"In munti am invatat ce-i vesnicia/Si de la munti am preluat rabdarea" (Dan Sarbu, Kogayon) Numai de acolo, de sus, se vad toate caile (Zicea asta intr-un film...se intamplau treburile undeva, prin Anzi (cica)...si mi-a placut si-am scris-o aici.)



luni, 7 octombrie 2013

Nu-ti aduce anul ce-ti aduce-o clipa...

Sambata am facut o fapta buna. Stiti cum e sa tii  in palma (sub sofshell si jacheta) un fluture ce se zbatea pe zapada inghetata si-apoi, dupa un timp, sa se-nalte-n zbor? A fost ca si cum o particica din mine a prins aripi. Si-a fost frumos...
.......
Si cum poate ca nimic nu e intamplator, azi, la trei zile dupa ce de la pieptul meu au zburat doua aripi gingase direct catre padurea protectoare, iata peste ce-am dat (pe youtube, bineinteles, fara de care....): Celtic Mystery - track six, The Butterfly http://www.youtube.com/watch?v=CkvxzTeY2Xo
:)

2 comentarii:

  1. Faină întâmplare! Eu ştiam că aripile fluturilor sunt foarte sensibile şi, după atingerea noastră, se deteriorează dar textul tău dovedeşte că, cel puţin pentru fluturele tău, atingerea a fost salvatoare.

    Felicitări! Mi-ai smuls un zâmbet! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. L-am "cules" cu mare grija si din ceva incercari intrucat zapada era inghetata si nu-mi intra mana-n zapada ca sa-l pot lua fara sa-i ating aripile, da' pana la urma am reusit. Iar de tinut, l-am tinut in palma-ntinsa tocmai ca sa nu-i afectez aripile. Imi pare bine ca momentul a mai adus macar un strop de zambet cuiva! :)

      Ștergere