Basarabul colorat, cald si parfumat

http://picasaweb.google.com/dumitrustefcris/BasarabulColoratCaldSiParfumat#

Ieri am fost in Basarab. Pentru prima data toamna...Cu siguranta, ca ne vom face un obicei sa urcam toamna...

Multumesc lui Nicu pentru idee si pentru consecventa..ca data fiind ora, eu as cam fi schimbat planul...Deh! Femeile astea, nu-i asa??

P.S. Ieri, din Basarab, o buna bucata de timp ne-am tot uitat spre Turnul lui Teofil, unde cineva imbracat cu o jacheta (sau bluza) rosie pornise intr-o catarare la liber. Oare cine era??? Ca tare curioasa sunt! Ma gandesc ca stia deja Turnul lui Teofil. In tot cazul a ajuns pe platoul de sus. Cin'sa fie? Cin' sa fie?

N-ai dreptul sa minti, sa te-amagesti....

Imi place foarte mult textul de la piesa asta si nu doar textul. Imi place si ritmul ei. O iau ca pe un motto. Sau ca pe-o oglinda: http://www.youtube.com/watch?v=h4BvuIqvoU0

Buila noastra cea de toate visele..visurile...paradisurile

Cand ma gandesc ca au trecut 3 zile de cand am coborat din Buila si eu n-am scris un rand...Da' cum sa mai scriu la orele la care mi-am terminat de scris corespondenta electronica..ca sa zic asa, doua seri la rand? (Macar de ne-am aduna vineri seara la proiectie si de-ar iesi bine!) Nu-mi place sa scriu sub presiunea timpului, a treburilor neterminate si a oboselii. Dar simt nevoia sa scriu. Si cand nu scriu, ma intreaba ceilalti cum de n-am scris..."Ceilalti"..adica cei carora le pot povesti si la telefon sau prin viu grai, da' ce-i drept scriu mai putin decat vorbesc asa ca ...ii inteleg. Adevarul adevarat este ca, de fapt, dupa ce am inceput sa ma obisnuiesc cu blogul (La origini, ma gandeam ca va fi ceva mai documentar, mai sec) am inceput sa scriu pentru mine. Scriind, retraiesc cum mi-a fost sus. Recitind ce-am scris, retraiesc din nou cum mi-a fost sus.

Cum mi-a fost sus...

Ca efort, uneori am nevoie de pauze mai dese, uneori picioarele imi merg singure.

Cat priveste echipamentul, mi-am dovedit grija fata de mine. Si altii si-au dovedit grija fata de mine. Da, a plouat sambata toata ziua. Stiam ca va ploua. Intr-un fel, ne asumaseram ploaia. Si pe deasupra, mie chiar imi place sa aud cum ploua pe gluga jachetei (jacheta mea Marmot de culoarea cerului senin, care si-a castigat pe deplin increderea mea).
De gradele Celsius ce sa zic? Temperatura ideala pentru mine! Am urcat doar cu bluza de corp pe sub jacheta si daca n-ar fi plouat as fi urcat chiar fara jacheta. Duminica asa am si facut. Dar duminica e alta poveste. O spunem mai incolo.

Ba chiar m-am bucurat ca ploua si ca va ploua toata ziua pentru ca asta era garantia ca nu ne vom trezi la refugiu cu careva din sat. Si nu de alta (desi scopul pentru care ei urca in acest sezon e altul decat sa culeaga bureti de fag...), da' ma cam indoiam sa avem un somn linistit, avand in incaperea alaturata, un radio pornit, vorbitori la telefon toata noaptea si tot asa. Aproape ca stiam ca vom avea parte de liniste.

Cat priveste caldura (si ma refer la foc in vatra de la stana) speram doar. Speram sa avem cu ce aprinde focul ca apoi, ceva uscaturi (da' au fost uscaturi ude) am fi avut unde gasi. Si am avut cu ce aprinde. Inca o lectie invatata de la Gabi.

Ce mult imi plac noptile petrecute in stana, in jurul vetrei! Toamna..iarna..primavara...

Si am ajuns si la duminica! Da' cum a fost duminica trebuie vazut. Cuvintele nu-si au locul. Da' fotografiile Adinei (pe care le voi posta candva pe pagina mea de picasa) va vor crea, cu siguranta, senzatia de plutire. Nu am ajuns noi pana-n Oale (da' poate intr-o saptamana..doua..noua..) pen' ca am plecat din Curmatura abia pe la 12 jumate' (dupa ce ne-am plimbat la pas lejer vreo ora si pe Piatra si ne-am minunat, cu ochii la norii agatati de dealurile insiruite la poale si prinse intre cele doua culmi capatanoase).

Am coborat prin Stevioara. Mai jos de stana am intrat in the misty woods si la vreo cinci ore dupa ce ne-am pornit de la refugiu am ajuns la Pahomie.

Aaa, am uitat sa scriu: de urcat, am urcat pe Albu'. Stiam chiar de la Florin ca a (re)marcat pe Albu' cu studenta belgianca, da' nu ma asteptam chiar la puzderia aia de marcaje! Ai marcat cu studenta, nu gluma, Florine! Chiar si pe ploaia aia mocaneasca Albu' ne-a primit cu parfumul lui cimbrisor. Albu'...de care mi se face invariabil dor....muntele meu de seara de vara, dimineti de iarna, amieze de toamna.

Duminica dupa-amiaza, ne-am intalnit prin Cozia

Foarte rar intalnim pe cineva in ture. Cel mai des in Cozia si Buila (fiind p.n. si lumea mai auzind de ele). Altminteri aproape niciodata niciunde. Pe aici.

Coincidenta sau nu, duminica dimineata, in timpul micului dejun (cumva pe la ora 10...) am deschis televizorul si la VTV, ghici cine si unde? Vali Cone, pe la Valea Marului. Ca sa vezi! Uite ca azi chiar pe-acolo trec! Mi-am zis...

Am iesit in "formula restransa" duminica. Treburi peste treburi. Si chiar si asa, cel mai devreme ne-am putut porni abia dupa ora 12. Pana atunci tot treburi...Dar vorbiseram sa ne intalnim in Calimanesti imediat ce treaba-i gata tocmai pentru a evita pierderea de timp pretios.

Cum era mult prea senin si frumos afara, chiar as fi simtit ca irosesc ziua altfel. Asa ca mi-a venit ideea unei miscarici pana la Calimanu' si inapoi. Mai scurt de-atat, cu plecare din Calimanesti, nici ca se putea! Evident cu exceptia clasicei ture Turnu-Stanisoara-valea Pausii. Voiam altceva. Daca nu ceva nou, macar sa fie ceva ce nu mai facusem demult. Iar la Calimanu' fusesem o singura data (cred ca tot intr-o duminica) cam in urma cu vreo 3 ani si mai bine. Ca era prin februarie..parca.

Pornim la drum. Povestim si tot povestim. Trecem de Valea Marului, facem dreapta pe pod, mergem noi ce mergem pe drumeagul ce urca lin prin padure. La un moment dat, bifurcatie. Ce sa fie? Stanga sau dreapta? Ca zau ca nu-mi mai aminteam. Facem stanga. Si a fost bine. Stiam ca trebuie sa intalnim pe stanga drumului un foisor, iar pe dreapta o pepiniera. Am trecut pe langa foisor, dar pepiniera, pe care mi-o aminteam chiar in marginea drumului, n-am zarit-o. Evident ca nu, pentru ca e in lateral - la cativa zeci de metri, dar am mers fara sa-mi arunc prea mult privirea. Ajungem in locul unde erau in urma cu trei ani si o bancuta si-o masuta. Acum doar cateva scanduri inca prinse unele de altele. Locul ravasit rau!  Imi amintesc si coltul de stanca verde - de-atata muschi. Poteca este clara, face o mica bucla in sensul invers acelor de ceas si urca, intrand in padurea de brad.

Dupa vreo cateva minute, intalnim cativa tovarasi manati de-acasa de aceeasi dorinta: sa ajunga la Calimanu'. Ei chiar au aflat de micul canton in emisiunea lui Vali. Asta chiar coincidenta: ei au aflat de Calimanu' in emisiune, iar eu, cu cateva ceasuri in urma, am deschis televizorul si am mai apucat sa vad din aceeasi emisiune (bineinteles, redifuzata) minutele de final - fix in ziua in care stabiliseram sa mergem.

Gasca noua (2+4=6) se incheaga foarte repede. Descoperim ca avem chiar si cunostinte comune. Se putea altcumva???

Ajungem si la bancuta de sub icoana. De acolo, tot un fel de bucla, dar de data asta, in sensul acelor de ceas.

Si iata-ne in poiana inca insorita. Si ce mesteceni frumosi!!! Eee...prietenii mei, mestecenii! Ce mult imi plac! Ce dragi imi sunt!

Ne asezam cu totii la masa si dupa ce mancam, o luam inapoi.

La intoarcere, am zarit si eu pepiniera. Ce-i drept era cam  greu sa o ratez...ca pe o portiune de cateva minute am coborat cu fata la ea. Ce sa mai zic de brandusele de toamna?! Cat pe-aci sa le ratez si pe ele!!!. Am incercat si cateva poze, da' n-am reusit un clar pe floare asa ca....FARA poze cu flori. Cineva va fi multumit sa vada si altceva decat flori. Da' sunt doar cateva poze. Si astea "jucate" un pic in programelul de la picasa. Mai putin una: lumina dintre brazi asa era ea: limpede, clara, dulce. Asta mi-a inspirat mie..Voi "ilustra" cand am simtit eu sa scot aparatul, da' pesemne ca mai incolo. Ca zilele astea se tot lucreaza "la retele".
Oricum cele cateva ore pana la Calimanu' si inapoi ar fi o varianta ideala si pentru copii. Drumeagul e larg, calea e clara, padurea-i primitoare, brandusele-nflorite....

Am ajuns in sosea, la podul din fata Hotelului Traian  pe la 5 jumate'. Macar am estimat corect timpul: dus-intors, in varianta "ritmul nostru de duminica dupa-amiaza" - cam 5 ore.

Oare cum va fi vremea in weekend-ul ce vine???

P.S. (dupa cate zile de la postare) Iata si cele cateva poze rezultate dup-un pic de joaca prin programelul de la picasa:
http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/ODupaAmiazaDeDuminicaPanaLaCalimanuSiNapoi#

Prea devreme batran, prea tarziu intelept

Deja al treilea gand saptamana asta!! Ce-o fi, oare? Da' parca simt nevoia sa spun lumii (insemnand cativa oameni cu care eu, oricum, rezonez, intr-un fel) despre cartulia asta. Am cumparat-o tocmai pentru ca mi-a placut titlul...."Wow! Ce tare! Mai sa fie! Chiar asa? Prea devreme batran, prea tarziu intelept???" Si costa mai putin de doua pachete de tigari (ca unitate de masura pentru fumatori). Pentru noi, ceilalti, nu stiu ce unitate de masura sa dau. In fine...19 lei e pretul ei. Pe mine m-a costat chiar mai putin ...ca era reducere la Humanitas.

Nu e o carte "tehnica". Deci poate fi citita de oricine. Pentru bransa noastra, mai ales pentru cei deja fomati sau in formare in pcc (...cognitiv-comportamentala) aduce o multime de (re)confirmari. Celorlalti poate ca le va deschide drumuri. Wow! Iar drum!Si cu asta inchei. Ca am ajuns unde am plecat. Ma refer la cuvant: drum... Spor la lectura celor care vor pune mana pe carte!

Refren: Nu-mi pasa de nimic, de nimic! Sunt fericit! Nu-mi pasa...

Se pare ca in ultimele zile am multe ganduri razlete. Ma rog....multe...mai multe decat in alte timpuri. Nu stiu daca am depasit pana acum "densitatea" de doua "ganduri razlete" pe saptamana.

Am asa un chef sa impartasesc cu cine-o citi (despre cativa prieteni stiu sigur ca si-au facut un obicei..ca doar mi-au spus-o) despre piesa zilei. Adica despre ce mi-a sunat in cap mie azi, de fapt, mai acu' spre seara..ca pan' la urma am cautat-o pe youtube. Era musai s-o ascult pe bune! Et voila! Am gasit-o: http://www.youtube.com/watch?v=Pke8JB90E28&NR=1

Sa-mi placa asa mult piesa asta e, de fapt, meritul lui Imi. El ne-o canta. Si asa-mi place atmosfera aia cand ia Imi chitara si-ncepe...Si daca mai suntem si-n jurul unei vetre de foc...free-floating, nu alta! Pe cand oare next time? Ca incepe sa mi se faca dor. De fapt, mi-e dor demult. De cum au plecat.

Si mai canta Imi o piesa ce-mi place mult de tot...da' nu stiu cum ii zice. Stiu doar franturi de versuri...Intre noi sunt si varste si legi...Oare asa sa fie? Sau e doar o compilatie e memoriei mele?

Mi-e dor de cantarile lui Imi!............

....Scriam asta in urma cu cat a durat sa-mi calc doua bluze si o pereche de pantaloni pentru ziua de maine. Si dupa, iata-ma din nou cautand. Si cum zicerile intotdeauna au dreptate, cine cauta gaseste! Deci:
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:ZBFD1XlWqVgJ:puiucretu.ro/muzica/cantecele-mele/texte-cantece/puterea-s-alegi/+intre+noi+sunt+si+varste+si+legi+versuri&cd=2&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&lr=lang_ro
Puterea sa alegi. Asa-i zice. Mmm... Puterea s-alegi..... Mda..Acum imi amintesc ca mi-a spus Gabi cum ii zice: Puterea s-alegi. Sunt versurile lui Adrian Paunescu. Am gasit si muzica, da' are alta linie, e diferita de ceea ce canta Imi... E departe, departe..Ce strain suna cuvintele cantate in aceasta varianta! Acum parca mi-e si mai dor de varianta lui Imi!!

Mai aproape sau mai departe de Narat (si chiar si in inima lui)

Link-ul pe titlul postului va duce la ultimul numar al revistei Romania-natura, in care pot fi citite cateva articole de-ale domnului Boghez. Noi ne bucuram pentru ca exista domnul Boghez si pentru ca scrie despre locurile peste care trece. Pentru mine au devenit repere locurile respective.

Dar privind cam toate schitele (cu exceptia marcajului PR din Naratu, care e destul de vizibil -  mai putin intrarea in traseu, dinspre valea Lotrisorului -  noroc ca noi cam stim care e zona, da' uneori tot mai ia ceva minute gasirea ei), imi dau seama ca daca nu as fi batut la pas aproape toate locurile descrise in aceste articole, si as pleca la drum increzatoare ca voi gasi din plin marcajele notate, as fi cel putin descumpanita. Nu pledez musai pentru marcare (pentru ca mie a inceput sa-mi placa sa balauresc - de cand am invatat sa ma si intorc din drum), dar stiu ca iti ia timp sa cauti marcajul si ca resursa timp, cand te afli dincolo de orase si sate, poate deveni o mare problema cand nu ies socotelile. Adica atunci cand necesarul de timp dovedit in teren, la fata locului, este mai mare decat cel estimat tocmai din cauza ca marcajul e sters, il mai zaresti abia din loc in loc, la cine stie ce distanta.

De exemplu, marcajul TR din Doabre. Numai eu si Vio stim de cate ori ne-am intors din drum sa cautam marcajul -  asta-vara, la inceput de iunie. Si era atat de sters incat uneori il vedeam doar cand eram foarte aproape de copacul care-l purta. E adevarat ca, in cele din urma, ne-am cam dat seama de traiectoria pe care trebuia sa o urmam si nu am mai cautat marcajul, dar asta dupa ceva ore. E si mai adevarat ca noi stiam ca marcajul e sters si nu tocmai la indemana, ca e nevoie de cautare, ca-i putin probabil sa fie vizibil de la distanta. Stiam asta cand am plecat la drum si mai stiam ca avem toata ziua la dispozitie. Au si asemenea experiente rolul lor - atunci cand inveti din ele. Ceea ce vreau sa spun e doar atat: ar fi trist ca frumoasele schite ale domnului Boghez si si mai frumoasele povestiri ale dumnealui sa creeze false sperante si impresia ca e mult mai usor de parcurs acele locuri. Noroc ca, pe alocuri, s-au mai pastrat urme de poteci.

Asa ca, daca locurile descrise in scrierile de mai jos va tenteaza si va veti dori sa le strabateti, asigurati-va resurse de timp si pregatiti-va sa intalniti marcaje putine si sterse. E si asta o provocare si un maaare prilej de dezvoltare personala!

Lectura placuta!

http://www.romania-natura.ro/node/537 (Sturii Puturoasei)

http://www.romania-natura.ro/node/536 (Bazinul Lotrisorului)

http://www.romania-natura.ro/node/535 (Sturii lui Pavel)

http://www.romania-natura.ro/node/534 (Muchia Vulturesei)

De la capat

Am asa o senzatie de "de la capat"...combinata cu acea stare pe care o ai dupa ce ai tras un plans "sanatos". Ce-i drept, am si facut-o azi-noapte cand, neputand sa adorm repede si nu stiu cum, din aproape in aproape, mi-am dat seama ca azi e o zi de 4...si ca in urma cu ceva ani, intr-o luna dintr-un an, intr-o zi de 4, a murit cineva. Si mi-am dat seama ca, in toti acesti ani, de un anume ceva din acea relatie eu nu am mai avut parte oricata incredere am avut, la un moment dat, in omul care mi-a fost alaturi un timp.

Si ce-i si mai drept, dupa o luna de Bucuresti - Militari, si acum intoarsa aici, nu am cum sa nu ma simt la un capat de drum.

Intr-un fel (de fapt, in mai multe feluri), chiar sunt in capat de drum. Ieri tocmai ce-am primit cheile de la casa meaaaaa (da' e goaaaala si nu mai am niciun ban sa-mi iau de niciunele). Asa ca o voi inchiria. Daca voi gasi chiriasi. Da' eu deja am inceput sa visez la cum va arata gata de locuit. De locuit eu in ea. Si fetele, in vacante. Mai ales ca am trecut si prin Ikea acum vreo 3 saptamani, parca.

Ca sa nu mai spun de alta carte de identitate si alt card...

De la capat si cu iesirile cu gasca. Telefonistic ne-am reconectat. In fapt, probabil ca se va intampla in weekend. Da' nu stiu pe unde. Vreau ceva nou, vreau sa vad locuri pe care nu le-am mai vazut. Vreau sa fiu surprinsa. Daaa, cred ca asta vreau. Ce-mi place starea aia de mirare cand dau nas in nas cu o floricica, un gandacel sau ce altele ne ies in cale. Sau cand ni se deschide cate-o panorama de raman cu gura cascata. Sau poate ca asa sunt eu: "mirabila".

Sau poate ca e toamna, pur si simplu, si nimic mai mult. Toamna, atat de potrivita (imi pare mie) cu piesele Alinei Manole! Am fost la Carturesti si sora mea cea mica mi-a facut cadou Luna Patrata. Fara sa fie ziua mea. Pur si simplu pentru ca e sora mea. Imi plac mult Prietenul invizibil si Luna Patrata, iar versurile de la Colinda copacului le gasesc geniale!