Ghici unde? Ghici cu cine, de data asta, tura ce-a ajuns obligatorie in fiecare toamna? Ba chiar ca se transforma si-ntr-un fel de vizita de lucru si cautare de solutii de upgradare (ca sa vorbim in termeni....) a primului refugiu din portofoliu. Evidente (Nu-i asa?) raspunsurile la cele de mai sus: in Buila, in gasca de kogayoni.
Despre argintia lumina a lunii pline de mijloc de octombrie, despre ce-nseamna sa te afli deasupra luminilor orasului si despre multii si veselii oameni stransi seara la refugiul din Curmatura, dupa ce-au venit care dincotro de pe coclaurile Builei, fotografiile de aici https://picasaweb.google.com/116625059267985636704/DrumulToamneiInBuilaVanturarita?authuser=0&feat=directlink vor depana mai bine povestea....desi nu urmaresc aceleasi trasee pe care le-am parcurs noi, dar sunt atat de frumoase si au atata poezie in ele incat merita sa fie vazute, cu atat mai mult cu cat autorul lor ne-a permis acest lucru. Multumim! :)
Si cu siguranta ca si asta: http://www.youtube.com/watch?v=4Tr0otuiQuU sau asta: http://www.youtube.com/watch?v=a3jpy1OzWg8
E-adevarat ca pentru cine nu a avut sub ochi niciodata in aceeasi imagine cerul cu stelele, luna cu brazii si stancile, e doar un exercitiu de imaginatie, care poate ca totusi va fi suficient cat sa se dovedeasca mobilizator...Nimic nu se compara cu felul in care te simti noaptea intr-un asemenea loc.
P.S. La multi ani, kogayonule de peste ocean! Ne-am gandit cu totii la tine sambata seara, stransi in jurul focului.
.........
.........
