La intoarcere, desi era destul de probabil sa ajung din nou cu emotii abia la ultimul autobuz inapoi, spre casa, ne-am bagat, totusi, si pe Valea lui Stan. De vazut poze pe net, mai vazusem, mai ales de la trofeul celor de la Monom, de-acu' vreo doi ani si stiam ca trebuie sa ma astept la multe scari, da' senzatia pe care o ai cand descoperi ceva nu ma asteptam sa o traiesc asa din plin. Frumos si minunat loc! Multumim, Alexule, pentru idee!
Poze..doar cateva. Acestea:
Si, la final, un crampei dintr-un curcubeu, care se intindea dintr-un capat al cerului in celalalt. A aparut dupa ploaia adusa de-un nor amenintator rau, da' care s-a revarsat mai sus, nu si asupra noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu