Cunoasterea patriei - episodul Saua Jilistii

...sau din gama "Insista, insista ca sus vad si eu lumina"...

De ceva vreme ma tot batea gandul sa o luam in sus pe Lotrisor si pe afluentii sai, adica mai sus de cantonul Lotrisor, cel aflat la poale de Narat si mi-am pastrat dorinta, chiar daca generatia 50plus dintre oamenii impreuna cu care eu ies pe coclaurii de la noi mi-a spus ca, in zona respectiva (mai ales in apropierea Seii Jilistii), s-a taiat urat de tot si ca e cam haotica privelistea pe-acolo. Si asa si e! O retea de drumuri de TAF, o adevarata intrataiere: coastele toate taiate, in toate directiile, de drumuri care-au muscat din versanti. Si multa apa pe ele. Si bineinteles namol. Deocamdata inca e zapada, da' in curand se va duce si sa te tii!! Iar vara, padurea, ce e acum un intins lastaris (acolo unde e ... ca altfel nici macar), nu tine umbra deloc.... Ca nu are cum sa ofere umbra si racoare! Unde nu e lastaris e rariste...

Asa ca..de vreti sa ajungeti pe-acolo, in imediata vecinatate a Dosului Pamantului (ce ofera o vedere frumoasa dinspre partile acelea, adica din Saua Jilistii) sa o faceti cand e asternut un strat de zapada. E adevarat ca trebuie sa va faceti urme prin zapada, da' e sanatos sa o faceti! Ganditi-va macar la un singur efect: va imbunatati circulatia...Sau sa o faceti toamna tarziu, da' numai dupa ceva vreme fara ploaie.

Pana sa ajungeti acolo, aveti de mers pe vale, pe drumul ce urmeaza firul Paraului Rau si apoi sa urcati pe o poteca larga, de dincolo de parau. Ca reper, aceasta poteca e a doua ramificatie pe stanga dupa ce ati trecut de canton. Prima desprindere spre stanga e drumul de urca pe valea Paraului Galben, pe care noi ne-am intors. Drumul acesta trece peste-un pod si un pic mai incolo intalneste si firul paraului.

Oricum, avand si harta lui Nae Popescu (ca altele...cum ar fi cele ale unor autori valceni s-ar putea sa nu le aveti si chiar asa tot cea a lui Nae Popescu e de baza) va veti descurca.

Intr-o prima faza poteca asta larga (ce purta pe vremuuuuri marcajul de CG, da' acu' marcaj ioc!!) va duce intr-o intersectie, de unde vedeti drept inainte Dosul Pamantului si de unde veti intra pe "minunatele" drumuri povestite la inceputul acestui post.

Ca dovada ca ati ajuns, intr-adevar, in Saua Jilistii, stau cele doua semne de limita de parc (national.....ca ne aflam in Parcul National Cozia) - de-o parte si de alta a seii. Acuma...ca s-a taiat inainte de a fi declarat Parcul National Cozia pe acolo sau ca taierile s-au facut in virtutea aprobarilor ce se fac pe un interval de timp de ...nu mai stiu cati ani...si ca aprobarile s-or fi petrecut inainte de infiintarea PN Cozia si ca s-au intamplat in primii ani de la infiintare, eu nu stiu...ca nu ma pricep sa evaluez de cat timp s-a taiat pe acolo sau de cat timp s-au taiat drumurile respective, da' tot ce pot eu sa zic e ca mie locurile imi inspira jale si un aer devastat...ravasit...ca dupa orice taiere, unde nu s-au mai petrecut plantari sau ce alte lucrari sunt scrise prin cartile de silvicultura...

Pentru noi, timpul de urcare si coborare a insemnat un total de vreo 10 ore (cu tot cu pauzele de masa si de-ndulcit), avand ca punct de plecare si sosire Hanul Lotrisor, unde-am lasat masina.

Ilustrarea in imagini, cu incercari de explicatii pe ici-pe colo: in pozele ce vor putea fi vazute cand vor fi descarcate.
......Ce e mai sus scriam ieri. Azi postez si link-ul cu pozele, acelea care-au ramas dupa selectie: https://picasaweb.google.com/dumitrustefcris/SauaJilistii#