Trei fete cucuiete...
Nu credeam vreodata ca o sa plec pe sus doar in grup de fete, da' uite ca am facut-o si pe asta: cum planurile cu copiii au picat din cauza vremii si fetele erau aproape ajunse in Costesti cand decizia a fost definitiva, nu am putut sa declin oferta de a petrece timp, chiar si in formula de trei fete , de vineri pana duminica, in Buila. Zis si facut. Ne-am luat ramas bun de la Florin, caruia i-am promis ca-l sunam in caz de ceva si-am pornit spre Scarisoara via Pietreni. Am mers avand-o printre noi si pe Speranta. Speranta ca va incepe sa ploua dupa ce vom fi la adapost. Zis si facut! A plouat cand noi eram deja instalate in podul troitei din poiana Scarisoara desi....podul nu mai are scara. Da' asta deja stiam. Ca ne spusese Florin. Afara ploua in ropote, tuna, fulgera, da' noi taifasuiam linistite. Doar ma stiti. Ne era tocmai bine. Am adormit cam in acelasi timp cu incetarea ploii. Nici nu mai tin minte daca a mai plouat peste noapte sau nu. Ceea ce-mi amintesc e ca m-a trezit un zgomot de tractor. De jos din drum. Pesemne ca forestierii care au taiat de zor un pic mai jos de Scarisoara, chiar in lateral de drum, se intorsesera. La scurt timp, a inceput sa uruie si o drujba.
Inca se mai vedea pe-alocuri cerul albastru, dar cu nori din ce in ce mai inghesuiti, cand am pornit la drum spre Curmatura. Cam pe la 10 jumate'. Tot cu Speranta. Ca va ploua abia dupa ce vom ajunge la refugiu. Incepuse un pic cand am ajuns la peretele Tuclei, da' pana sa ne dam jos rucsacii si sa ne luam toate cele pe noi s-a si oprit. Mai apoi, cu un pic inainte de a iesi din padurea de brad, da' tot asa...
Si marea ploaie - seria de ploi a venit dupa ce am ajuns la refugiu. Bineinteles. Si ce-a mai plouat si a tunat! Si eu asa somn am dormit! Asta dupa ce ne-am servit masa pe prispa sau veranda (cum vreti sa-i spuneti) refugiului. Ne-am instalat si o bancuta, facuta dintr-o barna si vreo doi busteni gasiti in camera din stanga, unde am si dormit.
Prispa a fost si sufragerie si sala de lectura. Ca eu venisem pregatita sa citesc. Sa stau acolo, avand in fata intrarea spre Piatra si brazii atarnati si toata saua verde-smarald (fara exagerare), sa citesc, sa mai salt din cand in cand ochii din carte si sa mai privesc un pic. O poveste de brad si piatra. Asta este pentru mine locul. Si am citit. Un capitol intreg: Svek, ordonanta la preotul de campanie.
Mai pe seara, au venit si vreo trei (sa le zic tarani?) din Barbatesti ca sa-si ia branza de la stana. Si evident ca au dormit in refugiu. In camera cealalta. Dar, ca si cei de data trecuta, de la finalul lui octombrie (care urcasera cu alte treburi), au vorbit la telefon pana sa adoarma. Noroc ca, spre deosebire de ceilalti , nu au avut radio-ul cu ei. Si parca nici nu au sforait. Oare unde dormeau cei care urcau sa-si ia branza inainte de a fi construit refugiul?? Ca in stana veche nu prea se mai putea. Probabil ca in stana noua, alaturi de ciobani.
Duminica eu chiar speram ca prognoza va fi cum o citisem eu, in urma cu doua zile, pe accuweather. Da' de unde?! Din nou s-au adunat norii si iar reprize de ploaie. Pe la 11 am plecat, totusi. Nu mai stiam la ce ora pleaca autobuzul din Barbatesti: la 5 sau 5 si jumatate. Noroc ca ploaia s-a oprit cand am iesit din padure: imediat ce am intrat in poiana Bulzului. Si chiar s-au mai imprastiat norii. Da' urcau altii. Veneau de jos, din vai, si urcau incet.
Acuma...cu ploaia ne-a mers noua cum ne-a mers, da' Bulzul era mare. Si tot trecand cand pe dreapta cand pe stanga, iar el din ce in ce mai lat, deja nu mai puteam sari direct pe malul celalalt si pana la urma a trebuit sa traversam chiar prin apa. Norocul meu ca de ceva timp mi-am invatat lectia si la orice tura de vara am sandalele in rucsac. De altfel, si drumul pana la Scarisoara eu l-am facut tot in sandale. La troita aflata aproape de intrarea in sat, ne-am schimbat, ne-am "primenit"..eu m-am trecut la sandale din nou si am intrat in sat gatite. In statie, alta repriza de ploaie.
Noroc cu barul - la distanta de cateva secunde de adapostul din statie, care prinde bine doar la ploicele, nu si la ploaia anuntata de norul pe care l-am zarit privind in urma, deja cu dor, spre locurile de unde coboraseram. (Vorba lui Florin P. : daca un nor pare amenintator, inseamna ca asa e!) Era chiar caldut inauntru si ne-am luat si cate-o ciocolata calda. 1 leu ciocolata.
Ploaie mare a fost! Pe strada care porneste din statie si urca spre dreapta, suvoiul de apa izbea intr-un capat de pod (probabil ca infundat) si tasnea ca dintr-o arteziana. Si evident ca a intrat in majoritatea gospodariilor din apropiere.
Inainte de a urca in autobuz, am mai privit o data spre... Era asa clar conturata in aerul spalat de atata ploaie! Iesise cu totul din nori, care se mai agatau doar de padurile de la poalele sale. Am vrut sa fac si o poza, da' atatea fire mi-ar fi iesit in prim plan incat am renuntat. Lasa. Mai bine o tin in mine. Ca de fiecare data.
Seara, dupa ce-am mancat, mi-am amintit ca mai aveam inghetata in congelator si m-am gandit ca meritam si noi o portie mare de inghetata (cu topping la alegere) dupa cat de concentrate am coborat nu cumva sa se intample vreun bai. Ca recompensa.
P.S. Cine vrea sa vada si poze..mai incolo, dupa ce le voi descarca si incarca pe pagina de picasa. Vor aparea la un click pe titlu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu