Daca la Cozilion nu m-am dus (si am aflat ca macar Danuta si tot s-a gandit cineva cum de io nu eram acolo cu ei) a fost pentru ca eu oricum tre' sa-mi fac numarul si sa tai ceva zapada-n Cozia si daca tot aveam posibilitatea sa vad si alte locuri mai putin la indemana, m-am gandit sa profit de ocazie si sa privesc Fagarasii de Revelion. Si iata ca a venit timpul si pentru numarul de Cozia.
Treburile au mers conform planului - traiectoristic vorbind (scriind) - si s-au intamplat altfel la capitolul timp. Da' datorita acestui fapt Cristina noastra a constatat ca ajunge unde trebuie si pe intuneric si ca, desi nu merge ea cu toata increderea inainte, se orienteaza si pe intuneric chiar si fara urme. Oricum bucuria revederii palcului de mesteceni aflat aproape de capatul Scortarului a fost maaareee. Stiam eu de ce-i iubesc pe acesti mesteceni si cum de-mi sunt asa dragi de fiecare data cand ii revad.
Si-apoi e, de asemenea, un MARE prilej sa vezi apusul la el acasa, nu dincolo de fereastra, da' n-am io aparat de fotografiat apusuri...
Cateva poze din Cozia lui februarie 2011 aici: https://picasaweb.google.com/dumitrustefcris/DacaMaiEZapadaAtunciSaMergemInCozia#
Cam asta..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu