De suflet (sau una "clasica")

Ziua de duminica, cu norii ei sparti si lumina magica, ne-a incarcat si ne-a inaltat. A fost un dar, de care noi ne-am bucurat din plin si l-am savurat cat am putut, mai ales dupa ce ne-a fost clar ca, dupa ce-au rasunat peste munte cateva tunete, cerul a inceput sa se limpezeasca. S-a intamplat chiar cand noi am ajuns pe Albu' si atunci ne-am tinut de planul initial, renuntand la varianta B (tunete, fulgere, furtuna): Curmatura si inapoi la Patrunsa prin padure (CA si PG).

Albu' era si mai alb decat in alte zile, fiind plin de frumoasele floricele de ceapa ciorii (sau poate ca au si un nume mai frumos, da' nu-l stiu eu...), care-mi plac foarte mult, da' pe care, albe fiind, nu am reusit sa le "surprind" intr-o imagine care sa ma si multumeasca. Asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvant ca Albu' era si mai alb decat in alte zile, adica era gatit. Isi pusese ceva dantele pe la poale, iar pe cap o coronita cu gentiene. De fapt, coronite  cu gentiene isi pusese toata gasca: si Buila si Stevioara si probabil ca si varful cel mare, unde n-am ajuns c-am luat-o la vale din Stevioara si ne-am lasat pe unul din preferate, PA.

Acesta e top ten'ul celor opt ore de urcus, mai alert din cauza norilor si tunetelor, da' urmat de o coborare cu multe pauze si multe priviri inapoi (Pahomie -Patrunsa - Albu - Stevioara - Pahomie).

Deja ne e dor de tine, muntele  nostru drag!