Te uita cum ninge decembre...

Sambata dimineata..sau cat o fi fost ceasul cand am luat-o inapoi spre casa din locul unde urcaseram vineri, intr-o curba din drum, fix acolo unde se intra sau se iese din Piatra Tarnovului, singurul lucru pe care mi l-am dorit in acel moment a fost sa ma asez acolo si sa ma uit, asemenea unui pisoi care priveste prin gemuletul de la masina de spalat la cum se invart rufele, la cum pluteau fulgii prin aer, printre braziii mai mari sau mai mici. Si m-am asezat. Si asta mi-a venit atunci in minte: Te uita cum ninge decembre.... Nu prea-mi aminteam cum suna varianta lui Alifantis...asa ca am cautat-o chiar acum in timp ce scriam si iat-o: http://www.youtube.com/watch?v=tGqr-d9X9H0

Asa imi doresc in ultimul timp sa ajung in locuri pe care le stiu mai putin, locuri prin care am umblat doar o data / de doua ori sau poate chiar deloc. Locuri in care nu doar sa mergi, adica sa dai din picioare, ci care sa solicite mai mult de-atat...Noroc cu prietenii mei ca se gasesc mereu dornici sa ma insoteasca si sunt receptivi la ce-mi trazneste. Ma gandesc ca le place si lor....

Ca tot veni vorba...Am gasit in ceea ce citesc de ceva vreme (doar atunci cand sunt in stare...adica in cate o seara la nu stiu cate) aceste randuri, care mi-au placut mult de tot si m-am gandit sa le scriu si aici. Poate le-o citi cineva si poate-or placea cuiva...Pe scurt, suntem ceea ce facem, oamenii cu care suntem si locurile unde am fost. (Terapia dependentelor - Abordari ale recuperarii pe termen lung, Michael Craig Clemmens)

Imi tot dadea tarcoale demult gandul asta cu Piatra Tarnovului, da' uite ca nu ne-am mobilizat pana acum. Cel mai aproape m-am aflat de Piatra in epoca "Vanturaritaaaaa, suntem mereu aproape......Suntem Vantuuuuraaaaritaaa!" (Cine stie.... cunoaste), cu ocazia trofeului din 2009, cand am stat arbitru in postul de sub saua ce desparte Piatra de restul masivului, toata ziulica si am mai si cules cimbrisor din care-am baut o iarna-ntreaga.

N-am avut nici acum parte decat de drumul ce se strecoara pe sub Piatra si doar ce-am cochetat vineri, la dus, un picut cu un valcel innierbat ce ne-ar fi condus sus, da' un nor negru si, mai ales, vantul ce suiera de mama-mama! ne-au facut sa ne gandim ca mai avem ceva de mers pana in poiana ce gazduieste "complexul pastoral" si grija zilei era sa stim cum si unde vom dormi in noaptea respectiva. Din fericire, am fost singurii "cazati" asa ca..am avut totul la dispozitia noastra.

Si'acu' s-o iau din loc cu povestea celor cateva imagini ce vor oglindi ce-am vazut sau pe unde ne-am purtat pasii.

De plecat, am plecat de la Borogeana Ragaliei (un canton silvic intrat in paragina, aflat intre Ciunget si Petrimanu). Am luat-o in sus pe drumul ce porneste chiar din coltul gardului micutei pepiniere. Ideea e ca la a doua bifurcatie trebuie facut stanga (Poate e bine si la prima, dar eu scriu aicea doar de ceea ce stiu....).

 Peste apa Latoritei, norii faceau legea cu Paraginosu' si toata culmea ce se intinde deasupra cheilor Latoritei:

A tinut ceva urcusul nostru (oricum muuuult mai putin decat pe valea Repedea) si pe masura ce urcam, dincolo de varfurile lastarisului, ce e acum padurea ce se-ntindea candva pe toate coastele, din valea Latoritei pana-n culmea ce leaga Piatra Tarnovului de Saua Negovanu (din culmea principala a Capatanilor), am inceput sa avem sub priviri un colt din Piatra, desi tabloul padurii chelite de la poalele sale e dezolant de-a dreptul:

Ajunsi sub culme, trebuie urmat oricare din drumurile raspandite prin lastaris si printre puietii de molizi crescuti dupa taierile de-acum...cat timp..Ideea e ca trebuie mers in sus, indiferent pe unde..si apoi la stanga...evident!
Cred ca drumul de sub Piatra e o veche poteca ce tinea curba de nivel si care-a fost largita la un moment dat...probabil ca din motive de exploatare de-un fel sau altul...

Dupa ce am ajuns in poiana "pastorala" (ce-arata ca un cimitir "de coasta".....la cate siruri-siruri de cioturi de brazi o impanzesc),

am aruncat o privire inapoi spre Piatra, intrebandu-ma daca a doua zi va fi invaluita-n ceata sau o vom vedea din nou si apoi am plecat in cautarea celei mai bune variante de cazare din "vitrina de produse".

Ne-am instalat chiar bine, am vazut ce ar mai putea oferi "complexul" in materie de facilitati, iar dupa ce-a rasarit luna si au aparut si stelele am vazut parte de...WAAAW! Nu poate fi descris in cuvinte. Trebuie sa fii acolo, martor la vraja stralucirii cerului, lunii, stelelor si panzelor de nor!!
Asta a fost inceputul...ca dupa ce vantul a scazut din intensitate, evident ca norul greucean ce stapanea peste Capatanii a contropit si Piatra si a ropotit in cateva reprize zdravene...
Sambata dimineata, de Ziua Nationala, am avut prilej sa repet lectia cu "Da, Doamne, romanului mintea de pe urma!" Ce bine-ar fi fost sa-m iau aparatul de fotografiat cu mine-n sacul de dormit!!!
Ca tot era 1 Decembrie, Piatra isi pusese ie alba....da' numai aparatul lui Nicu a putut sa "surprinda" ceea ce ochii au vazut...Capatanii erau si mai albi decat in ziua precedenta. Iar norii...ce sa zic?! Vrajitori!!! Nu alta!

Tot din gama "romanisme", iata si indicatoarele puse ca sa...turistii:

Am dat si de-un stalp nou, chiar in saua de deasupra celei mai recente taieri, locul impaienjenit de drumuri de exploatare unde, din fericire, puiutii de brad si molid au rasarit deja, da' sunt inca timizi.....Deocamdata locul arata inca ravasit la maxim!

Deja ninsoarea de mai mai sus era un amestec de burnita si ploaie, care ba se oprea, ba repornea, fara sa ne deranjeze prea tare. Eu, cel putin, eram impacata pana cand si cu ploaia! Si drept cadou aceasta mi-a oferit ceva frumos, ce n-am mai vazut pana acum....in afara acelui documentar dedicat apei....

Frumos, nu-i asa?

Sa scot si din tolba lui Nicu (domnul RNC-ul) cate-o panorama pentru cele doua zile, cea mai frumoasa din ziua de vineri si cea mai frumoasa din ziua de sambata (alegerile mele...):

Norii ne "vrajitorisera" in asa fel incat eu, cel putin, i-as fi privit intruna din pridvorul refugiului, da' a trebuit sa plecam pen'ca a doua zi dimi' eu o luam din loc din nou....alt bagaj..alta socoteala...