Amintiri din Retezat

Cam pe la mijlocul lunii am fugit de canicula. Unde? La Bucura, in Retezat - Parcul National Retezat, iar mai apoi, ne-am lasat spre Hateg, am trecut peste dealuri si-am ajuns pe valea Orastiei.

Sa revad pozele facute, pe care le-am descarcat asa intr-o mare graba si n-am mai apucat nici sa-mi mai arunc un ochi pe ele pana azi, a fost....intr-un fel. Parc-as vrea-napoi....

Din tot ce-am taca-paca in acele zile, acestea sunt pozele ce-mi placura cel mai mult:

 In prima seara, dupa ce ne-am instalat tabara, in drum spre Curmatura Bucurei, locul cu semnal (in fundal, frumosul si calcarosul Retezatul Mic)

 Lacul Bucura, vazut dinspre Curmatura Bucurei

 Din Curmatura Bucurei, spre cabana Pietrele - drumul de vale (marcaj BA)

 Campanula Serrata - protejata in toata Europa, din cate stiu eu

 Judele, in fundal, si un pic mai la stanga poteca ce duce in Saua Judele. Pana pe varful Judele duc numai momai.

 Peleaga, in asfintit

De la lac pana pe Peleaga, timpul de urcare pe marcajul CG (cruce galbena) inseamna 2 ore. Intoarcerea la Bucura inseamna marcaj BR (banda rosie) pana in Curmatura Bucurei. CG din varf duce mai departe pe Papusi si Custura.

 Culmea Slaveiu si Judele, acum marcate numai cu momai

 Judele si Bucura I sau II...ca mereu le incurc numerotarea...

 Ghintura galbena, dupa stiinta mea...de asemenea, protejata, fiind una dintre cele mai vechi plante

 Imi place sa cred ca aceste cateva floricele m-au asteptat si de aceea s-au incapatanat sa infloreasca in timp ce aproape toate suratele lor erau uscate de ceva vreme.

 Selenarsky peisaj, da' cu iarba...

 De partea cealalta a lacului Bucura

 Dincolo de cele doua Bucuri, varful Retezat si culmea Lolaia

 Taul Agatat - daca-mi amintesc bine...

Si, dupa cum va ziceam, la final de saptamana coborat-am de la Bucura si ne-am indreptat spre locuri care ne indemnau de mult timp la drum sau ne rechemau...desi revederea Sarmizegetusei Regia si intalnirea cu celelalte cetati a fost dureroasa, intr-un fel, vazand cata nepasare din partea celor mai multi si, evident, din partea autoritatilor. Postez doar cate-o poza cu panourile puse, Dumnezeu stie cand, in care e prezentata schematic fiecare cetate, lasandu-va pe cei ce veti pleca intr-acolo vreodata sa descoperiti singuri cum arata si sa luati aminte la tehnica de constructie a zidurilor, la cum arata blocurile inca perfect paralelipipedice si perfect imbinate, la cum sunt dispuse pietrele ce marcheaza sanctuarele - acolo unde mai exista - si sa va imaginati cum era cand salasuiau oameni acolo si sa va intrebati cum de in neamul asta plin de informaticieni, IT-isti samd nu s-a gasit unul care sa faca macar din joaca un soft de reconstituire....

Mai intai Piatra Rosie: am ajuns dupa ce am mers o bucata de drum pe frumoasa si idilica vale a  Luncanilor, unde oamenii erau iesiti la coasa. Drumul spre sit face stanga din cel ce tine valea, apoi mai faceti inc-o data stanga, loc in care apare atarnata intr-un copac, printre frunze o sageata indicatoare. Drumul e si marcat cu TR (triunghi rosu). In continuare, indiferent pe unde o luati la bifurcatii, veti ajunge la locul potrivit.

 La Sarmi am ajuns trecand dealul dinspre Bosorod pe un drum asfaltat recent si apoi in sus pe vale.

Din drumul ce urca din Costesti spre Sarmi, veti observa la un moment dat un stalp cu sageata indicatoare si marcaj TA (triunghi albastru). De la acesta, intra in padure o poteca usor de urmarit ce duce la Fetele Albe. Timp de mers: aprox. 30-40 de minute.

 Troita aceasta margineste drumeagul ce urca la Costesti-Cetatuia. Mi-a atras atentia prin culori si multele motive vegetale.

Pe alocuri, veti gasi aceste panouri montate de Administratia Parcului Natural Gradistea Muncelului - Cioclovina, care va spun despre marcajele drumurilor si potecilor ce trec pe la cetatile din zona, iar unele chiar urca in Sureanu. E singurul semn recent de oarece grija pentru cei care vin prin aceste locuri, da' cat de bine sunt marcate traseele descrise, nu pot sti....

Drum bun intr-acolo! Inca mai e vara...

PC, by day and night

Aproape ca incepe sa devina o regula ca atunci cand treburile de peste saptamana mi se intampla in capitala, sa urmeze o tura prin Crai, in weekend-ul apres.

Am ajuns de vineri seara (noaptea) la 7 Crai (http://www.7crai.ro/). Deja toata lumea dormea demult. Abia a doua zi dimi, i-am salutat si am schimbat cateva vorbe inainte de a porni spre creasta, via Lanturi, dupa care am pornit-o pe Sudica, pana-n apropierea varfului Lespezi, de unde ne-am lasat spre Poienita Inchisa, iar de aici, spre Marele Grohotis, care ne-a dus in traseul ce face legatura intre Saua Funduri si Umerii Pietrei Craiului (TA), iar apoi, schimbat in BR, ajunge la Spirlea si continua la vale.

Frumusetea frumusetilor a fost intoarcerea la lumina lunii (evident dupa ce ajunseseram, inca pe lumina, pe traseu marcat si poteca ffffffff clara). Frumusetea asta fu stirbita doar de cercul de fluturi si gaze ce mi se roteau in jurul frontalei....

Despre muuuuultele flori, frumoase si de tot felul (curpen - daca nu mai insel cumva -, flori de colt, orhidee, bulbuci, sangele voinicului, garofite si de-ale PC si barba ungurului, saxifrage si altele al caror nume, spre rusinea mea nu-l stiu..), va povestesc pozele de vor urma:

Ca ilustrare pentru ce cred eu ca este curpen, n-am nicio poza reusita cat de cat din cele facute de mine, da' din fericire, am gasit una frumu' raaaau la prietenul nostru pretios, Ion Lera: https://picasaweb.google.com/109789333264265732320/FagarasPiatraCraiuluiIun2012#5761730432418584642, facuta tot in Crai, da' cu vreo 2-3 saptamani mai devreme, parca...

Sa stiti ca n-am stat numai cu nasul in flori, ci m-am oprit de multe ori pentru a-mi roti privirea si a cuprinde macar asa locurile in care ne aflam, pastrand cat mai mult in mine imaginile crestelor si peretilor argintati in lumina soarelui de amiaza si usor portocalii-trandafirii, sub ultimele raze inainte de apus:

Braul de Mijloc, la intersectarea traseului BR (La Lanturi)

 Stalpul montat in Saua Grind inca asteapta si se roaga la cer sa se mobilizeze careva sa-i prinda si lui tablitele cu destinatiile si timpii de parcurs

 Pe-aici ne va fi calea

 Doamne, cat de mult seamana pe alocuri Sudica cu locurile de acasa (portiunea de creasta dintre cele mai inalte varfuri ale Builei)!

 Poienita Inchisa

 coborarea spre Marele Grohotis

Oltenii, tot olteni, dom'le! Trasera cu ochiu' la ce panouri facura altii prin Crai, tot cu ocazia unor proiecte. Ce ti-e si cu capra vecinului!

Sa speram ca vom reusi si noi ceva frumos!

Si mai sper ceva: sa fie tot o luna mare, frumoasa si luminoasa si data viitoare cand vom ajunge-n Crai!