Deja traditie, un inceput basarabean

E deja al treilea an cand incep anul (de rit montan...ca sa zic asa...ca anul calendaristic a inceput demult) cu mult indragitul Basarab (pe masuratelea, aprox. 630m). Era cat pe-aci sa nu...., da' daca chiar si in momentul cand ne pregateam sa iesim din masina si sa urcam in autobuzul ce ne-ar fi coborat in salina de la Ocnele Mari (si deci pe care tot n-am vazut-o) "vocea"mi-a spus cam asa: "Macar sa ma uit asa la el decat sa intru in groapa asta" am decis sa ne intoarcem, ne-am echipat in doi timpi si trei miscari si Basarab sa fie.

E-adevarat ca nu e chiar prima-prima reconectare cu mama-natura (sambata am fraternizat un picut cu Fratosteanu' Mic), da' macar s-a intamplat in primul weekend dedicat acestei porniri "pornita" din nevoia mea cea mai "evident ciclica"....ca sa zic asa. Ca sa citez un "camarad" kogayon..."Nu stiu altii cum sunt, da' io cand...." si care, la randul lui l-a citat pe Creanga (stiu, da?).

Doar doua-trei poze din Basarabul asfintitului de duminica.

Les voila:

Si daaa, e adevarat ca pozele astea pot insemna si ca mi-e dor si de Cozia, da' astept sa ninga din nou pen'ca mie Cozia imi place cel mai si cel mai muuuuult iarna, ninsa si albaaaaaa.