nimereste sa fie macar un timp fara ploaie ca sa pot reveni sus, printre stanci si jnepeni, la capat de valcel, deasupra dealurilor ce se insira pana la Olt?
Poate data viitoare va fi senin. Oare voi putea sa ma gandesc la vreo tura in alta parte(pe aici, pe la noi, pe acasa) pana nu se nimereste sa fie macar un timp fara ploaie ca sa pot reveni sus, printre stanci si jnepeni, la capat de valcel, deasupra dealurilor ce se insira pana la Olt?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu