Dosu' Pamantului si-un pic de Radita-Manzu

Ma bucur sa aflu ca baietii de la Salvamont (cel de-acasa) dau cu vopsea peste vechile marcaje (sterse si ca vai de ele)! Poate ca vor/vom face la fel si cu acesta, pe care de vreo cativa ani m-am pornit sa-l reconstitui...desi...nu stiu cum se face de ajung numai iarma....sau cand bate iarna la usa! A! Da! Sperand ca, fara frunzis ne va fi mai clar....si vom ajunge si mai incolo, si mai incolo, cu fiecare cale batuta pan-acolo.

Ce ne-am zis, de data asta? Las' c-acu' nu ne mai deviaza nimic si poate ca vom reconstitui traseul vechiului marcaj (ce lega pe timpuri Comanca de Brezoi) si vom ajunge cat se  poate de aproape de Saua Tarsa (ca din Saua Tarsa pana in Brezoi, am facut cunostinta o data, mai demult, intr-o coborare de vara, dupa vreo doua reprize zdravene de ploaie)! Vezi sa nu...! :))))  

Si de data asta Radita-Manzu cu ale sale tancuri si vai-canioane fu' mai tentanta! Asa ca deviaram inc-o data la stanga, iar coborarea ne-a dus undeva in drumul principal ce trece prin rezervatie, destul de aproape de bifurcatia cu drumeagul ce urca pe Bacea (cat o urca.....c-am inteles nu se duce prea mult in amonte).

Dar macar, de data asta am ajuns la Dosul Pamantului, iar pana in Saua Jilistii mai aveam doar o aruncatura de bat! Din pacate, am constatat cu mare amaraciune ca in zona si-a facut aparitia inca un drum de exploatare! Unul, nou-nout, care anul trecut nu era...Of, Doamne, nu-i mai saturi o data? Pentru unii, oare nimic nu e prea mult?!

Poze nu avem prea multe....ca vremea fu' cum fu'....cu nori, care isi torceau fuioarele in fata noastra si nu se dadeau dusi de niciun fel....A reusit Doru cateva cadre foarte frumoase! Era si pacat, la cat misticism plutea in aer si-nvaluia padurea. Si pe noi.

Daca va vor placea, v-ati putea delecta cu mai multe fotografii de-ale lui. Blogul lui Doru e la mare cinste in lista mea de bloguri. :)

Negoiu...once again

Tara Fagarasului ne-a primit cu un cer puzderie de stele, iar dimineata cu vreme insorita, dar dumnealui, Negoiu(l) s-a-nvaluit in mantia de nor ce dadea navala dinspre sud si n-a vreut sa ne arate ce-i sade la picioare. Cu toaate astea, sus am ajuns toti. Absolut toti! Pana la ultimul...Nu ne-a-ntors nici vantul rece si neprietenos care ne-a taiat calea in Caldarea Saratii, nici gheata de mai jos de Saua Cleopatra. Am mers atenti, cu grija si-am reusit. Bravo, noua! 

P.S. Ce se vede-n poza e un mix de kogayoni si decatlonieni (dintr-aceia care-au raspuns invitatiei lui Stoica).

Te uita la nori in octombrie

Octombrie 2014 = 2 din 3. Cu tematica la alegere. Doua ture din trei, pe-acasa. Sau de doua ori mare de nori in cele trei ture ale lunii. De fapt, au fost aproape trei. Ca si la final de luna am avut parte de nori valatuciti, da’ facuti sandwich. Cu noi la mijloc. :)

Cumva sortii au uneltit ca sa ajung in cel mai de-acasa loc, la final de luna. Era cat pe-aci sa-nclin balanta pentru o zi prin brane din Bucegi cand a sosit mesajul decisiv. Gata! Adjudecat! Buila sa ramana, cu halta peste noapte in Pitesti si pornire la drum sambata dis de dimineata. Hotarat lucru e si ca am anexat noi teritorii la axa personala, care acum arata cam asa: Bucuresti-Pitesti-Ramnicu Valcea-Craiova. :)))) Ca….vorba-ceea, Oltenii si restu’ lumii. :)))))

Dincolo de asta…ce mai e de zis? Weekend-ul ce tocmai s-a dus a fost inca un prilej in care i-am dat dreptate lui Dinu Olarasu. Da’ dom’le! Cand stii ca familia e bine, chiar daca da cu ploaie sau ninsoare, o mana de prieteni e de-ajuns ca sa fii fericit. Mai ales cand baietii sunt de nadejde, buni organizatori, inchid si deschid plutonul, se ofera  sa care una-alta…. :) Nu ca as avea nevoie musai, da’ e asa de dragut cand ii vezi pe oameni dispusi sa mai bage cate ceva la ei in rucsac, daca tot mai au loc! :))))

Sa zic si de minusuri?
- Minus un stalp indicator la intrarea pe PG de la Pahomie spre Curmatura Oale (nu c-as fi avut eu nevoie….ca oricum… si pe vremea vechiului stalp, eu aveam alta intrare in traseu si intalneam marcaju’ mai sus, da’ cine vine pentru prima data…..nu stiu ce face).
- Minus inca o matura si-un faras la refugiul din Curmatura Builei….Oare pentru a cata oara?!

Cam asta cu vorbele. 

Intr-o zi sau doua va curge si cu niste imagini de acasa, da' tre' sa le adun si sa fac o selectie. :)))))

In Cozia inc-am prins toamna din urma, da’ in Buila ne batu iarna la usa. O intampinaram cum se cuvine. Cu un foc zdravan in vatra de la stana! :)))) Si c-o tuica pe care-o facuram posta. :)))) Servita cu niste nuci, migdale, merisoare…..fineturi d-astea. Ca de-aia avem obraz subtire. :)))))

Sa curga niste poze. Zic. :)

Mai intai sa dam cu poza zilei de cand merseram in Cozia. O mare de nori inredibila, FABULOASA, care ne facu martorii si complicii unui spectacol de zile mari. Acisilea mai jos ne aflam deja pe Durduc si erau doar orele pranzului. :))))) Autorul pozei e Andi, cunostinta noua, da' recomandat, nu venit asaaaa din neant, din factiunea Craiova. Bravo lui Andi pentru poza asta! :) A fost pe faza!

 Si cum la Cozia ne-adunaram vreo doispe suflete, sa mai punem fix 11 poze...ca sa fie una de fiecare om.:))) Am ales cateva poze dintre cele facute de Andrei.

 

 

 

In Buila nu fu lumina buna pentru poze, da' chiar si-asa, macar pentr-un remembering, ca sa avem la ce ne uita, sa dam macar o poza, mai ales ca Floricica reusi niste cadre foarte interesante cu...telefonu'.:)

Ce m-a facut s-aleg poza asta? Tot drumu'-n coborare am avut sentimentul ca seara o s-ajung...acasa la mine. Imi tot fugea din minte ca ajunsi la masina, urmeaza Pitesti - maxi-taxi - Militari - Dristor. Probabil pentru ca pasii m-au coborat din locurile astea de nici nu ma stiu cate ori si inca mai am in minte "ritualul" vechilor sosiri din ture. Feelingu'meu nu fu chiar la ani lumina de ce urma. Ne opriram vreo ora si in Valcea si ne aciuiram la L'Artista pana ii sosi lui Mircea microbuzul cu care sa se intoarca la Craiova.

Sa dam acusica pe teava si cateva imagini surprinse de Roxana ca sa se poata vedea cam cum statea treaba cu sistemul de incalzire de la stana....Si... trebuie sa tinem cont ca pozele n-au miros...:))))

 

 

Into the light

Ne-a fost dor de munte, ne-a fost dor de carari, ne-a fost dor de cabana

Cand soarele rasare, cand freamata padurea, cand visele-n zori se destrama.....

Da' cel mai tare ne-a fost dor de noi adunati laolalta! :)

In opinia mea fu cel mai asteptat weekend al anului (in materie de iesiri lunare cu gasca), acesta cu tura de octombrie, ocazionata si de-un moment aniversar. Ne-adunaram la Garofita muncita cu atata sarg si talent de prietenii de la Romania Pitoreasca.

Prognoza pentru weekend, asa cum o citisem vineri, arata optimist, da' sambata dimi' iata cum aratau lucrurile (a se vedea prima poza).. Numai ca un sufletel din cele cate erau acolo spera, spera cu toata indarjirea ca daca treburile aratau asa jos, sus va fi o frumoasa mare de nori. Si iata ca fu! O spendida mare de nori! :)

Pentru fotografiile de mai jos ii multumesc lui Florin, cu adevarat prieten de nadejde! La care trebuie sa adaugam multumiri si nepretuitului nostru Pancu, pe a carui prezenta in echipa de miscatori pana-n creasta si-napoi, de asemenea ma bazam.

Ne porniram din curtea cabanei pe la 9. Pe la 1 jumate' eram la Grind, unde-am sezut olecuta ca sa ne mai scoatem picioarele din bocanci, iar pe la 4 jumate' (parca) eram la Saua Funduri. Fara sa ne grabim. Pe ritmul nostru. Nici nu se merita graba la ce lumina era si la ce joc de nori! Unele zile sunt, cu adevarat, o binecuvantare! 

P.S. Ca sa nu mai spun ca, datorita MPC-ului revazui o cunostinta draga, ceea ce mai bucura nespus! Mai ales ca bucuria paru sa fie impartasita. Ceea ce facu sufletu' meu sa creada ca unii oameni chiar ma considera un om bun. Si asta imi placu! :)

4/7/3+1

Cand am inceput sa scriu aici, in urma cu vreo 5 ani, am facut-o pentru a aduna intr-un loc impresii si dezvaluiri despre locurile de acasa (in afara de ceva trasee in Cozia si Buila, cam nestiute de cei mai multi oameni umblatori in planuri inclinate de pe la Romanica - si nici din alta parte, evident...). Da' acuma a ajuns ca un fel de cutie cu amintiri pe care o mai deschid cand si cand, ma mai uit la poze, mai fac click pe-un link..... Acuma simt uneori ca scriu pentru mine si-atat.

In cele de mai jos, am sa las sa curga ceea ce am ales eu dintre fotografiile facute de Florin, in cele cateva zile in care-am fost prin Ceahlau si prin Hasmas, iar ceva mai incolo voi agata aici si-un link catre albumul pe care-l va fi postat Nicole pe pagina noastra de Facebook cu fotografii din cele doua mobilizari prin Buila, destinate cautarii celor mai batrani copaci din Parc si imprejurimi....ca doar asa ne-am petrecut singurele zile de vara cand ne-am pornit intr-acolo anul acesta. https://www.facebook.com/asociatia.kogayon/media_set?set=a.784776408232235&type=1

Ca sa fie toata lumea lamurita ce ne-a venit sa pornim sa umblam dupa copaci batrani voila mai multe aici: http://www.kogayon.ro/ro/noutati/oltenia-de-sub-munte-destinatie-ecoturistica/

Ceahlaul mi-a placut foarte mult! Peste asteptari! Nu ma asteptam sa-mi placa asa de mult! 

Cat despre Hasmas chiar mi-a picat cu tronc...as putea spune. M-as duce si la iarna (chiar si pentru Revelion)...daca asa avea cu cine. Plus ca am ramas cu o restanta pentru aripa cu Ecem-ul. Mi-a placut mult si imaginea pe care o ofera de la distanta (din unghiul potrivit): ca o pasare al carei cap e reprezentat de Piatra Singuratica si avand aripile larg deschise, reprezentate de cele doua jumatati de culme, fiecare cu cate o fata formata din abrupturi calcaroase foarte spectaculoase!

Am fi vrut noi sa ajungem si la izvoarele Oltului (ca niste autentici olteni ce ne place sa fim si suntem), da' deh!... nema putirinta automobilista! :( Si mai si ploua de mama-mama! De altfel, singura ploaie in cele cateva zile in care-am reloaded Neamtul si Harghita, laitmotivul acestei veri pentru mine.

In fine, vorba lunga....saracia omului...Mai bine sa lasam povestea sa fie depanata in imagini.

P.S. Daca se intreaba careva ce e cu felul de fractie din titlu: fuseram 4 in evadarea-n Orientali, ne adunaram 7 in Buila in primele doua zile, pentru ca in ultimele doua zile sa ramanem 3 gagici, da' cand plecaram de la Cheia, Molda nu vru in niciun chip sa ramana singura cu Cheita si se gandi ea ca e mai bine sa fim 4....ca sa ne iasa de-o...patrula.

Cam asa ni se arata Ceahlaul cu ale sale Toaca, Ocolasu' Mare si Piatra Ciobanului. Imi placu mult de tot si pe la Claile lui Miron si in poiana de deasupra Clailor, unde a fost amenajat un refugiu din lemn foarte frumos si inca foarte curat!

Iar Hasmasul cam asa:

Cat despre "Prietenul la nevoie se cunoaste" cam asa arata masa pe care ne-o pregatise Nicu cand am ajuns inapoi acasa, la ore destul de tarzii ca sa mai fie timp de gatit ceva. :)

Gata si cu evadarea din 2014....:(((((