Azi ne-a scartait zapada sub picioare

Din cativa negri mititei, am ramas doar doi (de fapt, doua...)...care-am luat-o azi in sus, spre un loc unde fusesem (doar eu) o data, demult, in urma cu cativa ani si nici macar nu eram sigura ca mai stiu sa ajung. Unde? La cabanuta din Culmea Puturoasa. 

Da' uite ca am ajuns acolo. E-adevarat ca am mers pe urme...adica pe urmele lasate in zapada proaspat cazuta de cei care urcasera inaintea noastra, oameni de-ai locului, cu care mi-a fost foarte drag sa stau la gura sobei, la taifas, pret cam de-un ceas. 

Evident ca pe masura ce urcam, stratul de zapada crestea si era din ce in cei mai pufos! Si scartaitor! Ce frumos! E unul din genurile mele muzicale preferate, scartaitul zapezii sub bocanci....Sau sa fie, de fapt, muzica cu veleitati terapeutice, de relaxare? Cert e ca mersul pe potecuta strecurata cand pe sub creasta, cand peste-o sa, cand scurtand-o pe curba de nivel, mai ales la intoarcere, dupa taifasul la gura sobei, mi-a adus asa o stare de bine!!!

De fapt, e oarecem matematric traseul de urmat: daca ai prins potecuta, ce-o ia in sus din drumul Lotrisorului (in stanga acestuia), la doar cativa metri de la bariera,  tii Creasta Cu Pini (aproape numai urcus si, in cea mai mare parte, destul de pieptis) si apoi de la bancuta asezata intr-un punct de belvedere, continui la dreapta,.pe sub Sturii Puturoasei (marcaj CR) sau (in functie de vreme si de placerea fiecaruia) continui inainte pana urci maxim unde se poate urca si abia apoi faci dreapta, direct pe creasta  Sturilor Puturoasei (Asa arata o schita de-a domnului Boghez, gasita pe net mai demult: ca se poate si pe acolo, pe deasupra). Coborarea in potecuta ce trece pe sub peretii Sturilor (pe-alocuri inalti chiar de cativa zeci de metri) e posibil sa se faca intr-o sa, unde aceasta ajunge dupa-un mic urcus. Credem noi ca acolo - asta dupa ce ne-am uitat un pic prin zona si ne-am gandit ca se poate cobori de pe stanci, printr-un hornulet. Cel putin asa am socotit noi, privindu-l de jos in sus: abordabil si din sensul celalalt. Hornuletul parea legatura dintre "jos" si "sus". Din saua respectiva, se continua cu acelasi sens de mers, cand de-o parte, cand de cealalta parte a culmii si nu dupa mult timp se ajunge in alta sa, cea unde se afla cabanuta. Cat sa ne fi luat sa ajungem? Cam 2-3 ore...

Desi am intentionat altceva, am facut un dus-intors...Cica din cauza taierilor, mai jos de cabanuta, s-a creat o retea de drumuri si e cam greu cu stanga/dreapta la bifurcatii, daca te afli pentru prima data pe acei coclauri, ceea ce ar fi pus sub semnul intrebarii coborarea fara batai de cap in drumul marcat cu BA, care apoi sa ne duca la cel din Cheile Lotrisorului, si sa revedem si cascada, cu aceasta ocazie. 

Carevasazica, ajungand inapoi la masina, in loc sa plecam acasa, am virat stanga si ne-am dus sa revedem totusi cascada, de la care ma asteptam sa aiba ceva debit, date fiind precipitatiile din ultimele zile. Plus ca, acuma, iarna, peretii ce strajuiesc drumul si-au pus perdele de turturi si sunt chiar spectaculosi! La cascada, ne-am instalat pe-un bloc de piatra, pe malul ochiului de apa de la baza sa, si-am stat. Parca era acolo pentru asa ceva pen'ca nici zapada n-avea pe el, nici gheata si nici macar ud nu era.Concluzia? E bine sa si stai...daca ai la ce privi.

Mi-ar fi placut sa si inceapa sa ninga in drumul nostru spre masina....ca asa dadea la prognoza (ca ninsoarea va incepe dupa orele pranzului si ca vor cadea peste 20 de cm de zapada in noaptea asta la Brezoi si ceva mai putin in Calimanesti!!!!), da' abia dupa ce-am ajuns in oras si chiar si terminasem de pregatit o salata, am observat prin geam ca incepuse sa dea cu ceva amestecat...nici ca ploaie, nici ca ninsoare...

Poze? N-am. A cata oara sa fie cand am uitat complet de aparat??? Abia in masina mi-am amintit de el - evident...cu oarece ajutor, nu de una singura.

Postez totusi ceva....cu speranta ca va placea cuiva:
http://www.youtube.com/watch?v=7HT4dMXIr-o&list=PLA3134C2AEAA2DD98&index=27

(Loreena McKenitt - SNOW)

Sau asta poate ca place mai mult..cuiva: http://www.youtube.com/watch?v=_D4LtzZACek&list=AL94UKMTqg-9DTGb_gcEoqRzlSxwO3v03C&index=3
(Jan Garbarek ...)

Te uita cum ninge decembre...

Sambata dimineata..sau cat o fi fost ceasul cand am luat-o inapoi spre casa din locul unde urcaseram vineri, intr-o curba din drum, fix acolo unde se intra sau se iese din Piatra Tarnovului, singurul lucru pe care mi l-am dorit in acel moment a fost sa ma asez acolo si sa ma uit, asemenea unui pisoi care priveste prin gemuletul de la masina de spalat la cum se invart rufele, la cum pluteau fulgii prin aer, printre braziii mai mari sau mai mici. Si m-am asezat. Si asta mi-a venit atunci in minte: Te uita cum ninge decembre.... Nu prea-mi aminteam cum suna varianta lui Alifantis...asa ca am cautat-o chiar acum in timp ce scriam si iat-o: http://www.youtube.com/watch?v=tGqr-d9X9H0

Asa imi doresc in ultimul timp sa ajung in locuri pe care le stiu mai putin, locuri prin care am umblat doar o data / de doua ori sau poate chiar deloc. Locuri in care nu doar sa mergi, adica sa dai din picioare, ci care sa solicite mai mult de-atat...Noroc cu prietenii mei ca se gasesc mereu dornici sa ma insoteasca si sunt receptivi la ce-mi trazneste. Ma gandesc ca le place si lor....

Ca tot veni vorba...Am gasit in ceea ce citesc de ceva vreme (doar atunci cand sunt in stare...adica in cate o seara la nu stiu cate) aceste randuri, care mi-au placut mult de tot si m-am gandit sa le scriu si aici. Poate le-o citi cineva si poate-or placea cuiva...Pe scurt, suntem ceea ce facem, oamenii cu care suntem si locurile unde am fost. (Terapia dependentelor - Abordari ale recuperarii pe termen lung, Michael Craig Clemmens)

Imi tot dadea tarcoale demult gandul asta cu Piatra Tarnovului, da' uite ca nu ne-am mobilizat pana acum. Cel mai aproape m-am aflat de Piatra in epoca "Vanturaritaaaaa, suntem mereu aproape......Suntem Vantuuuuraaaaritaaa!" (Cine stie.... cunoaste), cu ocazia trofeului din 2009, cand am stat arbitru in postul de sub saua ce desparte Piatra de restul masivului, toata ziulica si am mai si cules cimbrisor din care-am baut o iarna-ntreaga.

N-am avut nici acum parte decat de drumul ce se strecoara pe sub Piatra si doar ce-am cochetat vineri, la dus, un picut cu un valcel innierbat ce ne-ar fi condus sus, da' un nor negru si, mai ales, vantul ce suiera de mama-mama! ne-au facut sa ne gandim ca mai avem ceva de mers pana in poiana ce gazduieste "complexul pastoral" si grija zilei era sa stim cum si unde vom dormi in noaptea respectiva. Din fericire, am fost singurii "cazati" asa ca..am avut totul la dispozitia noastra.

Si'acu' s-o iau din loc cu povestea celor cateva imagini ce vor oglindi ce-am vazut sau pe unde ne-am purtat pasii.

De plecat, am plecat de la Borogeana Ragaliei (un canton silvic intrat in paragina, aflat intre Ciunget si Petrimanu). Am luat-o in sus pe drumul ce porneste chiar din coltul gardului micutei pepiniere. Ideea e ca la a doua bifurcatie trebuie facut stanga (Poate e bine si la prima, dar eu scriu aicea doar de ceea ce stiu....).

 Peste apa Latoritei, norii faceau legea cu Paraginosu' si toata culmea ce se intinde deasupra cheilor Latoritei:

A tinut ceva urcusul nostru (oricum muuuult mai putin decat pe valea Repedea) si pe masura ce urcam, dincolo de varfurile lastarisului, ce e acum padurea ce se-ntindea candva pe toate coastele, din valea Latoritei pana-n culmea ce leaga Piatra Tarnovului de Saua Negovanu (din culmea principala a Capatanilor), am inceput sa avem sub priviri un colt din Piatra, desi tabloul padurii chelite de la poalele sale e dezolant de-a dreptul:

Ajunsi sub culme, trebuie urmat oricare din drumurile raspandite prin lastaris si printre puietii de molizi crescuti dupa taierile de-acum...cat timp..Ideea e ca trebuie mers in sus, indiferent pe unde..si apoi la stanga...evident!
Cred ca drumul de sub Piatra e o veche poteca ce tinea curba de nivel si care-a fost largita la un moment dat...probabil ca din motive de exploatare de-un fel sau altul...

Dupa ce am ajuns in poiana "pastorala" (ce-arata ca un cimitir "de coasta".....la cate siruri-siruri de cioturi de brazi o impanzesc),

am aruncat o privire inapoi spre Piatra, intrebandu-ma daca a doua zi va fi invaluita-n ceata sau o vom vedea din nou si apoi am plecat in cautarea celei mai bune variante de cazare din "vitrina de produse".

Ne-am instalat chiar bine, am vazut ce ar mai putea oferi "complexul" in materie de facilitati, iar dupa ce-a rasarit luna si au aparut si stelele am vazut parte de...WAAAW! Nu poate fi descris in cuvinte. Trebuie sa fii acolo, martor la vraja stralucirii cerului, lunii, stelelor si panzelor de nor!!
Asta a fost inceputul...ca dupa ce vantul a scazut din intensitate, evident ca norul greucean ce stapanea peste Capatanii a contropit si Piatra si a ropotit in cateva reprize zdravene...
Sambata dimineata, de Ziua Nationala, am avut prilej sa repet lectia cu "Da, Doamne, romanului mintea de pe urma!" Ce bine-ar fi fost sa-m iau aparatul de fotografiat cu mine-n sacul de dormit!!!
Ca tot era 1 Decembrie, Piatra isi pusese ie alba....da' numai aparatul lui Nicu a putut sa "surprinda" ceea ce ochii au vazut...Capatanii erau si mai albi decat in ziua precedenta. Iar norii...ce sa zic?! Vrajitori!!! Nu alta!

Tot din gama "romanisme", iata si indicatoarele puse ca sa...turistii:

Am dat si de-un stalp nou, chiar in saua de deasupra celei mai recente taieri, locul impaienjenit de drumuri de exploatare unde, din fericire, puiutii de brad si molid au rasarit deja, da' sunt inca timizi.....Deocamdata locul arata inca ravasit la maxim!

Deja ninsoarea de mai mai sus era un amestec de burnita si ploaie, care ba se oprea, ba repornea, fara sa ne deranjeze prea tare. Eu, cel putin, eram impacata pana cand si cu ploaia! Si drept cadou aceasta mi-a oferit ceva frumos, ce n-am mai vazut pana acum....in afara acelui documentar dedicat apei....

Frumos, nu-i asa?

Sa scot si din tolba lui Nicu (domnul RNC-ul) cate-o panorama pentru cele doua zile, cea mai frumoasa din ziua de vineri si cea mai frumoasa din ziua de sambata (alegerile mele...):

Norii ne "vrajitorisera" in asa fel incat eu, cel putin, i-as fi privit intruna din pridvorul refugiului, da' a trebuit sa plecam pen'ca a doua zi dimi' eu o luam din loc din nou....alt bagaj..alta socoteala...