Privind in zare spre Cozia scaldata-n soarele ce strapungea norii si ni se arata in capatul vaii Lotrului, prin culoarul deschis intre culmea Capatanilor si versantul sudic al Tarnovului, Alex exclama: "Asta e Romania pitoreasca!!!" Nu e un fragment dintr-o carte de calatorii, ci un momentel din iesirea noastra de duminica prin Piatra Tarnovului, dupa ce deja coboraseram si ne aflam deasupra stanelor din Poiana Tarnovu Mic.
Pentru o parte dintre noi weekend-ul prin lumea Tarnovului a inceput de sambata dimineata, pe la ora 10, o data cu plecarea din curtea hidrocentralei de la Ciunget si traversarea Latoritei pe puntea pietonala ce te duce la poalele sale.
N-am inaintat prea mult timp prin padurea de fag pan-am prins un picior pe care-am luat-o-n sus. Dupa un urcus pieptis pe un camp foarte inclinat de lapiezuri, am ajuns in capatul fasiei de calcar care margineste abruptul ce se ridica deasupra vaii Latoritei. Foarte frumoasa inaintarea pe marginea peretului abrupt, aproape ca vertical, sub care se intinde padurea de foioase si larice! Dintr-o mare nefericire, laricele aflate pe fasia de calcar au fost devastate de foc...Nu ne asteptam la asta….ca n-am vazut si n-am auzit nicio stire despre asta.....Da' de unde sa fi auzit/vazut daca imi tin televizorul in debara?! Doar intr-un loc, in mod aparent inexplicabil, verdele laricelor razbate dintre trunchiurile arse. Miraculos cum locul acela a fost ocolit de flacari!
Am tot tinut linia ce margineste abruptul, iar aceasta ne-a coborat, la un moment dat, intr-o mica sa, in inima padurii de fag, de unde am luat-o din nou in sus pan-am iesit iarasi pe margine, printre brazi falnici, afinis si tufe de ienupar impodobite cu cate-o flacaruie de larice, din cand in cand. In gol alpin am dat abia pe la ora 3 (ca mersul ne-a fost agale si cu multi timpi de asteptare dupa mesterul pozar, ceea ce mi-a placut…caci locul are mult farmec) si-am constatat ca vacile erau inca sus si deci si ciobanii. Oricum renuntaseram sa mai ramanem la refugiul de langa stanele din Tarnovu Mic, pentru a ne petrece seara la cabana Petrimanu, alaturi de prietenii mei pitesteni de la Romania Pitoreasca.
Asa ca, dupa ce ne-am oprit la troita cu masa si bancute, zidita in vecinatatea stanelor de sub Tarnovu Mare, si-am mancat, am luat-o in jos, spre valea Repedea (drum forestier…) si-napoi la Ciunget, cu o pauza de-o juma’ de ora in pridvorul cantonului silvic de la Casa Verde, unde-am preferat sa asteptam trecerea ploii…..ca demuult nu mai sezuseram intr-un pridvor sa privim si s-ascultam ploaia.
Surpriza serii a fost….vocea lui Alex. Desi ne cunoastem de-atatia ani e pentru prima data cand il ascult cantand. Foarte calda, duioasa, frumoasa vocea lui! Ce norocos esti, Alexule, ca ai o asemenea voce!! Sau norocosii suntem noi, cei carora ne canti din cand in cand?!
Duminica dimineata, dupa un mic dejun la care am avut chiar si tort aniversar, ne-am imbarcat la masini si-napoi spre Borogeana Ragaliei (cantonul silvic paraginit, aflat intre Ciunget si Petrimanu), de unde iarasi in sus, da’ de data aceasta cu gand sa urcam Piatra Tarnovului, ceea ce s-a si intamplat. Nu mai stiu cat era ceasul cand am ajuns in saua de unde se intra spre Piatra…Oricum eram hotarati sa… Asa ca am… A fost chiar mai usor de cat ma asteptam, da’ poate ca si datorita companiei…
Si nici macar jnepeneala nu a fost asa de vitrega cum credeam. Era chiar largut pe unde ne-am bagat noi. Ne parea chiar c-avem culoar! Interesant e ca fix in locul unde Piatra Tarnovului atinge altitudinea maxima (1879m..parca), jnepenii lasa loc unei micute poienite. Parca anume n-au mai prins radacini pe-o raza de cateva metri.
Din acel loc ne-am lasat la vale, pornind de la primii brazi vecini cu “domeniul” jnepenilor, adica imediat de sub poienita cu pricina.
In continuare, jnepenii chiar pareau de nepatruns!!!
Dupa ce-am tot zig-zag-at printre si pe sub brazi am dat de-un culoar de grohotis care ne-a scos in marginea poienii de la stana. A urmat intoarcerea pe drumul ce-ncinge Piatra pe la baza pan-am ajuns de unde-am plecat si-am dat-o la vale.
Dupa ce-am tot zig-zag-at printre si pe sub brazi am dat de-un culoar de grohotis care ne-a scos in marginea poienii de la stana. A urmat intoarcerea pe drumul ce-ncinge Piatra pe la baza pan-am ajuns de unde-am plecat si-am dat-o la vale.
Cam asta a fost ziua… Mie uneia mi-a parut tare rau ca s-a terminat!
Multumiri pentru poze lui Nicu, Razvan si lui Sorin B.!
Cine vrea sa vada mai multe fotografii gaseste in albumul facebook-cian dedicat turei, postat pe pagina Clubului Romania Pitoreasca.
Multumiri pentru poze lui Nicu, Razvan si lui Sorin B.!
Cine vrea sa vada mai multe fotografii gaseste in albumul facebook-cian dedicat turei, postat pe pagina Clubului Romania Pitoreasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu